Despre mine

Ma numesc Alex am 24 de ani, i’m the average kind of guy, nimic spectaculos, nimic iesit din comun, un tip ca oricare altul: iubita, prieteni, iesit in oras, ale tineretii valuri, credinta ca esti altfel fata de altii, superior ori diferit (si nu in stilul emo – sa nu se inteleaga nu vreau sa-i ofensez, vroiam doar sa evidentiez faptul ca  sunt totusi din alta generatie. “Ahaaaa taica” cand eram eu adolescent era perioada Bambi,  Andre, N&D, Valahia si daca erai chiar cool Prodigy si chiar Five & los hermanos BB – aka. Baietii de pe Strada Laturalnica); si totusi cred ca toti ne simtim asa, toti suntem individuali prin felul nostru de a fi. Nu suntem un stup plin de albine, ci individualitati ce incearca sa se separe, sa se diferentieze, sa se individualizeze.

In rest? imi place natura si sunt un mare iubitor de animale. Am avut si eu ca mai toti dintre noi pasiuni (mai mult sau mai putin impuse, sau dorite) precum: vioara&pianul (muzicale deci), scriitoricesti (mai o revista scolara, mai un articol pe ici pe colo), turntable-urile (hmm…astea cred ca intra tot la muzicale, nu?!?, da asta chiar mi-a placut), mai excursiile, mai party-urile (desi nu am fost niciodata un party animal). Limbile straine au ocupat un loc aparte, am avut intotdeauna o pasiune fetisista pentru ele, poate asemeni uneia indreptate spre o femeie frumoasa ce-si dezveleste nurii spre deliciul celor prezenti.

Ploiestean de fire am adorat intotdeauna umorul, hazul de necaz este cea mai buna pastila. O mare parte din viata mi-am petrecut-o in urbea cu bulevard bordat de castani a lu’ Caragiale, pentru ca apoi drumul sa ma duca spre marea capitala, spre micul Paris interbelic: Bucuresti.

Aici mi-am petrecut frumosii ani ai studentiei – 4 la numar. Pe cheii Dambovitei, intr-o fosta cantina, acum modernizata si renovata, m-am tot strofocat sa inteleg tainele lui Platon, Aristotel, Descartes. Nu am ajuns departe si nici nu m-am afundat prea rau in acest put al gandirii caci s-a si terminat… surle trambite, ia diploma, na diploma si gata. Asa repede?!?! Ohh da cam prea repede… Si tocmai cand imi placea cel mai mult

M-am trezit in afara sistemului cu care eram asa obisnuit de la varsta de 7 ani, ce puteam face…am luat calea pribegiei. Gandul ca trebuie sa ma duc de acum la munca zi de zi, pentru viitorii 45 de ani m-a ingrozit, trebuia sa fac ceva!

Dupa o cautare lunga si multa birocratie am luat drumul Frantei, mai exact al Lyon-ului pentru a-mi continua studiile. Dupa un an de pribegie m-am reintors in patria mama Romania, cu studiile incheiate si avand in minte si pe foaia alba a acestui blog depuse o multitudine de experiente exceptionale in toate sensurile acestui cuvant.

Scopul ultim pe care mi-l propuneam acum aproape 1 an, cel de a radiografia acea experienta viitoare numita Lyon si Franta, este acum perimat; insa odiseea continua si fara un scop ultim declarat insa cu speranta unei radiografii a gandurilor si experientelor mele.

Iata-ne din nou ajunsi in prezent, suntem acum si aici… Romania, Bucuresti ori Ploiesti,  in fata unei pastile ce-mi va descoperi o noua lume in fata-mi… (fanii The Matrix vor intelege, pentru ceilalti ii pot asigura ca nu despre vreun drog mirobolant este vorba ci de aceasta nou experienta ce a dat nastere in mine nevoii de reactiune despre care v-am vorbit in primul articol)

Mai multe depre mine?!?! Nu probabil ca nu, dar voi mai retusa din cand in cand acest articol… asa de dragul perfectiunii. Insa daca totusi aveti vreo curiozitate just ask! Si pe cat posibil va voi raspunde!

Va multumesc pentru ca-mi sunteti cititori si va astept sa reveniti cat mai des,

Cu drag al vostru,

Zizzou

P.S. Ma gasiti

• pe mail la:  zizou12345@yahoo.com ori get.in.roll@gmail.com

• pe Twitter la: http://twitter.com/AlexZizzou

• pe photo.net: http://photo.net/photos/Zizzou

• pe Facebook: http://www.facebook.com