Jurnal de calatorie

Acest sfarsit de saptamana mi l-am petrecut departe de aglomeratia Lyoneza, intr-un loc care nu credeam sa mai poata exista in zilele noastre.

Sfarsit de saptamana, vineri dupa-amiaza: stress, surmenare, agitatie, aglomeratie, poluare (mai mica decat in orasele din Romania – si am tinut sa mentionez acest lucru – dar totusi poluare), Lyon… al doilea oras ca marime dupa Paris. Un oras la fel de cosmopolit precum orice oras mare, dar in acelasi timp la fel de evitat de francezi in timpul weekend-ului.

Si totusi… inceput de weekend, orele diminetii, 130 km de Lyon (sau cam asa am estimat eu, s-ar putea sa ma insel), se iveste probabil una din cele mai frumoase regiuni din Franta poate chiar Europa: Parcul Natural Regional Vercors. Un adevarat magnet pentru turistii iubitori de natura. Un loc perfect pentru escalada, tracking, parapanta, ciclism, calarie, sky, dar mai ales pentru iubitorii muntelui ce se pot delecta cu peisaje de neuitat. Nici mai mult nici mai putin de 130.000 de hectare in creierii muntilor. Parcul in sine cuprinde mai multe lanturi muntoase (Pre-Alpii de Nord si Pre-Alpii de Sud) ce bordeaza majestuos platouri inalte, o adevarata fortareata naturala.

Ajuns acolo te simti rupt de realitate… Dupa un drum sinuos si destul de lung am penetrat acest bastion pentru a ne regasi alaturi de ghidul nostru (un „muntean” nascut si trait o buna bucata din viata in aceasta zona) intr-un gigantic podis inconjurat in intregime de munti. Timpul pare sa fi stat… satele idilice (neschimbate de sute, ba chiar mii de ani), oameni caliti ce au ca ocupatie principala pastoritul, agricultura (desi de aceasta data ultra mecanizata) ori vanatoarea, lipsa oricarui semn ce ti-ar putea aduce aminte de prezent. Toate parca iti amintesc de lecturile romantice din copilarie.

Odata ajunsi pe una din culmile platoului, pana si acele mici lucruri ce pot fi atribuite umanitatii (un semn, un cos de gunoi, o cabana) toate au disparut… eram doar noi 3  (eu, ghidul si Iulia) si natura in forma sa cea mai bruta, mai neatinsa, mai virgina. Ghidul imi spuse ca: „dincolo de acel varf se intinde un platou de 50 de km (lungime) unde nu exista tipenie de om la mai putin de 15 km in stanga ori in dreapta” – destinat doar excursionistilor profesionisti, si bine echipati, datorita dificultatii sporite a traseului. Am aflat ulterior ca acolo se intinde Rezervatia naturala Vercors.

Inca din perioada pre-istorica, pozitia sa strategica a ferit populatiile de orice interferenta exterioara (primele activitati umane dateaza de acum 4000 de ani – exista chiar un muzeu al preistoriei, care din nefericire este inchis pentru moment din lipsa de fonduri). Desi Vercors-ul reprezinta un leagan al latinitatii el nu este locuit cu adevarat decat incepand cu secolele 11-13 cand pastorii s-au sedentarizat formand primele asezaminte umane stabile dupa romani incoace.

Totusi acest peisaj idilic ascunde lucruri teribile. Datorita pozitiei sale protejate, cel de-al Doilea Razboi Mondial a ferit pentru mult timp regiunea. O multitudine de grupari paramilitare de rezistenta s-au ascuns in padurile stufoase, si in multitudinea de grote si caverne ce impanzesc zona crezandu-se invincibili in aceasta fortareata inexpugnabila. Totusi muntii falnici vor sta martori pentru niste atrocitati incomensurabile, Ares avea sa-si ceara rasplata in momentul invaziei germane (aprilie 1944): mii de oameni au fost omorati – soldati, partizani ai cauzei, civili nevinovati, doua sate complet distruse (cel mai cunoscut fiind Vassieux en-Vercours) arse pana la temelie. Am fost sa le vizitam, o experienta ciudata: trecand prin ele se simte acel aer posomorat, acea tristete a unor oameni ce-si au in memoria colectiva acele zile oribile de aprilie. Strazile sunt goale, majoritatea tinerilor au plecat deja, iar turistii s-au rarit caci este sfarsitul lui septembrie deja.

Excursia noastra a fost totusi scurta, am promis ca ne vom intoarece sa vedem si sa descoperim si alte din frumusetile Vercors-ului. Pana una alta va voi lasa sa va delectati cu cateva imagini.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s