Domnu’ politist eu nu sunt beat…

Ci doar vreau sa trec strada…

Asa poate fi rezumat postul de azi, acesta o sa fie de aceasta data mai scurt fata de ce va obisnuisem pana acum… so:

Mergeam eu asa alene si agale cand, brusc, politia calare pe doua motociclete isi faceau loc printre masini. echipamentul? dexteritatea? impecabil! daca ar fi fost sa le dau o nota, impresie artistica 10 si tehnicitate bineinteles 10.  Nu va faceti probleme ei doar patrulau, oricum interesant de vazut ca pe aici se mai fac lucruri de acest gen, nu doar interventiile ori ambuteiaj scot politistii din barlogul lor caldut. In alte curti doar cand se face ora pranzului ii vezi pe cei ce se ocupa de „siguranta si incredere” pe sosele ori pe strazi, si asta doar pentru ca trebuie sa ajunga la restaurantul favorit pentru a pranzi. In plus un lucru e si mai cert: nimeni si nimic nu-i pot intrerupe pe oamenii in bleu sa-si duca la bun sfarsit ce au in minte – si nu ma refer la misiuni.

Si totusi cei doi oprira brusc…trasera pe dreapta si se dusera tinta, asa tantosi aranjati „dupa vorba, dupa port” catre o batranica ce incurca circulatia (mai mult sau mai putin caci era pe trotuar dar soferii politicosi nu reuseau sa o convinga ca poate trece strada nestingherita).

Ohh nu imi zisei, o sa iasa urat…, cum sunt ei mai infipti din fire sigur or sa o boscorodeasca. Insa inevitabilul nu s-a intamplat… au coborat… au ajuns la ea si… galant si plin de politete i-au oferit bratul si au trecut-o strada sub privirile intelegatoare ale soferilor care de ceva vreme refuzau cu incapatanare sa dea curs culorii verzi a semaforului (ce se transforma ciclic intr-un rosu aprins).

Nu mi-am putut crede ochilor, se poate asa ceva, o galanterie iesita din comun… asa ceva vezi din ce in ce mai rar intr-o societate moderna tot timpul grabita, tot timpul stresata.

Am fost placut surprins, bravo! bravo! de trei ori BRAVO! asa mon cher, asta da atitudine. Emotionant, am fost chiar miscat, m-am bucurat enorm ca inca mai exista fapte civice de asemenea natura. Inca o data felicitatiuni, am vrut sa ma dau jos sa o fac insa asa repede cum s-au oprit asa de repede au si plecat.

Anunțuri

4 gânduri despre „Domnu’ politist eu nu sunt beat…

  1. mie imi place cel mai mult ca toti cei care ajung pentru o vreme oricat de scurta intr-o tara un pic mai dezvoltata se simt obligati de dragul celor care au ramas inca in localitatea de bastina sa faca niste comparatii care nu isi au rostul…super tare…aceste comment-uri au schimbat deja soarta tarii…ai face bine sa te intorci sa vezi:)))

  2. Multumesc un baiat. Dar sincer nu inteleg de fapt ce vrei sa spui. Oricum am un „feeling” ca nu vroiai sa ma lauzi, dar si obiectiunile sunt primite cu conditia sa fie punctuale si clare. Sa inteleg ca te-a deranjat ca imi exprim experientele personale? sa inteleg ca ai inteles ca vreau sa schimb lumea?? sau poate ca ma cred superior celor ramasi in „localitatea de bastina” Romania? Cred ca trebuie sa citesti motivul pentru care am decis sa scriu acest blog, poate si alte articole si dupa aceea astept comentarii. Totusi am sa las acest comment si sunt deschis si la alte discutii cu conditia sa intelegi despre ce e vorba, alminteri comentariu de dragul comentariului…mai bine nu.

  3. Da Alex este adevarat, insa ca urmare a comment-ului tau ma simt nevoit sa explic un pic mai mult acest post. Caci mi-e teama ca multi dintre cei ce au citit aceste articol au inteles ca eu mai degraba ma prosternez in fata normalitatii occidentale, si ca scopul declarat este acela de a proslavi un act, o societate in detrimentul alteia; de a arata lucruri normale in lumina supra-normalitatii Nu acesta ce am dorit sa evidentiez ci mai degraba am vrut sa subliniez o traire a mea intima, o uimire personala nascuta in forul cel mai intim a persoanei mele – umire ce apare in urma contemplarii actului in sine facut de politisti, aprior, independend de spatiul in care se intamplau toate acestea. Actul in sine m-a miscat. Nu faptul ca se intampla in „occident” si in Romania nu, ci ca pur si simplu se intampla „intr-o societate moderna tot timpul grabita, tot timpul stresata” oricare ar fi aceasta. Caci voi vedeti aceste lucruri ca acte de normalitate in alte tari, nu pot sa contrazic aceasta credinta, insa aceasta „normalitate” nu este asa cum este descrisa. Acest gest nu este unul de normalitate in aceasta societate, oricat de indulgent as fi cu sistemul, si probabil nici in alte societati moderne cosmopolite in care individul este alienat, separat fundamental fata de semenii sai, instrainat. Mai exact tind sa cred ca aceasta normalitate despre care vorbim, in general, nu este nici mai mult nici mai putin decat un vis nutrit artificial, o speranta catre o perfectiune morala a indivizilor, un ideal menit sa ne impulsioneze si catre care tindem…nimic mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s