Jurnal de calatorie (II)

In aceasta duminica m-am dus sa-mi revad prietenul meu francez din Valence. O pauza ce mi-a prins bine, nu de alta dar de multe saptamani nu mai iesisem din Lyon. Vremea in ultimul timp nu a fost deloc prietenoasa ploaie, frig, ceata (intradevar vreme de toamna tarzie) asa ca nu prea am avut chef de scos nasul din barlog, nici macar sa ma duc la facultate, cu atat mai putin sa vizitez tara.

Indemnat totusi de aparitia soarelui, am pornit la prima ora a diminetii catre Valence, cu gandul ca in maxim 1h urma sa ajung la el acasa in fata unui ceai bun si cald, pentru a petrece o duminica linistita intr-o companie foarte placuta.

Nu mica mi-a fost uimirea ca odata ajuns acolo sa-l vad pe amicul meu pregatit de drum. In timpul cafelei de bun venit mi-a explicat ce planuri avea pentru ziua in curs. Urma sa vizitam un sat tipic pentru Franta perioadei medievale: Saint Antoine de l’Abbay.

Zis si facut! Undeva la jumatatea distantei dintre Valence si Grenoble se regaseste acest mic sat, in plin taram al nucilor (regiunea este recunoscuta ca fiind principala producatoare de nuci din Franta). Zona este recunoscuta prin aceste 3 „capitale”: nucilor Vinay, branzei de capraSt Marcellin, si nu in ultimul rand religioasaSaint Antoine de l’Abbay.

Dupa cum a-ti putut observa, numele satului face referire la un Sfant Anton. Este vorba mai exact de Sf. Anton cel Mare (cunoscut si ca Anton Egipteanul, ori Ermitul). Moaste sale isi au odihna vesnica in interiorul majestuoasei catedralei gotice, ce se inalta pe cea mai inalta culme a zonei (aduse din Egipt in urma unei Cruciade). Istoric vorbind, calugarii ermiti au construit manastirea cu mult inaintea aparitiei satului ce se regaseste azi la poalele sale. Este vorba mai exact de un mitoc ce a inflorit in jurul manastirii fortificate. Fortificatiile au fost necesare pentru a pastra si feri de orice interferenta exterioara comoara de relicve – simbolul puterii congregatiei calugarilor ermiti.

Principala sursa de venit in acea perioada de Ev Mediu o reprezenta pelerinajele catre locuri sfinte, ori catre simboluri ale credintei si religiei; prin urmare era foarte important ca moastele Sf. Anton sa fie principalul artefact si simbol de puterne al ermitilor, ocupand un loc central in acest leagan al congregatiei. Pe de alta parte ermitii erau cunoscuti ca buni medici in vremea lor, iar incepand cu sec. al XII-lea ei organizeaza primele „ospicii civile” dedicate primirii pelerinilor si bolnavilor. Calugarii ordinului Antoninilor (cum aveau sa se numeasca mai tarziu) sunt printre primii chirurgi atestati, avand rezultate exceptionale in tratarea „focului lui Sf. Anton” – o boala epidemica ce decimeaza Europa sec X-XIII, cauza careia se va descoperi tocmai in sec. al XVI-lea.

Inca de la inceput biserica te uimeste prin marime si impozanta, este ca un bastion de religiozitate. Interiorul este rece si incarcat de istorie. Uimitor este pe de alta parte faptul ca aceasta catedrala gotica pastreaza urme de pictura – picturi ce pana la un anumit moment impodobeau toate bisericile catolice, si care in urma unui decret papal au fost aproape in totalitate distruse. Din spatele „tencuielii” reapar la lumina, prin maiestria restauratorilor, fresce superbe ascunse timp de sute de ani.

Cripta este in prezent locul de pastrare a tuturor relicvelor ce au facut faima antoninilor (printre care si „Isus rastignit pe cruce” sculptat din fildes), precum si un muzeu dedicat istoriei medicale si religioase a ordinului si a comunitatii.

Nu are sens sa spun ca am ramas profund uimit si de frumusetea satului ce inconjoara manastirea (este clasat ca fiind monument). M-am bucurat foarte tare de faptul ca nu am „picat” in timpul sezonului estival, caci am putut admira in tihna locurile fara a fi presat de hoardele de turisti ce impanzesc locul.

Am aflat ulterior ca Saint Antoine de l’Abbey face parte din „Pelerinajului lui Santiago de Compostela” – declarat ca facand parte din patrimoniul U.N.E.S.C.O

Am sa inchei aici prezentarea periplului meu (sau cel putin al unei prime parti din acestuia)

Anunțuri

Un gând despre „Jurnal de calatorie (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s