Nuits Sonores (2009)

NuitsSonores

Nuits Sonores 7th Edition: cel mai important eveniment muzical al anului din Lyon si printre cele mai cunoscute din Europa. Festivalul este dedicat culturii urbane:

  • muzicii electronice
  • muzicii independente
  • new age technologies

4 zile&nopti de sunet, lumini si delir muzical. Anul acesta invitati speciali: Ricardo Villalobos (unul dintre cei mai in voga DJ-ei ai momentului, acelasi care a incins atmosfera de 1 Mai la Kudos Beach) si Laurent Garnier („The Man with the Red Face„, cel mai cunoscut DJ francez)

Un elogiu adus sunetului si muzicii: trance, techno, electro, house, deep house, garage, minimal, acid/trance, jazzy, soul, rock, rock’n roll, hip-hop, grime, indie si nu clash

Tema pentru 2009: LONDON

Deci tonight we party! can hardly wait!

Have a link or two, click here and here

Reclame

Mesaj promotional

Reclama?!? sufletul comertului domnle’ !!!

La N'TAYE

La N'TAYE

Verificandu-mi cutia postala unde in 99% din cazuri nu gasesc decat pliante, flyere, brosuri si alte milioane de materiale promotionale am dat peste aceasta bucata de hartie imprimata mai sus atasata. Mi-am amintit brusc de conationalele noastre:

Stapane ale magiei albe care ele ghiceste (care este) in ghioc si zice de argint viu, leaga si dezleaga (la sireturi), vindeca de inima albastra (verde, rosie sau de orice culoare a curcubeului), care este clarvazatoare si poate citeste in stele, luni ori in cioabe de sticla; si care face din rahat bici si din fier haur. Si daca nu este sa fie care este: Monei bac guarantid !

Asa si cu nenea N’TAYE! si eu care credeam ca lucrurile astea merg numai la noi! Haideti sa spicuim putin cele spuse de medium-ul/vrajitorul/magician/alchimist :

„paiement apres resultat” deci inca de la inceput suntem asigurati ca nu ne trage in piept. Apoi din urmatoarele randuri aflam ca :

este celebru in Africa ca si cum am putea verifica daca este un ELVIS al magilor pe acolo. „Anyone!!! Do you know Ion?!?!”

– ca este clarvazator DIN NASTERE atentie mare, deci nu ca ceilalti impostori care s-au lovit la tartacuta intamplator si au inceput sa aibe vedenii cu cai verzi pe pereti

– rezolva absolut toate problemele, aha deci ar trebui sa-l rugam sa arunce un ochi peste pb. zborului la viteza luminii poate ne ajuta

In continuare vine un mare pomelnic al situatiilor de criza pe care le rezolva printre care: probleme familiale, de business, de nutritie etc. Insa printre randuri apare uimitor o instigare la  sclavagism: „[…] daca sotul sau sotia ta te-au parasit, vii aici si va alerga dupa tine ca un caine  dupa stapanul sau […]”, hmmm sau poate nenea e fan BDSM ori bondage!?!? astept un comunicat ulterior pentru clarificare situatiei…

Pana atunci ii uram: la cat mai multi prosti clienti!

„Ca sa fii cool trebuie sa fii viu”

Quote: „Ca sa fii cool trebuie sa fii viu!”

Subtitlu: The coolness of death or the death as coolness

Am primit de la Luana o leapsa care m-a pus pe ganduri si m-a facut sa-mi amintesc de dramatismul vietii. Ne uitam cu totii la stiri si vedem o gramada de oameni murind in accidente de masina, oameni tineri, oameni batrani, copii ce de abia au trecut pragul celor 18 primaveri… insa niciodata nu facem mai mult decat sa privim… Nu ne gandim niciodata constient si rational ca noi am putea fi pusi in locul lor, sau in locul familiilor lor ce vor purta in suflet acel gol infinit dat de moartea cuiva drag.

Sunt sofer de aproape 6 ani insa niciodata nu m-am gandit ca as putea pati ceva la volan fiind, probabil o falsa incredere data de acel invelis din plastic si metal ce ne inconjoara ca un cocon, formand un spatiu pseudo-securizant… si totusi au fost momente limita in care am inteles cat de putin a lipsit ca o simpla plimbare sa se transforme in ceva mult mai rau sau chiar fatal. O clipa de neatentie, o depasire imprudenta, un alter ego care ma impingea catre risc s.a.m.d. Insa acest risc creste odata cu viteza si cu lipsa de experienta. A trebuit sa ma lupt cu acest alter ego care-mi spunea sa fiu cool sa „o calc”, sa „ii dau talpa”, sa-mi arat „maiestria” si curajul… nimic mai stupid sau idiot!

Adevarul este ca am realizat prin aceste situatii limita, pe care le-am trait ori la care am asistat (caracterizate cel mai bine prin expresia : „a fost cat pe ce”), cat de usor pot bascula evenimentele, iar arareori moartea este iertatoare.  Nu exista drum pe care sa-l fac pe DN1 intre Bucuresti si Ploiesti fara sa vad cel putin o urma a vreunui accident potential ori in fapt, si tot atunci ma si intreb la ce s-au gandit oare in acel moment ??? – incercand in minte sa proiectez lantul evenimentelor poate voi invata ceva din respectiva tragedie.

Acea secunda de precipitare pare o vesnicie, timpul si spatiu se dilata, te gandesti la toate si la nimic, adrenalina ia locul ratiunii. Masina devine o prelungire a ta raspunzand unui reflex mecanic al carui stapan TU nu mai esti; mintea iti zboara, sufletul priveste din exterior asupra celor ce se intampla si asteapta deznodamantul… Sa fie unul negativ? sa fie unul pozitiv? in acel moment deja nu mai depinde de tine ci doar de Moirele destinului ce tin in maini ata si foarfecele…

Insa pana atunci mai poti face ceva! Stau si ma intreb de ce ai vrea sa-ti precipiti finalul intr-o lume ce oricum iti „ofera” atatea „sanse”? De ce sa-ti asumi niste riscuri inutile, ce ai de demonstrat prin asta? Esti tu oare altfel daca gonesti cu 250 de km/h, daca depasesti fara a te asigura, daca te intreci cu cineva nebuneste pe un drum aglomerat? Nu lasa ca bolidul pe care-l conduci sa-ti fie stapan! Ce poti demonstra daca mori prosteste?!? Nu exista nicio glorie intr-o sinucidere fara scop! Nu devii erou, nu ti se face statuie si oamenii… cu certitudine te vor uita! Vei deveni un numar intr-un catastif prafuit… vei fi statistica! Si mai rau decat atat ii vei face sa sufere pe cei care  tin la tine si pe care si tu ii iubesti!

In plus ai o raspundere pe care TU o ignori! O raspundere, asumata, fata de cei ce sunt oameni ca si tine : cu sperantele lor, cu dezamagirile lor, cu dorintele lor, cu planurile si visele lor, cu iubiri si uri…oameni care tanjesc spre un viitor. De ce sa ii iei si pe ei cu tine in „marea trecere” ?si ei vor sa traiasca ca si tine!!! Nu LE face una ca asta, nu-MI face asta, nu-TI face nici tie asta!!! Once it happens there’s no turning back! E paradoxal sa arati ca traiesti murind…

Acest articol vine ca o continuare a celor spuse de Brightie si transformate in leapsa de Santiago, AlphaDog si Luana

Trimit aceasta leapsa mai departe catre Picatura, Alex si Pisicii Sefe, respectiv tuturor celor care vor sa o primeasca

„I’ll be back!”

Rostit cu un accent aparte de un nene bine facut musculos, masiv si tras excesiv de fiare, cu o fata osoasa inconjurand o privire rece, patrunzatoare ce nu spune absolut nimic.

Ce copil nu-si aduce aminte cu fascinatie de masinaria trimisa din viitor pentru a-i omori pe copilul Connor si pe mama lui. Cine nu-si aduce aminte de robotul  Terminator, imaginea lui a marcat generatii!  Si copilaria mea a fost influentata de acest film in particular, iar in general de productiile cineastice a la mode din acea perioada (1980-1990/95):

Mai pe larg de curentul new age ce afirma profetic sfarsitul speciei umane, decaderea imperiului oamenilor si inlocuirea lor de catre masini ori de catre alte specii better adapted, o lume noua in care oamenii se vor regasi intr-o lupta acerba pentru supravietuire. O noua lume desertica, arida, marcata de un razboi total in care umanitatea s-a auto-anihilat, ori de o supradimensionare a acesteia ce a dus la decadenta: Terminator, Mad Max, WaterWorld, Predator (mai putin), Alien, Total Recall, pana si Star Wars.

Ei bine the Terminator is back pentru o confruntare finala, menita sa incheie seria celor trei filme de succes ce ne-au acompaniat copilaria si tineretea:

Terminator Salvation