Time out

Cateva zile o sa fiu putin ocupat asa ca s-ar putea sa raresc posturile; nu va ingrijorati o sa va plictisesc in continuare!

Pe curand,

Zizzou

Anunțuri

Super Saiyan

SongoKu

SongoKu

Azi ma simt ca Son Goku cand devine Super Saiyan. Cum ?!? voua nu v-a placut Dragon Ball Z ??? Cele mai tari anime-uri, produse pornind de la una din cele mai cunoscute manga-uri Japoneze: Dragon Ball !!!

Clipuri pentru cei ca mine in cautarea sferelor dragonului:

Super Saiyan transformations

Dragon Ball Z GT / Evolution

Sunteti pregatiti pentru adevaratii Super Saian ???

Saian Supa CrewMedley

(personal favourite)

Corporatii straine angajati romani…

Secretul unui dezastru garantat.

Stim cu totii ca la noi lucrurile merg inexplicabil de greu;  am ajuns chiar sa avem pielea tabacita si sa nu mai luam in seama „toate maruntisurile”. Si totusi modul in care se comporta angajatii romani poate uimi, chiar descuraja, investitiile straine (asta ca sa nu generalizez spunand ca mediul de afaceri este atat de volatil / instabil incat respinge orice initiativa de acest gen).

Nu vreau sa fiu prost inteles, ceea ce afirm nu este faptul ca romanii nu ar fi muncitori sau ca nu s-ar ridica la anumite standarde inalte (dupa cum bine stim in multe domenii romanii surclaseaza alte popoare) ci mai degraba ca exista ceva in fondul nostru genetic ce ne face „imprevizibili” si dificil de „strunit”. Am sa incerc in cele ce urmeaza sa va prezint cateva puncte la care noi stam prost (dupa parerea mea personala):

  • in primul rand noi acceptam cu greu ordinele date de catre sefi, trebuie negresit sa le comentam, sa le dezbatem si sa punem la indoiala corectitudinea lor, asta face ca lantul ierarhic sa atarne greu si sa se lungeasca exagerat de mult
  • in al doilea rand suntem puslamale, fara un control strict rareori ne facem treaba bine si pana la capat (de cate ori nu ati apelat la o firma „cu renume” si v-ati lovit de situatii care mai de care mai „amuzante” – personal cel mai des am avut problema service-urilor cu a lor treaba de mantuiala, certificata si autorizata totusi de catre compania mama)
  • in al treilea rand noi avem o mare problema cu urmatoarele aspecte imperios necesare intr-un job (cu cat mai sus cu atat mai necesare): punctualitate, respect (fata de parteneri, colegi, clienti), curtoazie si cuvant. Pe scurt suntem cam neseriosi.

Factorii acestia se cumuleaza si fac ca  standardele impuse de catre o anumita entitate economica multinationala respectabila sa fie oarecum terfelite si curbate, pentru a fi pe cat posibil mai apropiat de stilul nostru balcanic.

Pentru a incheia am sa va dau doua exemple care m-au facut sa pun pe hartie digitala acest offf, unul mai proaspat si unul putin mai vechi:

a) Decathlon Romania: am facut acum o luna comanda pentru un produs care nu se gaseste pe stocul magazinului din Romania dar in magazinele de afara se gaseste;  si ceea ce nu stiu multi este faptul ca ei au obligatia ca, la cerere, sa ti-l aduca. Zis si facut numai ca, atunci cand am facut comanda mi-au spus ca voi fi contactat de directorul de vanzari pentru a confirma comanda, telefonic ori pe mail, fara aceasta confirmare produsul nu ar fi fost adus! Am asteptat 2 sapt si acest lucru nu s-a intamplat. Acum 2  saptamani m-am dus personal sa confirm comanda, stupoare… am aflat ca fusesem contactat de catre „domnu’ director” si ca imi daduse deja toate datele si acordul pentru a primi produsul. Cand?!? Unde!?!? Cum?!? Am fost rugat sa astept 4 zile pana cand soseste… la mai mult de 10 zile dupa, azi, am revenit cu un telefon stupoare: nimeni nu stia nimic de mine, de produs cerut si daca va mai ajunge vreodata. In plus, ca sa o citez pe stimabila cu care m-am conversat: „nici macar nu e problema noastra sau a domnului director, nu depinde de noi cand vine si daca mai vine” Pfuaaaa!!!! Incredibil… ce as mai fi putut spune?!? I-am multumit si am inchis

b) Carrefour Romania (centrul Orhideea): vroiam sa cumpar un alt produs de aceasta data aflat sub cheie, astept 25 de minute (timp in care am cautat un asistent cu cheia de rigoare) pana la urma cel care era „responsabil” pentru acel raion isi face aparatia:

Nu va suparati imi puteti da si mie cateva informatii suplimentare despre acest produs?

Nu domnle’ totu’ e scris pe cutie! si imi tranteste cutia

– Multumesc… macar as putea sa-l vad (cu sensul de a mi-l da din vitrina)

Auziti (cu ton zeflemitor) arata exact cum il vedeti dumneavoastra! Ce rost are sa vi-l scot din vitrina??? in plus mai avem si noi SI ALTE TREBURI!

Pe scurt am ajuns la seful sau cu jalba in protap ca sa aflu ca mai fusese mustrat de 4 ori pentru acelasi tip de comportament: „Dar nu avem ce sa-i facem, nu vrea sa inteleaga….

113

Henry Allingham

Henry Allingham

Nu este un vreun numar de urgenta ci varsta la care a incetat din viata cel mai batran om din lume britanicul Henry Allingham, nascut in Londra sfarsitului de secol XIX (1896). Nu cred ca are sens sa spun mai mult despre acest lucru pentru ca probabil stiti deja povestea lui din multe alte surse insa… Stirea asta o citeam ieri dimineata in jurnalul englez The Times si, in timp ce faceam asta, nu puteam sa-mi reprim o oarecare parere de rau (chiar daca nu-l cunoscusem niciodata pe acest om ); poate imi aminteste cumva de bunica mea care a murit la venerabila varsta de 84 de ani  – si deja trecuse prin atatea incat puteam sa scriu o biografie in mai multe volume.

De fapt, cred ca ce  m-a pus cel mai mult pe ganduri nu a fost varsta foarte inaintata la care stimabilul veteran al Marelui Razboi (1914-1918) a murit, ci mai degraba faptul ca a trait timp de 3 secole. Mai bine zis ca viata sa a inceput: in plin avant industrial, atunci cand trenurile cu aburi (impinse de puterea unor cuptoare ce inghiteau un alt aur negru numit: carbune) reprezentau inca o minune a tehnicii, Gustave Eiffel terminase de curand Turnul Eiffel (iar Expozitia Universala din 1889 inca mai „rasuna” in colturile cele mai indepartate ale lumii), cu 14 ani inainte ca  Titanicul sa fie construit,  cu 7 ani inainte ca fratii Wright sa zboare pentru prima data cu succes o masinarie facuta de mana omului si cu 18 ani inainte de cel mai mare razboi pe care l-a vazut omenirea pana atunci (Primul Razboi Mondial).

Viata sa a fost marcata de cea mai mare batalie navala din istorie: Batalia de la Jutland (70.000 de suflete doar de partea Marinei Regale) si nu numai ca a supravietuit unui Razboi Mondial (ca pilot al RAF – arma cu cea mai mica rata de supravietuire dintre toate) dar l-a prins si pe-al doilea. Atunci cand el iesea la pensie (1960) omul facuse the „one small step for man pe Luna cu nici jumate de an  inainte, iar Internetul isi facea locul in istoria umanitatii ca un proiect (inca utopic) al cercetarilor americani, inclestati intr-un crud Razboi Rece. Era deja batran cand tineri, asa cum fusese cu mai bine de 80 de ani inainte, incalecau simbolul dominatiei ruse Zidul Berlinului si sperau spre un nou secol lipsit de razboaie ori de valul rosu.

Numai gandul ca in viata sa a asistat la atatea lucruri, a vazut si a trait atatea evenimente importante imi da o senzatie ciudata. A asistat la atatea schimbari, a fost martorul unei  evolutii/involutii (cum ar spune unii) fara precedent a umanitatii…. si s-a stins din viata in era satelitilor (militari ori de telecomunicatii), telefoniei mobile, computerelor personale, post conciliu „Vatican 2”, 9/11, energiei regenerabile, incalzirii globale. Formarea mea filosofica ma face sa-mi pun o gramada de intrebari si sa generez o multitudine de probleme filosofice pe seama acestui fapt… si totusi chiar as vrea sa stiu ce cred acesti oameni seculari despre toate aceste lucruri.

Daca ar fi sa pot pune o singura intrebare unui asemenea om, sincer… nu stiu care ar fi aceea. Chiar! Voi ce l-ati intreba?