Batalia Cascavelei

M-am trezit de dimineata cu o foame de lup,  dar nu vroiam sa mananc orice ci cascavea. Ca na, de cand l-am vazut pe El Lider Maximo Basescu infruntand „eroic” – inconjurat de bravii lui SPP-isti – multimea de oameni adunata cata frunza si iarba – precum spahii si ienicerii  sultanului – la Valea Doftanei, pe un „camp de lupta”  numit stadionul satului, m-a apucat o pofta nebuna sa „ma lupt” cu branzeturile romanesti.

Trebuia sa-i ascult pe Doamna Noastra Elena a Banului Udrea si pe al ei Domn al Tarii Romanesti Basescovici si sa-mi pun la cingatoare armele, sa-mi lustruiesc armura si sa plec de’ndata acolo unde se aduna oastea cea mare. Cand soarele era de-o sulita pe cer m-am alaturat sutelor de cavaleri intr-un mars sinuos pe panta muntelui. Pe la miejii zilei ne-am revarsat cu totii (bine dupa ce ne-am legat caii putere de toate gardurile si portile satului) pe campul de batalie inecat de fumul gratarelor ticsite cu pastrama, mici, carnati si bulzuri taranesti. Un iz periculos de distilat de pruna la 30 de grade completa acest tablou demn de Infernul lui Dante.

Trupele inamice erau pregatite sa primeasca ofensiva noastra. Dispuse intr-un mare patrat defensiv, ele incercau sa ne ucida orice pofta dand in noi cu nenumarate tipuri de branza, care mai de care mai imbietoare: de burduf, cas, cu busuioc, in scoarta de brad, afumata si neafumata, dar cel mai important cu cascavea (cel mai periculos dusman, alaturi de „romanescul” kurtos colacs). In timp ce lupta cu poftele era in toi pe fundal un dans grotesc, ce lua forma unei invartite muntenesti, se desfasura pe un alt nivel al realitatii, deasupra noastra tuturor (pe o scena de lemn ferita de „ororile” din vecinatate).

Lupta a fost scurta si a trebuit sa ma recunosc invins, mi-am luat calul si desaga cu branza si am coborat cu greu muntele… eram sfarsit… Insa forte proaspete se insirau pe km. intregi, inaintand molcom spre varf, intr-o incercare disperata de a lua parte la apogeul epic al luptei: focul de tabara si jocul de artificii – ce urma sa se petreaca la lasarea serii.

De 8 ani bravi romani ca mine, de prin toate colturile tarii, vin sa-si incerce puterea cu cascaveaua.

Am „pictat” si eu cateva fresce menite sa-mi reaminteasca de acest moment, am sa vi le arat si voua

2 gânduri despre „Batalia Cascavelei

  1. Da o fu fain, meritate, insa Brightie aglomeratia a fost sufocanta! Macar s-au straduit sa-l organizeze si a iesit foarte bine (mai putin parcarea masinilor si ambuteiajele, dar aici nu a fost vina lor), chiar ma bucura ca si la noi se poate face ceva bine!
    P.S. cu romanul te joci, insa totul pana la mancare si tuica lui de pruna :))

Lasă un răspuns către brightie Anulează răspunsul