Ce este femeie, este oarba si are bratele frante?!?

Justitia

justitia*sursa aici

Tot am amanat sa vorbesc despre acest subiect caci pot sa va marturisesc ca nu-mi face nici cea mai mica placere sa-l dezbat, ba chiar pot spune ca ma scarbeste. Si totusi imi pare ca justitia de la noi este din ce in ce mai handicapata; nu cred ca exista vreun cunoscut care sa fi avut (chiar si tangential) legaturi cu o instanta de judecata sa nu aibe o parere proasta, sa nu zic o atitudine de dezgust.

Intamplarea face ca de cativa ani (buni) sa am de-a face cu cea de-a treia putere din stat  – la inceput tangential si acum direct – la inceput eram un tanar care credea in corectitudine, in dreptate si toate aceste valori indispensabile unei societati ce se vrea europene, civilizate si democratice; destul de repede am inteles ca nu are niciun sens sa mai fiu credul, as putea spune chiar prost, si sa mai ma „agat” de asemenea principii complet false si inexistente in practica.

Primul contact direct cu aceasta lume duhnind a putregai a fost una cat se poate de definitorie pentru tot ce inseamna judecata in Romania. Sa fie cam un an si jumatate cand m-am trezit pentru prima data singur singurel intr-un tribunal – murdar, urat mirositor,  ticsit de oameni ce se imbulzeau: sa-si faca loc in salile de judecata, sa ajunga dupa ore de asteptare la dosarele aflate la arhiva, sa-si gaseasca un „avocat bun„, ori sa negocieze un deal de culise cat mai „profitabil” acolo in „casa dreptatii„. Mi-a luat ceva vreme sa ma obisnuiesc cu tot acel haos, cu mersul tantos al avocatilor, cu sictirul cu care esti tratat TU ca biet plebeu de catre toti functionarii. Totusi cel mai greu a fost sa ma imunizez impotriva atitudinii de superioritate – etalata emfatic si nonsalant – de catre magistrati, incepand cu grefierii si ajungand pana la stimabilii „mirunsi ai Legii” (amantii cei mai viril ai tinerei si frumoasei Iustitia [gr. Themis]): judecatorii.

Nici „locul” in care judecatorii impart dreptatea nu este mai breaz: sali arhipline, caldura nadusitoare, oameni stand in picioare prin fiecare spatiu neocupat al salii ore in sir, zapuseala (se lesina in salile de judecata mai rau ca la concertele lui Michael Jackson, parol) si sarjele cavaleresti ale avocatilor ce sunt intr-un continuu dute-vino (aplicandu-ti in trecere cate un ghiont bine plasat sau cate o imbranceala ticluita). Toate acestea pentru a ti se face dreptate si pentru a aparea 3 minute in fata „fetelor sfinte” ale dreptatii.

De cele mai multe ori odata ajuns acolo m-am abtinut cu greu sa nu ripostez violent la lipsa de interes si atentie, si poate cel mai rau in fata acelui miserupism general. Odata ajuns acolo te simti prins in rotile macinatoare ale unui angrenaj corupt si profund imoral, nimanui nu-i pasa catusi de putin de tine si de problemele tale (cu care intr-un moment de slabiciune le-ai externalizat si te-ai tarat in fata „onoratei instante”). In cele 3-5 minute „de glorie” nu esti altceva decat o marioneta aflata in mana unui papusa infernal. 2-3 replici de o parte si de alta date aparatorii dreptatii si o decizie rapida ce pica precum lama unei ghilotine. Gata! Asta a fost tot! Fara sentimente si in mod cert fara nicio slabiciune… Te retragi incet la locul tau si asisti alaturi de cei asemeni tie la acest spectacol grotesc. Uneori te mai trezesti abordat de oameni ca si tine, de pioni in acelasi joc, care incearca sa „empatizeze” cu dreptatea ori nedreptatea ta.

Am asistat in toti acesti ani, vreo 14 la numar (intai indirect, mai apoi direct), la o gramada de nedreptati, de judecati subiective si partinitoare, de incercari/reusite de fortare a mainii legii, fapt pentru care ma simt nevoit sa imbratisez pozitia unui om scarbit si neincrezator. Urasc modul in care merg lucrurile pe la noi, de multe ori stau si ma gandesc carui fapt ii datoram aceasta situatie ingrata?!? Justitia a depasit categoria tragicului si a devenit comedie (expresia cea mai inalta a creatiei artistice umane, dupa Heidegger). In ultima vreme am inceput sa fiu amuzat de acest spectacol, caci suntem cu totii niste pierzatori: si cei care castiga (oricum ar face o), cat si cei care pierd – pierdem timp, calmul, bani, rabdarea, neuronii  si poate cel mai rau increderea si corectitudinea.

P.S. M-am hotarat sa scriu acest articol dupa ce am primit cretina, dar in acelasi timp amuzanta citatie prin care sunt anuntat ca brusc sunt chemat (ca parat alaturi doar de parati [?!?!]) intr-un proces cu tatal meu [?!?!] should i mention that he’s actually dead?!?! Nu ma credeti look for yourselves (click pentru a o mari):

Citatie_Tribunal

Anunțuri

8 gânduri despre „Ce este femeie, este oarba si are bratele frante?!?

  1. deci, i feel you.
    in memorabilul an 1990 am divortat de familia mea o data cu ai mei. a fost sublim. exact cum le zici tu aici despre aglomeratie, disperare, sictir, procese pe banda rulanta etc. o delicatesa pentru cuget.
    un amendament totusi vizavi de remarca ta „fara sentimente”: justitia e oricum oarba, ciunga (remarca misogina o sar:P), daca ar mai avea si sentimente ar avea castig de cauza pe acolo toti escrocii sentimentali… so…

  2. eu am terminat dreptul, candva demult, in tinerete, si am si lucrat ca jurist vreo 4 ani, on and off….tot pe vremea aia. asa ca am avut contact destul de mult cu toata lumea asta… imi amintesc doar de vremurile de inceput, cand trebuia sa mergi smerit, cu caciula in mana, sa le deranjezi pe doamnele de la arhiva sa iti dea un dosar….si muuulte multe altele… deci si vazuta from the inside, lumea asta e tot murdara…. ma rog, daca nu esti copil de judecator/notar/avocat, sau daca tati nu are destui bani sa iti cumpere jobul asta-dar asta e o alta poveste.

  3. @Nadia Dincovici: Intr-adevar nu-mi face nicio placere sa-mi amintesc toate aceste lucruri, cum nu-mi face nicio placere sa le „pun pe tava”. Totusi am simti nevoia sa „refulez” prin acest articol numai ca nu sunt nici jurnalist, nici nu vreau sa fac din acest blog un loc de lamentare personala, asadar nu o sa intru in detaliile acestei povesti. Cred ca este suficient ca mi-am expus modul in care vad eu sistemul judecatoresc in Romania zilelor noastre.

    @Brightie: Prin sentimente nu am vrut sa scot in evidenta acel atribut tipic uman, ci mai degraba faptul ca nu exista o raportare la individul uman ca la un OM, ca la un animal superior. Justitia ii trateaza pe cei care le intra in colimator ca pe niste animale proaste (betes folles) dintr-un punct de vedere asemanator celui Kantian

    @Alina: Ce spui tu nu face altceva decat sa adanceasca imaginea „mizeriei umane” si sa ma asigure ca nu am facut o analiza gresita pe seama acestui subiect. Iti multumesc pentru „confesiune”!

  4. Periculos zici tu! Ai putea la fel de bine sa si recunosti ca intr-o oarecare masura asta se intampla si acum dar numai daca esti plin de bani si pile!Altfel…stim cu totii ca justitia chiar este nepasatoare la auzul doleantelor oamenilor de rand!Iar eu chiar nu ma vad vreun tiran….poate doar subordonatii mei:)))

    • E adevarat Cristi ca este e o stare de „exceptie” continuua in Romania, insa nu este anarhie in adevaratul sens al cuvantului. Anarhia pura este indezirabila oricat de rau ar sta o societate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s