De rasu’ plansu’ in urbea lui Caragiale

*sursa aici

Ca in fiecare zi alergam, la volanul masinii, prin orasul meu natal ticsit de masini si soferi. Si eu ca si altii ca mine ce se lupta pentru fiecare centimetru de asfalt rugos si gaurit (ca na este criza deci nu se asfalteaza), ce se injura si ce, in mod inevitabil, se „afunda” cu incapatanare in ambuteiajele constante (oras in plina dezvoltare nu alta).

Si cum stateam noi ca prostii de minute intregi in fata unui singur semafor, ce refuza sa se faca verde, auzim din departare sunetul unei salvari ce venea lansata. Ne-am incalecat unii peste altii ca sa-i facem loc. Salvare se opreste pe stanga langa o alta salvare S.M.U.R.D., fix la iesirea dintr-o ditamai parcarea.

Pana aici nimic suspect, numai ca vazand atatea salvari si atata graba m-am asteptat sa vad un accident sau pe cineva in stare grava; ei bine cele doua echipaje au coborat nonsalante din salvarile cu girofarurile pornite si s-au pus la taclale.

Inaintand cu viteza melcului am avut suficient timp sa asist la mica lor sueta. 5 minute mai tarziu ei inca stateau de vorba, noi, astia mai prosti, inca ne inghesuiam la acelasi semafor. In parcare se facuse o coada enorma, saracii oameni se rugau insistent (unii mai injurau, altii se chinuiau sa faca stanga imprejur) de soferul salvarii sa-si mute masina, cele doua echipaje nici macar nu se sinchiseau, continuandu-si discutia si hohotele de ras.

Dupa inca cateva minute am scapat de semafor, salvarile erau inca acolo, iar cele doua echipaje vorbeau parca cu si mai mult spor.

Concluzii: „ador” nesimtirea si porcismul cu care am ajuns sa fim tratati. Si ne mai intrebam de ce nimeni nu mai da nici doi bani pe „organele statului” ori pe reprezentantii serviciilor publice? O sa-mi spuneti ca exagerez si ca fac o generalizare fortata, se poate, dar nu ma pot abtine sa nu-mi amintesc de ce spunea un sofer bucurestean la o emisiune de la radio: „in fiecare dimineata ma uit pe geamul apartamentului si vad cum o salvare aduce muncitorii la o lucrare, iar seara vine sa-i recupereze„. O fi bine sa ai drept taxi o salvare?!?

Anunțuri

2 gânduri despre „De rasu’ plansu’ in urbea lui Caragiale

  1. Asta am patit-o si eu de cateva ori insa soferii nu stateau la taifas ci alergau sa is cumpere tigari,erau unii pe soseaua Pantelimon escortati chiar de un echipaj de militie ops scuze POlitie doar ptr ca uitase sa isi ia copilul de la camin :))

  2. da, fix la asa ceva am asistat si eu. insa din autobuz. la fel venea o salvare, apoi alta… si pana la urma la semafor s-au pus pe vorba. aflsem la un moment dat din surse sigure ca oferii de salvari profita oarecum de privilegiul pe care il au in trafic. e trist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s