„La naiba!!!” pe caseta

Cand eram copil imi amintesc ca erau in mare voga filmele pe caseta. Alea cu Jean Claude Van-Damme, Jackie Chan (sau cum i se mai zicea Cichi Chan 🙂 ),  Bruce Lee (also known as Bruzli) sau Arnold Swartzenager ( „Ail bi bac!„). Mai toate casetele astea se vindeau pe sub mana, pe unele le luai de la bijnitari, pe altele ti le dadeau cate un prieten (care si le mai trasese in 15 exemplare), iar altele veneau direct de afara (raritati nu gluma).

Era chiar un trend sa colectionezi asa ceva. Puneai mana pe caseta cu Bruzli, te uitai la ea, ii faceai o copie si dupa o dadea „la schimb” pe vreuna cu Claudiu. Ce Tamagoci? ce Pokemon? Postere cu chinezoaice sau vreo nemtoaica „ţapăna” si imagini cu masini de la guma Turbo (aia facuta la arabi cu gust ciudat), dar mai ales filme pe caseta.

Acum o sa ma intrebati ce aveau toate filmele astea in comun, in afara de faptul ca mai toate erau de actiune?!?

Vocea Irinei-Margareta Nistor! Ce altceva?!?

Mai toate erau dublate de ea. Toti actorii vorbeau pitigaiat si cu acelasi timbru, o adevarata „one man woman show”, ma mir ca nu dubla si cainele. Un fel de Sergiu Nicolaescu (in rolul Babei Dochia: Sergiu Nicolaescu) invizibil dar in mod cert usor de auzit. Insa ce ma face sa rad, chiar si acu’ in timp ce scriu acest post, este modul in care traducea anumite injuraturi/cuvinte de ocara de genul: „FUCK YOU!!!” ori „DAMN IT!!!” – cel mai des cu: „DU-TE DRACU’!!!” si mirobolantul „LA NAIBA!!!”. Ce sa-i faci??? Mai pudoarea anilor ’80 inceput de ’90, mai cenzura acelorasi ani, mai ca nu vroia s-o creada vecinii „gura spurcata”, sincer naiba stie! Cert e ca era tare amuzant!

Si totusi ce „dracu'” m-a apucat sa stau sa scriu despre „crap”-ul asta? Pai stati sa vedeti cum mi-am amintit de madam Nistor… Ma uitam si eu ca tot rumanu la teveu („Ati prostit poporul cu televizorul” stiti cum se zice) si la un moment dat protagonistul/actorul principal scoate urmatoarea replica:

„Cross my heart and hope to die if I don’t tell you the truth!”

Si ghiciti cum este sub-titrata?!?

„Sa moara mama si sa-mi sara ochii din cap daca nu-ti spun adevarul!”

Aoleo, deci Irinuca era mic copil, cum sa traduci asa?!? N.B. ora de varf, post national, film S.F. de duzina (macar daca era „Train Spotting” ca acolo stiam o treaba). Mi-o si imaginez pe madam Nistor „slobozind ista expresiune”!

De fapt, cred ca eu sunt inchistatul, ca nu poci sa ma adaptez „naturalismului” fara perdea a secolului XXI. Ce sa-i faci, n-ai cu cine…

Anunțuri

And the winner is….

Ei bine EU, me, me, me! Strumfita cu Esarfa si Lulu au considerat ca merit premiul de Scriitor Superior. Eu nu pot decat sa le multumesc (cu intarziere) pentru ca m-au considerat un bun bloguitor si sa le spun ca: ma simt onorat (desi stiu ca e un fel de leapsa) ca m-au ales tocmai pe moi. Voila le prix:

Acum pentru a respecta „traditia” bloggerilor dinaintea mea ma simt obligat sa pun si regulile „dupe” care se decerneaza premiul:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post , care ne explică ce este cu premiul;
5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Acestea fiind spuse, hai sa premiez si eu pe cineva. Si fiindca nu pot sa le premiez pe cele doua bloggerite – mai sus enuntate, sa vedem care mai sunt scribi de seama – from my point of view. Hmm, alegere dificila, mai ales pentru ca imi plac foarte mult oamenii/blogurile pe care le citesc. Hai ce o fi, o fi:

  1. Miss Adiapentru ca are „zanganele” albastru-argintii 😉 si, dupa ce ca scrie bine, mai e si o soferita cu „nerv” 🙂
  2. Brightie pentru ca e revoltata (ca mine), infipta (in a good way)  si are un blog de atitudine
  3. Floare de Maipentru ca in jocul ei cu cuvintele da frau liber celor mai ascunse trairi si ganduri
  4. Luaneipentru ca scrie bine si structurat, ii plac discutiile in contradictoriu, este „pasare de noapte”, iar cu brasovencele nu te pui nici la accent si nici la blogareala =))
  5. Alineipentru ca abordeaza subiecte variate, este „o diva in viata” 🙂 si atunci cand se pune pe scris are articole mai lungi decat ale mele 😛
  6. Stiu ca trebuiau sa fie 5 da nu ma pot abtine sa nu-l premiez si pe Alphadogpentru ca este un mascul ferox-ferocis si pentru ca este „un catel” talentat

O inghetata va rog, cu frisca se poate?!?

Stand asa si contempland la gerul de afara – care incetul cu incetul mi s-a culcusit linistit in oase de nici macar plapuma pufoasa nu-l poate scoate – mi s-a facut pofta de o inghetata, una buna de fistic, straciatella, vanilie, banana sau alune de padure.

Si nu mi s-a facut pofta de orice inghetata, ci de inghetata de casa de la Gelateria Lebada;  sau cum ii mai spunem noi, cei initiati in tainele dulcegariilor inghetate, la Maria. Gelateria este a ei si a lui Zefir, a pornit ca o mica afacere de familie si asa a si ramas. Intr-o ambianta intima si calduroasa, musafirii ce le trec pragul casei, micute si batranesti dar frumos aranjate – intr-un stil chic al anilor ’30, cu o multime de decoratiuni vintage (majoritatea facute chiar de ei), pereti desenati si policioare ticsite cu carti  faine (ce orice client musafir le poate citi in tihna) – sunt intampinati de o atmosfera ce le depaseste in mod cert asteptarile.

In aceast spatiu ludic, „incalzit” de sunetul muzicii clasice date in surdina, calatorul ingenuu se avanta cu incredere intr-o lume a bunului gust. Toate aceste elemente se leaga sublim pentru a te acompania (pe tine, impreuna cu toate simturile tale) in „calatoria” placuta spre acea lume a inghetatei dintre cele mai fine. Gelateria Lebada este ca un „omagiu” adus dulcegariilor inghetate, trecatorul poate alege din cel putin 10 tipuri de inghetata, care mai de care mai bune (miere cu nuci, straciatella, banana, fistic, alune de padure, vanilie, capsuni, cacao, caramel, lamaie si lista poate continua) care mai primesc „intariri” de la sezon la sezon (spre exemplu vara poti gasi inghetata de mure, pepene galben si rosu).

Toate bunatatile pe care le gasesti in meniu sunt facute „in casa„, sunt complet naturale (fara conservanti, fara coloranti artificiali etc.)  si in cantitati mici – esente tari in sticlute mici.  Spun toate bunatatile fiindca Maria nu te imbie doar cu inghetata si cupe (de inghetata) care mai de care mai delicate, ci si cu alte lucruri la fel de bune si gustoase. Dupa o zi plina te poti relaxa in compania unor  ceaiuri bune, unui tiramisu exquisit, unei prajituri „a casei” – cu mar si ciocolata, unor frappe-uri delicioase, unor sucuri naturale energizante sau unor frulate racoritoare; iar, daca este iarna, te poti incalzi la gura sobelor ce strajuiesc micile incaperi ale gelateriei band un vin fiert cu multa scortisoara si portocala sau grog-ul marinarilor.

Nu multa lume stie de acest loc, nu este foarte cunoscut caci nu este ca orice alta „bodega”. Nu veti gasi la ei bauturi carbogazoase si nici bauturi alcoolice,  nu se lasa bacsis, nu exista barmani ori picoli (Maria si Zefir fac totul), iar aerul de cafenea literara ii respinge din start pe toti acei homo-socialis ce vor sa se „dezlantuie” in locuri publice. Totusi, tocmai aceste lucruri aduc un plus de frumusete acestui loc. Dar, gelateria nu ar fi diferita de o gramada de alte locuri  cu acelasi specific, daca Maria si Zefir nu te-ar face sa te simti ca acasa acolo.

Am descoperit acest loc acum mai bine de 6 ani si inca nu m-am saturat de inghetata delicioasa, nici ce serile de discutii filosofico-stiintifico-literare aprinse si nici de concertele de chitara date de Zefir. Pacat ca azi a fost duminica si este inchis, dar nu-i bai semnez eu „condica” maine, si cu ocazia asta imi potolesc si pofta de inghetata. O sa ma intrebati cum pot manca inghetata iarna?!? Pai e simplu, niciun alt dulce nu-mi provoaca atata placere hedonista asa cum mi-o provoaca inghetata, prin urmare nu ma pot priva de inghetata nici macar pe un asemenea ger.

Iar la final cateva fotografii pe care le-am facut pe acolo, stiu ca nu prea au legatura cu articolul, dar are legatura cu acel loc. In plus nu am gasit pana acum momentul oportun sa le postez.

Vaccina-m-as in Francia

Bagami-as vaccinul de porcina de nu am ramas „imun” cand mi-am deschis cutia postala. Nu! Nu aia electronica ci cea reala! Un prieten din Franta, la care mi se aduna curierul, imi trimise o scrisoare maricica. Curios din fire m-am grabit sa o deschid, poate era vreo surpriza din partea lui Jean Luc.

Ei bine nu era nimic de la el dar in mod cert era o surpriza. In ea am gasit un formular si o scrisoare oficiala din partea Ministerului Sanatatii si Sportului francez care ma invita insistent sa ma vaccinez contra gripei porcine (AH1N1 – pentru cei mai matematici dintre noi).

In timp ce la noi  inca se mai dezbate cat de „curat” este vaccinul nostru romanesc,  singurul de altfel, frantujii dau ocazia asiguratilor (printre care ma mai numar si eu, desi nu stiu exact cum?!?) sa-si aleaga vaccinul pe care vor sa-l faca, ba mai mult au chiar 6 „brand-uri” la dispozitie.

Acum stau si ma intreb, al lor o avea ca adjuvant mercur?!? As prefera fier, ca poate devin ca Popeye! De fapt, la dracu’, mercur sau nu, cred ca ma duc in Lyon sa ma vaccinez, ca poate acolo au doze suficiente si nici nu stau la coada. In plus daca tot ma „otravesc” am de unde sa-mi aleg „otrava”!

P.S. si daca „imi place”, pot chiar sa ma vaccinez de doua ori si cu alt vaccin daca vreau. HA!