Ninsu-ma in urbea lui Caragiale

In vechii Ploiesti ninge cu incapatanare de vreo 3 zile si totusi ieri seara parca a nins mai frumos ca niciodata. Fulgii mici si desi coborau din vazduhul rosiatic ca niste maratonisti albi ce se intreceau unul pe celalalt in caderea lor lina peste orasul lui Caragiale.

Nu am stat prea mult pe ganduri si, cum drumurile oricum ma purtau spre intinderea de omat, nu am ezitat sa-mi afund pasii pasii pe drumurile troienite si aproape pustii. Bocancii imi scartaiau la fiecare arcuire a picioarelor. Inaintam cu greu, gafaind sub povara „subelor” pe care le purtam in carca, dar imi placea – imi amintea de copilarie: atunci cand petreceam ore intregi tavalindu-ma prin oceanul de nea, dandu-ma cu sania ori facand oameni de zapada – chiar am simtit nevoia sa ies, sa ma plimb, sa-mi ordonez gandurile, sa ma bucur de ninsoare.

Am cutreierat orasul in lung si in lat timp de mai bine de doua ore. La inceput frigul mi-a parut intepator (chiar aprig), respiratia imi era anevoioasa, iar aerul rece imi brazda cu nonsalanta fata – o simteam fierbinte si imbujorata. Dupa ceva timp toate aceste senzatii de disconfort au disparut, lasandu-ma sa contemplu linistit orasul.

Ploiestiul nu este (sau mai bine zis: nu mai este) un oras frumos – sau poate mi se pare mie – insa asa nins, carunt ca un batranel, are un farmec aparte. Parca nu mai este atat de poluat, atat de aglomerat, atat de plin de gropi si murdar. Este acel oras a lui Caragiale si Nichita, orasul cu bulevard bordat de castani.

Nu am putut sa ma abtin si am facut si cateva fotografii, in ciuda frigului:

NUME: Ploiestiul sub povara miilor de licurici albi


Alte proiecte personale: Toamna pe deal, Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),
Anunțuri

10 gânduri despre „Ninsu-ma in urbea lui Caragiale

    • Da, dar am spus si: „Parca nu mai este atat de poluat, atat de aglomerat, atat de plin de gropi si murdar. Este acel oras a lui Caragiale si Nichita, orasul cu bulevard bordat de castani.” si prin asta vreau sa spun ca este un oras frumos, cel putin atunci cand ninge.

  1. Alex…..eu mi-am schimbat „ochelarii” si parca acum il vad mai urat ca niciodata! o fi el nins….si o fi el ceva mai putin poluat….si o mai fi el vagauna mea de bastina ….ma dar tot urat cu draci imi pare

    • Hai mahh ca-mi amintesti ca ai trecut pe aici si nu ne-am cafelit nu nimic, dar fie ca-ti place fie ca nu adevarul ramane acelasi:

      Ploiestiul este un oras industrial, candva era mult mai frumos, insa acum si-a cam pierdut din stralucire. Cand eram mic il iubeam foarte mult, acum parca nu mai e asa fain.

      In plus si-a mai pierdut si din identitatea culturala, asta e mai grav decat faptul ca s-a uratit.

  2. @Myruna: da ne cafelim, a promise remains a promise.
    @Brightie: Multumesc pentru apreciere, da si nu doar Nichita. Ploiesteni au fost si:
    Eugen Simion
    Nicolae Iorga (nascut in Valeni de Munte a locuit si in Ploiesti)
    Nicolae Grigorescu (pictorul)
    Paul Constantinescu (compozitor)
    Marin Constantinescu (intemeietorul Corului Madrigal)
    Stratan (poetul)
    Iser (pictorul)
    Paul Niculescu Mizil (om de stat)
    Mihai Draganescu (ex-presedinte al Academiei Romane)
    George Nicolescu (compozitor)
    Si lista poate continua…

  3. Pingback: Urban “reality” « Franta ori piramidonul rosu?!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s