Ninsu-ma in urbea lui Caragiale

In vechii Ploiesti ninge cu incapatanare de vreo 3 zile si totusi ieri seara parca a nins mai frumos ca niciodata. Fulgii mici si desi coborau din vazduhul rosiatic ca niste maratonisti albi ce se intreceau unul pe celalalt in caderea lor lina peste orasul lui Caragiale.

Nu am stat prea mult pe ganduri si, cum drumurile oricum ma purtau spre intinderea de omat, nu am ezitat sa-mi afund pasii pasii pe drumurile troienite si aproape pustii. Bocancii imi scartaiau la fiecare arcuire a picioarelor. Inaintam cu greu, gafaind sub povara „subelor” pe care le purtam in carca, dar imi placea – imi amintea de copilarie: atunci cand petreceam ore intregi tavalindu-ma prin oceanul de nea, dandu-ma cu sania ori facand oameni de zapada – chiar am simtit nevoia sa ies, sa ma plimb, sa-mi ordonez gandurile, sa ma bucur de ninsoare.

Am cutreierat orasul in lung si in lat timp de mai bine de doua ore. La inceput frigul mi-a parut intepator (chiar aprig), respiratia imi era anevoioasa, iar aerul rece imi brazda cu nonsalanta fata – o simteam fierbinte si imbujorata. Dupa ceva timp toate aceste senzatii de disconfort au disparut, lasandu-ma sa contemplu linistit orasul.

Ploiestiul nu este (sau mai bine zis: nu mai este) un oras frumos – sau poate mi se pare mie – insa asa nins, carunt ca un batranel, are un farmec aparte. Parca nu mai este atat de poluat, atat de aglomerat, atat de plin de gropi si murdar. Este acel oras a lui Caragiale si Nichita, orasul cu bulevard bordat de castani.

Nu am putut sa ma abtin si am facut si cateva fotografii, in ciuda frigului:

NUME: Ploiestiul sub povara miilor de licurici albi


Alte proiecte personale: Toamna pe deal, Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),
Reclame

Leapsa 2 in 1

Si promit ca dupa asta iau o pauza de lepse 😀

Dar fiindca am fost lepsuit iar eu nu pot sa le las neonorate am zis ca in articolul asta o sa le cumulez – ca sa nu mai ma traga de maneca cei cele ce mi le-au plasat Sere Strumfita cu Esarfa si Myruna – prin urmare avem leapsa 2 in 1.

Prima este cea de la Strumfita:

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Nici una nici alta. Tin minte cu aproximatie pagina la care am ramas si cand reincep lectura caut paragraful la care am ramas

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Da, chiar mai multe, insa cea mai interesanta dintre toate nu este chiar o carte, ci un Almanah Popular in limba franceza publicat in 1908 (foarte interesant, chiar o fresca a societatii vest-europene de inceput de secol XX). Sunt foarte bucuros ca l-am primit, mai ales ca este intr-o stare foarte buna.

3. Citiţi în baie?

You mean pe buda cacastoare WC?!? No!!! Never! Nu am facut-o niciodata! Stiti cum se spune: acolo este locul unde „si regele se duce singur” prin urmare cartea n-are ce cauta.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Da, as scrie o carte cu un subiect de capa si spada, cu puternice influente istorice si cu o scriere balzaciana (axata pe detaliu) SAU o carte de aventuri in stilul celor ale lui Jules Verne

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Care noi?!? HEY de unde a aparut intrebarea asta?!? Ma rog, colectiile de carte sunt faine, gasesti si carti bune si carti mai putin bune dar populare – asa ca pentru toata lumea – pacat ca nu apar prea des colectii doar pe un singur autor ori colectii pe anumite domenii (colectii de specialitate).

6. Care este cartea preferată?

Nici nu se pune problema sa am o carte preferata, ador cartile prin urmare imi este imposibil sa fiu atat de drastic.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Da, ca de fiecare data cand recitesc descopar lucruri noi (legate de stil, idee/concept, nuante/fineturi etc.). Ma tot tin sa recitesc „Adam si Eva” de L. Rebreanu dar nu o fac de frica, mi-e tare frica ca voi strica „magia” data de prima lectura.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Mon Dieu! Nu, nu m-as intalni cu niciunul din ei! De ce?!? Fiindca i-am cunoscut prin slovele lor, prin cuvintele frumos aranjate pe pagina alba (in urma unui chin creator) si tare m-as teme ca ei ar putea fii altfel.  Nu vreau sa fiu dezamagit – nu vreau sa-l vad pe acel Balzac care scria toate acele romane de nevoie foame si nici pe acel Niccolo Machiavelli ce ar fi facut orice sa reintre in gratiile lui Lorenzo de Medici. Prefer sa-i cunosc doar prin cuvant ticluit  si sa ma transpun in lumea lor „fantastica”.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Nu prea mai vorbesc despre cartile pe care le citesc. Daca cineva imi cere o recomandare i-o dau cu mare drag, altminteri ii las pe cei din jurul meu sa-si urmeze singuri „simturile” literare. Inainte o faceam des, numai ca am realizat (chiar intrand  in discutii aprinse) ca fiecare citeste ce-i place si ce simte nevoia in acel moment, prin urmare orice incercare de a „discuta” despre lecturi este oarecum o incercare de influentare a interlocutorului intr-o anumita directie si spre o anumita carte – not good!

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Gut instinct?!? Nu am niciun motiv exterior (si aici exclud cartile care-mi sunt necesare pentru a fii la curent cu domeniul meu). Daca simt nevoia sa citesc ceva nou imi urmez instinctul si „nevoia” – uneori am chef sa citesc romane istorice, alteori carti stiintifice – insa niciodata nu cumpar/citesc: carti S.F., romane politiste, romane horror si nici de dragoste searbada.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Indreptarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane ?!? Acum, lasand gluma deoparte, dinnou raspunsul este relativ, depinde foarte mult cine este acel cineva. Si parca „Philosophie dans le boudoir”  de Marquis de Sade ar fi o lectura obligatorie! Hahaha!

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Cititul la mine este o chestiune delicata. Sunt genul de cititor gurmand/avar, cand ma apuc de o carte trebuie sa o citesc toata (rareori o las din mana), prin urmare: in camera mea, in pat, intr-o lumina „delicata”, rezemat de o perna mare si cu cartea in poala (uneori intins in pat si cu picioarele pe pereti).

P.S. cand eram mic locul preferat era la tara, pe o patura, sub cateva salcii si cativa salcami, fix langa paraul molcom ce joaca rolul de hotar.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Acum vreo cativa ani ascultam muzica, in surdina, si atunci cand invatam dar si cand citeam (daca vroiam sa ma transpun in lumea cartii o opream), acum nu mai pot citi decat in liniste deplina si decat dupa ora 23.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da.  Dar ca si Strumfita, doar pentru facultate, nu-mi place sa-mi obosesc ochii la calculator atunci cand citesc. In plus cartea trebuie „simtita si atinsa”, in format electronic se depersonalizeaza, isi pierde farmecul si esenta.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Imi place sa-mi cumpar exemplarul meu, dar, din lipsa de fonduri ori fiindca nu o gasesc, imprumut. Totusi, fiindca sunt un cititor cu toane, ce uneori sade cu cartea la cap 1 saptamana pentru ca mai apoi sa o citeasca intr-o singura seara, evit sa imprumut de la oameni care nu-mi cunosc „cusurul”.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O carte este pentru Zizzou, asa cum este „corabia” pentru „corabierul sau.

Cea de-a doua este cea a Myrunei si este una mai „diferita”. O foto leapsa:

„Coltul de inteligenta biroul tau”! Chiar trebuie?!? N-am facut ordine, ohh shit! Ehh mno lasa… sa fie natural. There you go:

Elemente cheie in imagine:

– paharul de vin fiert

– tastatura mea super ergonomica (from which all the magic happens :D)

– calendarul de la Nikon ca mi-s fan

– 2 din cele 1000 de post-it-uri (cu subiecte diverse de la ce ar tb. sa fac azi maine, la ce nr. de reclamatie am avut la RDS) ce stau ascunse sub tastatura

De data asta nu mai lepsuiesc pe nimeni. Come and get them! Este la liber!

Later edit: Si fiindca Floare de Mai tine mortis sa i le pasez personal, ma simt nevoit sa cedez in fata presiunilor morale si sa fac acest lucru 😀

Darwin Awards (2009)

„The Darwin Awards salute the improvement of the human genome by honoring those who accidentally remove themselves from it…”

Cand am auzit de aceste premii am crezut ca au ceva legatura cu rasplatirea cercetarilor stiintifice facute in cadrul antropologiei , taxonomiei speciilor existente pe Pamant, ca au mai gasit vreun hominid care sa umple un „gol” in arborele evolutiei s.a.m.d. Pe scurt am crezut ca are vreo legatura cu evolutionismul lui Darwin.

Ain’t that cute…BUT it’s WRONG!„, astea’s un fel de Zmeura de Aur a evolutionismului. Premiile se dau celor care vor sa contribuie intr-adevar la dezvoltarea speciei umane murind ca prostii desteptii, intarind gena celor aprox. 8 miliarde ramasi. In fiecare an sunt premiate cele mai „interesante” 3 moduri de auto-exilare pe alte lumi – si asta inca din 1995. Din nefericire nu-i putem felicita pe castigatori si nici pe nominalizati, nu le putem spune decat un nefericit „bon voyage„!

Castigatorii anului trecut:

Locul I

2 hoti care au vrut sa „retraga” niste bani dintr-un bancomat. Nu aveau card dar aveau dinamita, numai ca bancomatul nu a vrut sa coopereze. Operatiunea lor a fost dinamitata cu tot cu banca si subsemnati. Acum se joaca cu fitilele in Lumea de Apoi.

Locul II

Un fan al berii a vrut sa se usureze „peste” autostrada, numai ca peste autostrada nu era toaleta ci un mare hau. Fara stirea lui, cand a sarit peste gardul de beton al autostrazii, nu a dat de o padure impodobita ori de vreo poienita luminoasa, ci a dat de marginea unui pod – iar daca asfalt nu e, oare ce e?!? Raspunsul in cazul lui: nimic, doar aer. Acum daca aplicam legile fizicii cine credeti ca a ajuns primul jos? El sau urina?!?

Locul III

O doamna a incercat sa indrepte greseala de a pica cu scuterul intr-un lac si odata salvata sa incerce ca a doua oara sa faca treaba cum trebuie. Zis si facut, chiar bine facut, a sarit sa-si salveze nava si: There she went with the ship moped I mean, like every good captain.

Bancurile de vineri

Pentru ca este vineri si nimeni nu are chef sa citeasca articole pompoase si stufoase, iar eu nu am chef nici atat sa le scriu, am zis ca niste bancuri v-ar pune zambetul pe buze si v-ar ajuta sa incepeti binedispusi weekend-ul. Asa ca there you go and enjoy:

La psihiatru:
Cabinetul unui psihiatru.
Se deschide usa si intra un barbat, in patru labe cu un cablu in gura.
Psihiatrul :
– Vai! Cine a venit la noi? O pisicuta?
Barbatul se taraie pana in coltul cabinetului. Doctorul il urmareste.
– Un catelus?
Barbatul trece cu mana pe langa perete si se taraie in celalalt colt..
Doctorul nu renunta
– Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broasca testoasa?
Barbatul scoate cablul din gura si zice :
– Auzi? Ma lasi sa iti trag internetul sau nu?!?!?!
3 bancuri despre femei si barbati:
O tipa bine imbracata, aranjata si pusa la punct coboara dintr-o masina de lux in fata unei clinici de chirugie plastica.
– Buna ziua, d-le doctor as vrea sa imi faceti un orificiu in fesa stanga.
– Piercing ? intreaba doctorul
– Mai mult de un piercing daca se poate.. chiar o gaura
– Nu va inteleg raspunde doctorul surprins
– Pai nu… dar …stiti … eu am o mica afacere, veau sa ma dezvolt, clientela e destul de stabila
– Si unde e legatura ?
– Sunt prostituata si mai vreau un punct de lucru.
The best engine in the world is the vagina. It can be started with one finger. It is self-lubricating. It takes any size piston. And it changes its own oil every four weeks. It is only a pity that the management system is so fucking temperamental.
Geografia femeii:
Intre 18 si 25 de ani, femeia e precum Continentul African : jumatate a fost deja descoperita, cealalta jumatate ascunde frumuseti inca salbatice si delte fertile.
Intre 26 si 35 de ani, femeia e precum America de Nord : Moderna, dezvoltata, civilizata si deschisa negocierilor in schimbul banilor.
Intre 36 si 40 e precum India   : fierbinte,relaxata si constienta de propria frumusete.
Intre 41 si 50, femeia e precum Franta : Usor imbatranita, dar inca atragatoare si interesanta.
Intre 51 si 60, e precum Iugoslavia : A pierdut razboiul, e tulburata de fantasmele trecutului, dar se lucreaza la reconstructie.
Intre 61 si 70, ea e precum Rusia : Spatioasa, cu frontiere fara patrula. Stratul de zapada ascunde mari bogatii.
Intre 71 si 80, femeia e precum Mongolia   : Cu un trecut glorios de victorii, dar cu putine sperante de viitor.
Dupa 81 de ani, ea e precum Afganistan : Aproape toata lumea stie unde se afla, dar nimeni nu vrea sa mearga pana acolo.
Geografia barbatului:

Intre 15 si 80, barbatul e precum Cuba : Guvernat de un singur membru.

O vrabiuta:
O vrabiuta zbura cu viteza la nivelul solului, din urma ei vine un BMW…
Vrabiuta cu viteza pe langa BMW…. si se izbeste de masina… cade ametita toata.
Soferul opreste, o ridica, o ia acasa , o pune in colivie, ii pune niste paine,ii pune niste apa…
Se trezeste vrabiuta la un moment dat si se uita
buimacita in jurul ei:
Vede gratii, vede apa, vede painea…
– Hai sa-mi bag picioarele! L-am omorat pe ala cu
BMW-ul…