Micul Paris de Sf. Valentin

După cum bine ştiţi duminică românii au sărbătorit Sfântul Valentin – sărbătoare  importată din cultura anglo-americană şi care-şi are originile într-o interpretare trunchiată a scrierilor romantice ale lui Geoffrey Chaucer (sec. XIV). Intrată încetul cu încetul în cutuma românului ea ia locul sărbătorii noastre tradiţionale, autohtone, Dragobetele – ce se celebrează pe 24 februarie şi este echivalentul românesc, arhaic, a Sf. Valentin.

Nu contează totuşi „de care parte a baricadei” s-au aflat bucureştenii de 14 februarie, cert este faptul că au petrecut în număr mare alături de cei dragi şi iubiţi lor de ziua „oficială” a îndrăgostiţilor. Iar, după cum am putut vedea, nu au făcut-o doar în cluburi şi discoteci aşa cum ne-am obişnuit în ultimii ani (aşa cum mă aşteptam să se întâmple şi anul acesta) ci şi în alte moduri poate chiar mai plăcute.

Unul dintre cele mai populare a fost simpla dar plăcuta plimbare. Încă de dimineaţă cupluri de toate vârstele au luat cu asalt parcurile şi zonele de promenadă a Bucureştiului. În ciuda unei vremi nu tocmai prielnice, plăcerea câtorva paşi la braţul iubitului sau iubitei se pare că primat. Am văzut ce înseamnă un Cişmigiu supra-aglomerat, nu ai fi crezut că era o zi mohorâtă de februarie.

Un alt mod popular a fost cel de a petrece câteva ore într-o cafenea, ceainărie sau pub (unele mai fistichii decât altele) iar în această privinţă Bucureştiul nu duce lipsă de locuri draguţe unde să poţi sta la taclale şi poveşti. În ciuda acestui fapt mai toate erau arhipline sau primeau clienţi doar cu rezervare făcută în prealabil – pentru cafenelele mai selecte rezervările fuseseră făcute chiar şi cu două zile înainte.

Cei mai temerari şi sportivi dintre îndrăgostiţi au ales să-şi petreacă Sf. Valentin pe luciul gheţii patinoarelor deschise până seara târziu. Patinele au fost la mare preţ, aşa cum a fost şi vinul fiert cu scorţisoară – vin ce, alături de efortul patinatului, a alungat frigul umed şi întepător ce s-a aşternut seara peste capitală.

Alţi amorezaţi, iubitori de cultură, au ales să-şi petreacă seara „la căldură” în compania unui film bun sau a unei piese de teatru. În ceea ce mă priveşte am ales Teatrul National şi alături de mine o sală plină ce a ales să se delecteze cu Ivan Turbincă – după Ion Creangă. Un spectacol savuros ce a păstrat stilul original a lui Creangă dar a primit o infuzie de umor contemporan, absurd. O piesă bine regizată, spontană, jucată excelent de actori în mare parte tineri (întocmai pe placul spectatorilor).

Este bine de văzut că bucureştenii pot să se separe de tumultul vieţii din capitală găsind timpul şi starea de spirit necesară pentru a se simţi bine, pentru a se bucura de asemenea zile – uitând astfel de stresul zilnic, de criza economică şi de altele măcar pentru câteva ore.

Anunțuri

2 gânduri despre „Micul Paris de Sf. Valentin

  1. da da daaaaaaaaaaaaaaaaa confirm eu…..cu elan comunist spun sus si tare: ” LA MUNCA DE SF VALENTIN RULZ!!!!” uite ma cum ma manifest….si se mai mira lumea de ce nu sta nici dracu cu mine :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s