Tânăr în România

Sau mai bine spus: Ce înseamnă să fii tânăr absolvent în România, în căutarea disperată a unui loc de muncă?

Conform unui comunicat de presă al A.N.O.F.M (link aici) între 26 februarie şi 4 martie 2010, dintr-un total de 8.639 de locuri de muncă doar 715 au fost destinate absolvenţilor de studii superioare; aceasta în condiţiile în care numai în anul 2008, spre exemplu, au absolvit 58.000 de studenţi Academia de Studii Economice din Bucureşti  (cf. Capital).

O expresie spunea „ai carte ai parte”… Şi totuşi:

În cazul nostru se pare că aceeia ce au „carte” sunt într-o continuă creştere (nu trebuie să uităm că ţara noastră este fruntaşă la numărul de studenţi la 1000 de locuitori şi că avem cele mai „puternice” universităţi particulare, cel puţin din Europa), însă, realmente, o diplomă de licenţă, de master, ba chiar de doctorat nu te face mai „căutat” pe piaţa locurilor de muncă. Ele rămân nişte hârtii frumos imprimate, tocmai bune de înrămat, dar care îşi găsesc cu greu o utilitate practică în această piaţă supra-aglomerată şi supra-calificată, o piaţă în cădere liberă (sufocată de altfel de numărul mare de disponibilizări). În ultimă instanţă cea mai importantă influenţă în găsirea unui loc de muncă îi revine unui element complet iraţional şi imposibil de prevăzut: norocul pur, simplu, „chior”.

Doar 1 din 13 absolvenţi reuşeşte să-şi găsească un loc de muncă la sfârşitul anilor de studii universitare şi chiar dacă ar face-o, salariul minim pe economie pentru el ar fi de 1200 RON brut ce înseamnă ceva mai mult de 800 RON net – sau 200 de Euro. Poate este şi mai norocos, reuşind încă de la început să dobândească la sfârşitul unei luni de muncă un salariu mediu pe economie – fabuloasa sumă de 1426 RON (măcar aceştia ar fi banii ce-i va lua „în mână”) echivalentul a 350 de Euro.

Acum să luăm un caz imaginar:

John este absolvent, termină o facultate, să zicem Litere şi reuşeşte să se angajeze. Nu vom lua în calcul investiţia reală (în bani ori în alte „elemente” cuantificabile în bani) făcută atât de Stat cât şi de el şi familia lui pe parcursul celor 3 ani de facultate. Prin urmare, putem spune că el intră în câmpul muncii cu datorii 0. Acum John are deja cel puţin 21 de ani, locuieşte în Bucureşti şi presupunem că job-ul este unul stabil (cel puţin 3-5 ani în aceeaşi companie fără întreruperi, demisie, ori şomaj). Putem să acceptăm în experimentul nostru o creştere salarială anuală dar ea nu reprezintă o certitudine, prin urmare nu o vom lua în calcul. Care va fi salariul său? 600 de Euro ca medie a celor 5 ani.

Acum, de câte zile, săptămâni, luni de salariu are nevoie pentru a-şi putea permite:

1.  o cină romantică în doi la un restaurant fistichiu – între 2 şi 4 zile

2.  chiria unui apartament decent cu 2 camere în capitală – între 2 şi 3 săptămâni

3.  o excursie de 10 zile la Sinaia, la un hotel de 3* – între 1 şi 2 luni

4. o maşină de 10.000 de Euro – aproape 17 luni (în timp ce unui francez, plătit cu salariul minim pe economie, i-ar trebui doar 8)

5.  propria garsonieră de 40.000 de Euro5 ani şi jumătate

Prin urmare John va trebui să-şi dea tot salariul pe 86 de luni ( 7 ani şi două luni) ca să conducă un Logan cu airbag-uri (deşi benzină nu i-a putut pune), să cineze o singură dată la restaurant, să se odihnească 10 zile după cei 7 ani de muncă şi să revină de la muncă după ziua normală de 10 h într-o garsonieră complet nemobilată. Câţi ani va avea „subiectul” nostru?!? Aproape 29!

Acum, situaţia pare acceptabilă la o primă vedere, pe de altă parte această construcţie imaginară este pur teoretică. În realitate o mare parte din cei ce sunt în câmpul muncii (mai ales tinerii) nu se bucură de stabilitatea lui John, nu reuşesc să ajungă la acel salariu mediu, obligaţi fiind să se descurce cu un salariu puţin mai mare decât cel minim pe economie, având şi alte cheltuieli „neprevăzute” în cazul lui John. În acestă situaţie nu trebuie decât să dublăm numărul de ani în care „el” (amploiatul) îşi va putea permite „luxurile” mai sus enunţate.

Este suficient de clar faptul că a fi tânăr în România nu este tocmai o „sarcină uşoară”, cum este poate suficient de clar de ce mulţi dintre tinerii români îşi doresc să emigreze. Această tendinţă s-a transformat în ultimii ani de la un fenomen restrâns la o problemă spinoasă pentru societatea românească – aflată într-un proces de îmbătrânire continuă. Puţine sunt încercările concrete de remediere a acestei situaţii agravante, deşi nu ducem lipsă de dezbateri publice, talk-show-uri s.a.m.d. Problematizarea unui „subiect” spinos nu ţine loc de soluţie.

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Tânăr în România

    • In primul rand, bine ai venit pe acest blog! In al doilea rand, cred ca am simtit-o cu totii cel putin o singura data in viata (si aici vorbesc despre generatia „mai tanara”).

      Masterul iti pot spune ca nu mi-a folosit pana acum la absolut nimic, iar in ceea ce priveste doctoratul imi doresc sa-l fac dar numai si numai de „amorul artei”, din nebunie sau din orice alt motiv lipsit de vreo utilitate reala in „viata de zi cu zi”.

      La noi facultatea a devenit o necesitate triviala, fara master nu esti nici macar vizualizat pe sit-uri de profil, insa adevarata problema este aceea ca plebeizandu-se, vulgarizandu-se ea a devenit ne-pretuita (in sens negativ). „Nimeni” (angajatori sau angajati) nu mai aprecieaza hartiile sau studiile facute, ele raman un sine qua non fara de care nu poti avea acces nici la un job de toata jena.

      P.S. Te mai astept pe aici

  1. Am revenit cu pesimismul meu caracteristic realist! In Romania nu faci nimic cu studiile.Trebuie ca taticul tau sa fie „cineva” sau sa cunoasca pe „cineva” sau, mai bine sa fie omul cuiva! Restul, vrajelii …..diplome,masterate,doctorate……egal cu zero ca daca ai loveaua……cumperi ce diploma vrei!

    • Ehh, eu inca mai am sperante ca undeva, candva, vor valora realmente cunostiintele si nu P.C.R.-urile, respectiv diplomele trase la copiator! Nu-mi narui ingenuitatea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s