A fost şi Paştele

A trecut si Paştele, cu toată „nebunia” unei asemenea sărbători importante. Me voila de retour pe blog, la munca-mi de zi cu zi şi cu treburile mai mult sau mai puţin „impure şi lumeşti”.

Toată treaba asta cu sărbătorile, mai ales cele pascale, pe mine mă nedumereşte complet. Oamenii intră într-o stare de frenezie nebună, se îmbulzesc prin magazine, pe stradă, prin mijloacele de transport; se bălăcăresc pentru o ultimă vopsea de ouă, se înjură pentru un ultim taxi, doar pentru că „Paştele trebuie sărbătorit aşa cum se cuvine!„. Chiar sunt tare curios ce înseamnă „cum se cuvine„? Cu festin regesc (frate cu spitalizarea)? Cu băutură „din belşug”? Paştele este un nou prilej de desfătare şi exces? Şi pentru toate astea eşti dispus să te comporţi ca un om prost şi îndobitocit.

Anul astă chiar nu am simţit că este sărbătoare, ba mai mult toată tărăşenia asta, tot acest dute-vino (inerţial) m-a obosit şi m-a sictirit… cine mai pune preţ pe ceea ce este Paştele?!? Mai nimeni! Şi unde mai pui că la Înviere, spre exemplu, preoţii au făcut playback, au dat sms-uri, şi-au făcut cruce cu telefonul în mână, au făcut cu ochiul la enoriaşe şi au fost atât de scurţi încât în 25 de minute „totul” era deja gata (slujbă & speech). În plus, cred că am dobândit o oarecare agorafobie. Mă stresează genul astă de adunări populare, în care oamenii sunt ocupaţi cu bârfitul, scobitul în nas, râsul în hohote, vorbitul tare s.a.m.d. (am descoperit că sunt o persoană foarte atentă la detalii ce observă imediat vrute şi nevrute).

În anii trecuţi mă bucuram că vine Paştele, entuziasmându-mă la vederea ouălor înroşite, cozonacului pufos şi pascăi cu stafide. Iar masa de duminică petrecută în familie mă făcea să uit de zilele de „nebunie” ce precedau sărbătoarea efectivă, acum mă bucur că au trecut cele 3 zile pascale şi lucrurile s-au domolit, revenind la starea de monotonie iniţială. Am cheltuit suficientă energie în astea câteva zile cât pentru o lună întreagă. Începe să nu-mi mai placă deloc sărbătorile, nu le văd sincer rostul – sunt, din nefericire, nişte zile ca oricare altele; esenţa lor pierzându-se în carapacea formalităţii.

Sper că voi aţi petrecut mai bine acest început de Aprilie

Anunțuri

2 gânduri despre „A fost şi Paştele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s