Un ultim omagiu – Jean Constantin

Întorcându-mă pe seară acasă am aflat cu mare uimire şi în acelaşi timp cu părere de rău de moartea marelui actor şi comedian Jean Constantin.

Era unul din actorii mei preferaţi şi, probabil ca mulţi alţii, mi-l amintesc încă din copilărie din rolul său de bucătar turc, cu şalvari şi ciubuc; EL cel care dam cu polonicu la cap în lupta sa cu piraţii pe bricul Speranţa şi „făceam ciorba de perişoare cu mult leuşteam estem”. Eu mi-l amintesc ca Ismail… ca Patraulea… ca Limbă

Mai ţineţi minte filmul Toate Pânzele Sus

O pierdere grea pentru cinematografia românească, o pierdere grea pentru comedia românească şi poate mai presus de toate o pierdere enormă pentru arta românească, căci mai presus de actor (un actor inegalabil al generaţiei de aur a actoriei româneşti), de comedian, Jean Constantin a fost un artist.

Şi ca un ultim omagiu adus marelui maestru câteva momente din filmul copilăriei mele şi poate şi a voastre:

Reclame

In memoriam Gheorghe Dinica…

gheorghe_dinica

A fost… Gheorghe Dinica

Un alt mare actor s-a stins astazi din viata. La varsta de 75 de ani maestrul  Gheorghe Dinica si-a incredintat sufletul Celui de Sus. Dupa o lunga agonie generata de o infectie generalizata inima i-a cedat (acum mai putin de 1 h), actorul fiind inca internat la Spitalul de Urgenta Floreasca.

Eu am fost un fan a lui Dinica, admirand usurinta cu care se identifica cu fiecare caracter pe care-l interpreta. El a aparut intr-o multime de filme si piese de teatru, (o lista cu rolurile sale o puteti gasi aici) eu insa il voi tine minte pentru doua roluri magistrale: cel din Filantropica (a lui Nae Caranfil, in care umorul sau aparte se impletese cu cinismul unui personaj complex – Pavel Puiut – interpretat magistral) si pentru cel din De ce trag clopotele Mitica? (de un dramatism terifiant). Imi pare rau ca nu am putut sa-l vad jucand in unul dintre cele mai bune rolurile ale vietii sale – Cadir, in piesa de teatru Take, Ianke si Cadir” jucata pe scena Teatrului National din Bucuresti

Dumnezeu sa-l aibe in paza! Si sa ni-l amintim pe Dinica asa cum era el:

Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje…
Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala.
Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea.

Un ultim omagiu adus unui actor desavarsit, in memoriam Gheorghe Dinica: