Parlament Unicameral vs. Bicameral, Basescu vs. Geoana

Prima parte a saradei publice numite Alegeri Prezidentiale 2009 s-a incheiat. Cum de altfel s-a incheiat si frumosul sondaj pus cu mare atentie in dreapta blogului meu!

Concluzii (x3):

I. Voi incepe mai intai cu concluziile punctuale ale sondajului personal.

La intrebarea „Pe cine o sa injuri in viitorii 5 ani?!?” cititorii fideli ai blogului i-au desemnat pe primul loc (la egalitate de voturi) pe:

  • SCrin Antonescu
  • Pe cei de la net
  • Pe mama (fapt pentru care vreau sa le multumesc foarte mult alegatorilor)

Pe al doilea si al treilea loc s-au clasat la o distanta de fix un vot: 

  • „Sotul doamnei Geoana”
  • Pastile Vadim
  • El Capitain Base
  • Nem tudom Kelemen

Respectiv

  • Alina Plugaru
  • Fred Flintstone
  • Nea doctoru Sorin

Singurul care a scapat de 5 ani de suplicii si cuvinte grele se pare ca este, uimitor de altfel, Dang! Dang!!! Jiji (se pare ca nu am primit niciun stelist pe blog). Prin urmare ma simt nevoit sa concluzionez ca nici macar Alina Plugaru ori Fred Flintstone nu sunt o solutie pentru Romania post ’89 in timp ce se pare „ca Cavalerul Luminii” este cel mai indreptatit sa preia fraiele puterii si sa duca tara spre mantuire, respectiv spre Champions League.

II. In continuare am sa incerc sa-mi expun parerea umila legata de ceea ce s-a intamplat azi 22 Noiembrie 2009 prin frumoasa noastra tara:

Cum era de asteptat ne-am facut dinnou de cacat! Dinnou scandaluri electorale, buletine disparute, stampile furate, autocare sau masini mici zumzaind de colo colo, dosare penale pentru fraudare sau tentativa de fraudare a alegerilor etc. In plus, in stilul nostru caracteristic si pe principiul echitabil „petrol contra hrana”, ne-am vandut votul pe: 2 x galeata verde din plastic + 1 x punga faina + 1 x punga zahar + 1 x ulei + BONUS (cado’) 1 x radio facut in China ce prinde doar Antena Satelor (iar pentru cei mai „culti”: 2 x bancnota de 100 RON/cap de alegator student cu stomacul lipit de sira spinarii).

Ceea ce este mai rau este faptul ca nu am inteles nimic din tot acest spectacol ieftin cu iz campenesc. Am ales Parlament Unicameral – caci na orice decizie importanta trece prin stomac – in virtutea faptului ca „numai asa vom face economie la bugetul statului” sau „numai asa ne putem razbuna pe alesi pentru situatia de saracie lucie in care am ajuns”; acest principiu gaunos: „sa mai moara si capra vecinului” a facut ca 77,4% (dupa CURS) sa nu se uite mai departe de lungul nasului, ignorand implicatiile reale ale unei asemenea decizii.

Nu am inteles ca nu suntem pregatiti pentru Unicameral, nu am inteles ca intr-o democratie fragila si plapanda (ca sa nu zic corupta si putreda) ca a noastra, intr-o tara ce nu a flirtat mult timp cu un asemenea sistem si nici nu are o cultura democratica bine sedentarizata, un Parlament Unicameral este un adevarat dezastru.  Nu am inteles faptul ca atata timp cat ne dorim sa fim o tara liberala (mai ales d.p.d.v. economic) este complet impotriva naturii sa avem doar o singura Adunare Legislativa. Ca sa va faceti o idee in U.E. avem doar 10 state cu Parlament Unicameral: Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Portugalia si Suedia.

Iar la nivel global mai putem adauga ca relevante tari precum: China, Iran, Irak, Venezuela, Cuba sau Islanda. Prin urmare dupa cum puteti observa se poate crea un pattern: toate aceste state sunt fie socialiste/comuniste (sau au avut tangente cu comunismul), fie nu sunt democratice (ba chiar sunt dictaturi sau sunt guvernate totalitar), fie au fost sau sunt inca monarhii, fie au o lunga istorie democratica si politica (precum si un inalt nivel de trai). Nici unul din statele Unicamerale nu se vor liberale, ci mai degraba tanjesc dupa un status-quo marcat de o bunastare generala, ori nu au libertatea – politica si financiara – necesara pentru a tanji dupa vreun alt sistem politic si economic.

Riscul cel mai mare in cazul nostru este acela de a ne adanci si mai mult in mocirla economica in care ne aflam (prin alunecare pe o panta non-capitalista) si, poate cel mai rau, fara sa ne dam seama, sa acordam viitorului Presedinte al Romaniei puteri nebanuit de mari, transformand micul nostru „colt de Rai” intr-un „teren de joaca” al unui dictator in devenire. Spun asta fiindca principalul rol al unui sistem Bicameral nu este acela de a „manca banii contribuabililor pentru nimic” ci cel de a functiona ca „plasa de siguranta” prin asigurarea unui cross-checking al tuturor legilor si deciziilor Prezidentiale ori Guvernamentale. Atentie mare! Guvernarea prin ordonante de urgenta, tirania unei minoritati parlamentare, presiunea in luarea unei decizii/votarii unei legi si toate aceste riscuri politico-sociale pentru un stat nu vor fi „anulate” ci mai degraba vor gasi moduri facile de a se „exprima”.

In ceea ce priveste numarul, voi fi scurt: the less the better! Desi in acest caz exista totusi si un dezavantaj: puterea unui sg. vot va fi mai mare, iar coroborat cu un Parlament Unicameral formarea unei opozitii se va dovedi oarecum dificila – deciziile fiind mult mai transante. Si ar mai fi o chestiune de coruptie… dar sa nu fim atat de pesimisti!

III. La final am sa-mi afirm dezamagirea legata de rezultatul (desi inca preliminar) acestui prim tur de scrutin. Ca sa spun drept, inca de cand a inceput aceasta campanie electorala am avut un gutt feeling ca El Comandante Base va iesi dinnou triumfator – cel putin intr-o prima instanta, deci nu m-a mirat ca el a adunat cel mai mare numar de voturi. Ce ma mira cel mai mult este faptul ca  ceilalti candidati s-au ridicat cu greu la nivelui primilor doi „victoriosi”.

Un alt lucru care ma dezamageste chiar mai mult este ca Base’ are inca un numar enorm de simpatizanti in conditiile in care pe parcursul acestor 5 ani de guvernare s-a aflat in mijlocul unor scandaluri enorme ( „Flota”, rapirea jurnalistilor, fuga lui Omar Hayssam, trafic de armament, alegerea lui EBA, arestarea lui Gigi, Lenuta Udrea etc.) si a facut niste gafe impardonabile pentru un Presedinte („gaozar”,„tiganca imputita”, „mai pasarica”, „sa te urci aici la mine pe masa„).

Pe de alta parte nici cu Mircea Geoana nu sunt tocmai at ease. Se pare ca vom fi obligati sa alegem dinnou cf. regulii „raului cel mai mic” si tare sunt nedumerit care este acela. Vom ajunge si noi vreodata sa alegem dintre doua bine-uri?!? Unul mai mare si unul mai mic?!?

Insa despre aceasta lupta dintre Traian Basescu si Mircea Geoana o sa mai vorbesc in preajma celui de-al doilea tur al Alegerilor Prezidentiale. Pentru moment am sa iau acest rezultat ca o exprimare libera si democratica a unor cetateni maturi, rationali si cu simt civic.

Reclame

Interimat ministerial sau circoteca cu miros de balegar?!?

De 3 zile aceeasi poveste! Oriunde te-ai duce, orice ai asculta, privi ori citi nu auzi decat de faimosul interimat ministerial. De multi ani am lasat deoparte orice implicare/opinie politica, nu sunt un cetatean model din urmatoarele considerente:

  1. nu ma duc la vot – prin urmare nu-mi exercit dreptul „democratic” si cetatenesc pentru care  a curs sange, sudoare si cerneluri.
  2. nu  ma intereseaza cine ne guverneaza – daca nu ar fi atat de mediatizat Base pb. as fi ca tata Marioara din fundul satului care ar intreba ce mai face domn’ Presedinte Iliescu; nenorocul face ca ma aflu in oras si aflu fara sa vreau…
  3. nu am nicio culoare politica – nici galben, nici rosu, cu atat mai putin verde
  4. nu fac deloc politica – nici macar la coltu’ blocului ori in piata, nici macar la „birtul” [cult] numit Gelateria Lebada (unde imi pierd mai toate serile libere)
  5. nu stiu cati senatori si deputati mai sunt si nici macar cine sunt reprezentantii Republicii de la Ploiesti
  6. nu stiu legile tarii – nu stiu ce se mai voteaza, ce s-a votat, ori ce se vrea a se vota… je m’en fiche! Oricum sunt complet inutile atata tp. cat sunt atat de usor interpretabile.
  7. nu cred in nicio teologie politica – am flirtat doctrinar cu liberalismul (ba unde mai pui ca am fost si membru vreo 4 ani), unii prieteni ma considera de stanga chiar socialist, insa tot e o apa si un pamant in Romania; in plus fiecare doctrina are minusurile ei majore
  8. nu am niciun politician preferat

Prin urmare, va sa zica ca sunt un plebeu prost ce nu-si merita numele de „cetatean”; un mate goale, coate fripte ce-si declina cu lasitate orice implicare in propri-ai cetatea… daca as fi trait pe vremea lui Aristotel as fi fost de mult azvarlit cat colo, undeva dincolo de ziduri. Da’ mi se rupe de cetatea mea si dupa cum spuneam intr-un articol mai vechi (vezi-l aici) as prefera sa fie de vanzare poate asa o sa ne mandrim si noi cu ceva.

Si totusi… nu pot sa-mi abtin un ras isteric la vederea listei ce cuprinde cei 8 ministrii cu trasaturi napoleoniene!

Emil Bocinterimar la Ministerul Educatiei – mic dar inteligent: „Lectia nr.1: Cum poti fi mic, nu stii nimic, dar ajungi prim ministru”
Radu Berceanuinterimar la Ministerul Agriculturii – de la transporturi la cucuruz si retur pe autostrada Transilvania
Gheorghe Pogeainterimar la Ministerul Muncii – simbolul viu al „invataturilor” Manifest-ului partidului Comunist
Gabriel Sanduinterimar la Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii – saracul de el, bine ca nu mai sunt atat de multi abonati 😉 cred ca au apeluri gratuite in retea
Elena Udrea interimar la Ministerul Mediului – de acum turistii or sa vina sa o vada pe Lenuta, cea sprintena ca o gazela si frumoasa ca Afrodita, intr-o comuniune profunda cu planeta mama… Gaia [ de unde si expresia: „Lua-o-ar Gaia, ca-i frumoasa a dracu!”]
Adriean Videanuinterimar la Ministerul Sanatatii – „am intalnit si edili sanatosi!”
Catalin Predoiu interimar la Ministerul Afacerilor Externe – „dreptatea e dincolo de noi…”
Sorina Placintainterimar la Ministerul pentru Relatia cu Parlamentul – va spuneam eu ca e placinta?!? nu ati vrut sa ma credeti; ramane bomboana cea mai dulce de coliva numita Cabinetul Boc… desertul campionilor!

Adica mon cher eu nu inteleg un lucru… de ce mai avem nevoie de „cetateni” ?!? De ce si-au stricat oamenii flecurile de la pantofi pentru a ajunge la urnele de vot? Vad ca nici nu mai conteaza cine pe cine a votat, deja nu mai putem vorbi despre o democratie. Tirania majoritatii a fost inlocuita de tirania unei autocratii oligarhice (tinzand catre plutocratie) ce-si imparte dupa bunul plac „osul de ros”!

Am ajuns sa fim demni de Cartea Recordurilor la categoria: „Republica democratica cu cei mai multi ministrii poli-calificati/poli-ministeriali”. Eu cred ca daca mai remaniem 2-3 ministrii Boc ajunge singurul Prim Ministru din lume fara cabinet! De fapt la ce ne mai trebuiesc ministrii? Nu ar putea sa fie El Capitan Base’ si Presedinte si Prim Ministru si Ministru de Resort in orice?!? Haideti dragi concetateni sa facem cumva ca Romania sa redevina Monarhie Totalitara – si cu putin noroc divina – luminata de Tridentul lui Poseidon.

Imi si imaginez cum se poate uita un cetatean al unui alt polis la noi ca la un spectacol de circ. Am ajuns de „balegar” si cred ca ne vom mai adanci in el doar asa putin, doua degete peste marul lui Adam that is.

Pentru cei care mai au spirit civic si cetatenesc nu le pot spune decat:

VOT_alina_plugaru