Off to see the wizard…

Dupa o gramada de nervi facuti saptamana trecuta, in mare parte pe la „locul de munca”. Uneori stau si ma intreb daca sunt eu tampit sau doar altii vor sa faca orice doar ca sa-si hraneasca orgoliul si sa isi etaleze emfatic „superioritatea”, traiesc cu impresia ca unii oameni sunt prea frustrati. O sa mai scriu despre asta da nu acum nu vreau sa-mi stric buna dispozitia

Am uschit-o prin urmare pana la Marseille. Nu fara mustrari de constiinta bineinteles…

O vreme superba ne-a acompaniat tot drumul, kinda’ of windy, dar nu asa de mult incat sa  ne faca sa ne zgribulim prea tare.

Half a stop:

Montelimar – mic oras aflat intre Valence si Orange cunoscut in toata Franta pentru zecile de tipuri de nuga ce pot satisface si cele mai „morocanoase” persoane. Ne-am oprit o fuga pana la Muzeul International al Bomboanelor si Nuga-i pentru a cumpara niste dulciuri (in special nuga) home-made.

Nu era prima oara cand ajungeam in Montelimar asa ca nu am pierdut prea mult vremea. Orasul nu merita in mod exceptional insa muzeul este destul de interesant si pentru cei mari (spre exemplu acolo puteti vedea cea mai mare nouga din lume, hihihi are 1 tona hihihih)

First stop:

Mornas – mai trecusem de cateva ori prin micul sat dar nu urcasem pana la fortareata construita prin secolul IX pe un platou stancos ce o face aproape inexpugnabila. Uitandu-te de la distanta ai impresia ca bastionul este o continuare a naturii insesi, impozant, rece, strajuind nemiscat intreaga regiune.

Second half a stop:

Hac!!! hic…hic…hiiic..Hac! Domnle eu cu cine votez… cine-i primar aici in Chateauneuf du Pape. Bun ii vinul ghirhiuliuuuu! Shaila-la-lala-laaaa!!! Raiul oricarui bautor… zeci de pivnite, crame, cramisoare, cramulete!

Am facut o pauza mica asa cat sa ne imbujoram cu o degustare de vinuri bune, rosii, vechi si in mod cert scumpe. Dupa asta atmosfera a fost mult mai relaxata si joviala.

Second stop:

Avignon„Sur le Pont d’Avignon, on y danse, on y danse tout en rond”. Si noi ca toata lumeane-am plimbat in cetatea veche care e HUGE (un intreg oras modern inconjurat de zidurile vechi de sute de ani). Am poposit ceva vreme asa ca am avut timp sa ne plimbam printre stradutele mici, sa vedem parcul aflat pe inaltimi (si de unde poti vedea intreaga cetate), sa admiram piata centrala bordata de Palatul Papilor (constructie in stil gotic ce poarta marcat in piatra toate evenimentele istorice la care a asistat inmarmurit) si de catre Micul Palat… pe scurt de aceasta data am avut timp din plin sa luam pulsul orasului si sa-l descoperim. Este un oras in care ne-ar placea sa locuim but the real estate there…vai mai bine sa nu vorbim despre asta

Third stop:

Aix-En-Provence – o mai veche cunostiinta, un oras curat care transpira prin toti porii aerul provencal. O imbinare reusita de vechi cu moderna; lume pepita, imbracata colorat bucurandu-se de o seara de sambata primavaratica. Agitatia era mare in ciuda orei tarzii la care am ajuns asa ca am stiut ca nu apropiem de Mediterana. Ni s-au parut ciudate grilajele imense, incastrate in piatra, ce protejau majoritatea geamurilor de la parterului blocurilor… o fi sigur?!? Pe de alta parte era targ de covoare orientale (discount-uri de 70%) asa ca aviz amatorilor

Fourth stop:

Marseille – tinta finala a calatoriei noastre. Dupa vreo 300 si ceva de kilometri de mers din Lyon ajunseram la Mediterana, in a doua zi a calatoriei noastre. Incercam sa-mi amintesc cum arata orasul acum 11 ani si sa-l compar cu cel de acum, mi-a fost aproape imposibil. Desi sentimentul ca este un oras frumos ma acompaniase tot drumul nu am reusit decat sa revad, in minte, imaginea vechiului port si a bisericii Notre Dame de la Garde simbolul orasului in rest nimic – si totusi nu aratau asa cum mi le aminteam.

Marseille seamana mult cu Bucurestiul, sau mai bine zis cu anumite zone ale lui: este la fel de murdar, cu oameni la fel de dubiosi si cu parti ale lui in care nu ti-ai dori sa calci. Chiar si in zona centrala am avut momente in care ne-am simtit urmariti de ochi ascunsi, vizati, tintuiti.

Zona portului vechi si cea deluroasa care duce spre catedrala Notre Dame au acelasi aer Mediteranean pe care l-am resimtit si in Barcelona. Casele albe, batute de soarele primavaratic faceau din acea parte a orasului un magnet pentru turisti (in plus parea mai burgeois si era in mod cert mult mai curata).

Si totusi…este cel mai frumos albastru pe care l-am vazut…

Desi majestuoasa din exterior Notre Dame de la Garde in realitate contrar asteptarilor in interior catedrala este mica, mult mai mica decat ce am mai vazut pana acum. Senzatia pe care am avut-o a fost aceea a micimii, a minuscului uman in fata infinitului naturii. Precum salcia pascaliana, Notre Dame de la Garde se apleaca in fata nesfarsitei puteri a marii, ea este un altar dedicat albastrului interminabil si a marinarilor ce si-au gasit sfarsitul in volbura ei. Din varful stancii unde constructorii sai au harazit-o scruteaza orizontul nemarginit luminand ca un far calea sufletelor pierdute.

Diametral opus se afla cea de-a 6-a biserica ca dimensiuni din lume: Catedrale Major, aflata langa portul nou la extremitatea vestica a cartierului vechi. Construita in stil bizantin cu puternice influente orientale catedrala uimeste prin simpla sa postura impozanta si frumusetea frescelor si decoratiunilor interioare.

Acestea fiind spuse… desi ar fi mai multe de spus va trebui sa ma opresc aici…

THE END

Reclame

Barcelone: the city of Gaudi

Va aduc la cunostinta, late as usual, ca nu am scris nimic pe blog nu de sila ori de prea multa treaba, ci pur si simplu pentru ca mi-am luat o scurta vacanta. O vacanta mai putin meritata, caci oricum nu a trecut prea mult de la mica excursie facuta in Paris si mare lucru nu am facut incat sa ma simt atat de surmenat, dar totusi binevenita.

Mi-am luat persoana draga pe scaunul din dreapta, rucsacul in portbagaj, motorina in rezervor, multa buna dispozitie si dusi am fost spre tari mai calde!!! Asa cum pasarile migratoare fug de frigul naprasnic al iernii, asa am fugit si noi de ploaia neintrerupta si umezeala infernala tipica Lyon-ului, nu de alta da nu mai vazusem soare de mai bine de o saptamana. To go where??? pai catre Spania, spre Barcelona mai exact. Tot imi propusesem eu sa ne vedem cu niste prieteni prin Barca’ asa ca am luat telefonul si mi-am anuntat rudele ca venim sa-i vizitam.

O zi ne-am petrecut-o pe drum, nu de alta dar am vrut sa vedem si sudul Frantei cu ocazia asta. Fain, merita, cum te indepartezi putin de Lyon totul se schimba, incepand cu peisajul si terminand cu oamenii – aerul mediteranean does all the magic.

Trei zile in Barcelona…hmm, mult prea putine pentru un asemenea oras. Cum ni s-a parut capitala Cataluniei? un oras excelent pentru turisti, foarte primitor si cald. Oamenii sunt ospitalieri, vivaci, dinamici si stiu in mod cert cum sa se distreze (tocmai se pregateau de Fiesta, in cazul in care va intrebati cum arata orasul per ansamblu).

Ce e de vazut?

Dupa parerea mea nu trebuie sa  ratati zona Gotica (barri Gotic) din partea veche a orasului pe care ei o  numesc Ciutat Vella, ne-a placut cel mai mult – stradutele mici si inghesuite ce ascund la fiecare colt un magazin, un muzeu, o casa mai speciala, o biserica gotica, mai o rufa pe sarma s.a.m.d. Toate aceste mici elemente, precum si starea de Indiana Jones pe care ti-o provoaca fac sarea si piperul acestei zone. Indiana Jones?!? da pentru ca acolo te simti ca un cautator de mici comori, de lucruri inedite si noi, nu stii ce poti descoperi la urmatorul pas, este un joc… un joc in care te afunzi voit pierzandu-te cu buna stiinta prin acel labirint de stradute.

Daca tot ajungeti acolo nu aveti cum sa nu vedeti faimoasa La Rambla (zona de promenada bordata de mimi, de baruri, de magazine, de vanzatori ambulanti etc.) si nici portul vechi al orasului strajuit majestuos de Columna lui Cristofor Columb. Merita de asemeni sa va abateti putin pana pe Montjuic unde se gaseste fostul Palat Regal (actualul Muzeu de Arta al Barcelonei), insa sunt de urcat ceva scari pana acolo.

Alte atractii turistice?? Ar mai fi de vazut: casele lui Gaudi si bineinteles, simbolul Barcelonei, Sagrada Familia. Catedrala a fost inceputa de acesta insa moartea lui (1923) a facut ca acest proiect monumental sa nu fie finalizat nici pana in prezent.

In ceea ce priveste vizitarea operelor lui Gaudi, am fost putin dezamagiti, cel mai deranjant este pretul prohibitiv te face sa te gandesti de doua ori inainte de a-ti plati biletul, alegand mai degraba sa privesti din exterior. Oricum Gaudi este „the man of the hour” pentru toti cei ce vin sa vada orasul, chiar si la mai mult de 80 de ani de la moartea sa, nu degeaba ramane prin opera sa un simbol al Barcelonei.

Bonus: catalanii ne sunt asemanatori, deci in mod cert te poti simti foarte bine printre ei. Am trait cumva cu impresia ca sunt la mine acasa si nicidecum la 3000 de km (asta poate fi si un punct slab, daca speri ca odata trecand granita si venind intr-o tara precum Spania sa intalnesti oameni altfel)

Acum, fiindca tot v-am obisnuit cu partea mea mai critica si acida, here i go, puncte slabe:

  • daca vi s-a acrit de mizeria de acasa, guess what, THERE’S MORE IN BARCELONE decat in Lyon+Paris+Bucuresti= DIRTY BARCELONE
  • romanii ca de obicei sunt prezenti, si da… da… da… nu avem o imagine buna nici prin aceste locuri. Era de asteptat mai ales in conditiile in care conationalii nostrii apar sunt cel mai activi in zona caselor de schimb, bancomatelor ori zonelor aglomerate. De cele mai multe ori sunt pasnici, nici nu-i observi, insa pe inserat te poftesc imbietor la „o alba neagra” in cel putin 3 limbi straine. Zica-se ca ar fi mana in mana cu soferii de autocare ca sa le aduca „clienti” (not yet verified)
  • fiindca am uitat sa scriu mai sus: Sagrada Familia, are un aer foarte kitsch, si nu ma refer la partea construita de Gaudi care atinge sublimul si sfideaza orice lege a fizicii. Combinarea maiestriei arhitecului catalan cu viziunile contemporane ale arhitectilor ce au incercat sa-i continuie opera da nastere unui amestec grotesc si greu digerabil.

P.S.: daca veniti vara nu uitati sa va aduceti slipul ori costumul de baie si nu in ultimul rand o umbrela de soare, o baie in Mediterana si o plaja pe un nisip fin nu strica deloc.