De ce o Romanie bicamerala? (raspunzand lui Zamolxis)

Pentru cei dintre voi ce nu stiu despre ce este vorba, acest articol este un exercitiu de debate public impotriva unui „adversar” pe cinste, Zamolxis. Post-ul de la care s-a pornit aceasta dezbatere este acesta, iar raspunsul dat de „the oposing team” il puteti citi aici.

Acestea fiind spuse sa inceapa mansa a doua a debate-ului nostru:

Zamolxis, am citit cu mare interes si atentie raspunsul tau. Iti pot spune ca ceea ce spui tu este pertinent si in anumite privinte just. Totusi ma simt nevoit sa fac anumite remarce.

In preambul spuneai ca miscarea lui Traian Basescu de a introduce ca anexa alegerilor prezidentiale acel referendum a fost una oportunista – sunt complet de acord cu aceasta afirmatie dar nu sunt de acord cu motivatia acestui gest. Nu scoaterea oamenilor, caci oamenii cum spuneai si tu sunt deja scarbiti de clasa politica asa ca in mod cert ar fi votat, ce s-a vrut a fost mai mult specularea momentului pentru a castiga un boom de imagine si s-a mizat oarecum pe ascunderea problemei unicameral/bicameral in spatele unui fum gros numit alegeri prezidentiale. Cu totii ne asteptam ca la vot sa primim un singur buletin de vot suplimentar prin care sa ni sa ceara parerea legata de numarul parlamentarilor, am ramas surprins la vederea celui de-al doilea buletin de vot. Nu s-a adus mai deloc vorba, ceea ce ma duce cumva cu gandul ca, in virtutea inertiei, sau din nestiinta, oamenii suprinsi sa voteze „n’importe comment”. Eu sincer cred ca oamenii dorind o schimbare si fiind mai degraba montati spre „reducerea nr. parlamentarilor” sa nu se fi gandit prea mult asupra implicatiilor schimbarii de fond in modul de a guverna Romania.

Pentru a raspunde succint afirmatiilor din ceea de-a doua parte a preambulului tau:

tendinta de simplificare a procesului legislativ nu se transcrie direct intr-un Parlament Unicameral si nu este un proces definitoriu doar pentru statele civilizate. Un sistem totalitar poate oricand dori reducerea birocratiei legislative, avand un scop complet imoral si meschin.

noi nu suntem o democratie nascenta, nu ne situam in sec XV-XVI in tp. unei monarhii divine, nu suntem nici in Antichitate si nici nu suntem o mana de oameni ce pot pica de comun acord. P.S. si fie ca ne place sau nu totusi avem mai mult de doua clase sociale.

Istoric vorbind, modul in care a evoluat sistemul este oarecum cel prezentat de tine, insa el a marcat mai mult decat aparitia unor noi clase sociale; el a marcat de asemenea declinul puterii suverane de tip monarhic, democratizarea societatilor si emanciparea claselor pana atunci „defavorizate”. Eu cred ca pe langa rezultatul negativ generat: birocratie costisitoare, existenta acestui tip de putere reprezentativa este marca/simbolul democratie insesi (de tip liberal in mod particular). Majoritatea societatilor au depasit tirania, au depasit regalitatea de ordin divin (monarhia absolutista) si totalitarismul. Rareori ne dorim sa fim condusi cu o mana de fier, sa nu mai fim reprezentati in niciun fel, sa ne intoarcem intr-o stare semi-anarhica si de aceea ne complacem intr-o stare birocratico-reprezentativa. Ne este teama sa acordam o putere decizionala neingradita! In plus, rolul legislativ (double-checked) a bicameralismului nu poate fi ignorat. Prin urmare, consider ca este ceva mai mult decat traditia si inertia ce ne face sa acceptam o alta putere in stat de forma Parlamentului Bicameral.

In plus pana la urma daca este sa luam ca fiind corect procesul istoric prin care s-a ajuns la bicameralism, nu cumva revenirea la un moment anterior (d.p.d.v. istoric  si evolutiv) nu este un regres?!?

Daca ar fi o chestiune de eficientizare maxima a procesului guvernativ putem intotdeauna sa luam Elvetia ca exemplu (ce-mi aminteste cumva de Republica Romana): Parlament „Sezonier”, Presedinte cu functie de Consul – ce isi exercita puterea in momente „exceptionale”.

Acum sa dezbatem putin cele 3 argumente ale tale:

Primul tau argument este pertinent dar el nu face altceva decat sa intareasca viziunea ca suntem o tara fara clasa politica bine conturata ce, din varii motive, nu se poate „indrepta” nici in situatia unui Parlament Unicameral. Prin urmare concluzia pe care o pot trage eu este ca: ne putem lipsi de orice tip de Parlament, fie el Unicameral sau Bicameral (chiar si de Presedinte ales pe 5 ani). Romania este o tara corupta, principiile democratice sunt prost intelese, separarea puterilor in stat nu exista decat de jure s.a.m.d… Ce te face sa crezi ca o singura Camera ar putea avea o autoritate mai mare sau va fi mai putin influentata de diversele interese externe? De ce una si nu doua? Pana la urma de ce una si nu mai bine niciuna?!?

Practic vorbind toate sistemele democratice contemporane ce implica un nivel electiv/politic si foruri legislative complexe nu sunt altceva decat „o coletie de eg0-uri ambitii, ingamfare, prostie si fudulii”. Tirania minoritatii celor „puternici”, clasei „filosofilor cetatii” este reversul medaliei; de facto, indivizii nu au nicio putere reala/directa, „clasa de aur” este cea care decide (in S.U.A putem vedea foarte clar acest lucru in modul in care se alege Presedintele indirect).

Argumentul tau Occamiam nu se rezuma prin urmare doar la problema Parlamentului ci el se extinde la intreg sistemul romanesc post decembrist. Se poate face primavara cu o singura floare?!? Tare imi este teama ca nu! Fie ca este Base fie ca este Geoana, fie ca sunt 300 fie ca sunt 3000, fie ca sunt divizati in doua Camere, fie ca se guverneaza de sub un singur acoperis, sunt aceeasi oameni! Ca sa fiu si mai sincer eu nu cred ca cele doua Camere au fost vreodata perfect egale si nici nu si-au indeplinit vreodata rolul definit prin lege.

In ceea ce priveste cel de-al doilea argument:

Complet adevarat: este un sistem tricameral, dictatura nu mai este posibila (dar doar de jure nu si de facto caci stim foarte bine ca dictatura poate imbraca o sumedenie de forme si poate lua un si mai mare numar de fete). Si aici pot spune ca totul s-ar rezolva printr-un Parlament „Sezonier” dat fiind faptul ca odata intrati in U.E. exista un Parlament European, directive europene, legi, acorduri si intelegeri europene peste care nicio Camera nu poate trece. Nu numai Senatul devine oarecum inutil ci si Camera Deputatilor. Ele preiau un rol functional si de implementare, exagerand pot spune ca ele isi pierd aproape complet rolul lor legislativ0-decizional. Iar pentru proiecte de lege, stupide sau nu, exista intotdeauna parlamentari europeni (desi aici am mai putea lucra putin, ca nu sunt sigur ca EBA si Gigi sunt cei mai buni reprezentanti a intereselor plebei romanesti).

Zamolxis, in ceea ce priveste cel de-al treilea argument nu-ti pot decat replica printr-o expresie populara: „intotdeauna exista un inceput pentru toate„. In plus as mai putea adauga: Europa nu este mai mult unita decat era pe vremea Cruciadelor (Ligilor Sfinte), iar reteta care a functionat pentru anumite state in anumite conditii nu este neaparat cea mai buna pentru alte state aflate in alte conditii. Te-ai gandit vreodata la existenta „norocului” (chance) si rolul pe care el il are el in cristalizarea unei „cetati” (iti recomand Dworkin, Mises)? Exista intotdeauna o multitudine de factori congruenti ce favorizeaza o anumita directie evolutiva a unei societati! Se poate ca in X stat sa nu se fi intersectat factorul f24 cu f308 ce ar fi transformat democratia in tirania/dictatura, dar in Germania au facut-o intr-un mod dezastruos.

P.S. Estonia nu intra cumva la „ex-comunist countries”?

Concluzii:

Eu nu zic ca la noi functioneaza corect Parlamentul. Cum nu zic nici ca institutia Presedentiei se tine de litera legii fara a o incalca. Eu nu zic ca Romania nu este o democratie atipica, unde lucrurile sunt amestecate complet aiurea, clasa politica a inteles complet gresit ce inseamna a guverna s.a.m.d. Din toate aceste puncte de vedere cred ca suntem perfect de acord! Ceea ce spun este ca din aceleasi motive, plus cele enuntate de mine in primul articol, eu consider ca  Parlamentul Unicameral nu este un lucru de dorit pentru moment. Ai identificat corect avantajele unicameralismului, precum si dezavantajele bicameralismului, insa Romania nu are cultura necesara unicameralismului. In plus Unicameral sau nu, Parlamentul ramane locul de joaca a grupurilor de interese, a politicienilor lipsiti de profesionalism si corupti. In plus, nici una din cele doua solutii nu sunt „fail safe”. Riscurile la care se supune un sistem bicameral sunt aceleasi cu cele pe care le poate afrunta si unul unicameral.

Vor exista clase sociale mai bine definite daca trecem la Unicameral?!? Cred ca nu! Politicienii vor fi mai responsabili?!? Sigur nu! Romania va fi guvernata mai bine? Probabil ca nu! Vom scapa de tirania unei minoritati pestrite si infatuate? Nu cred! Vom face economie? Este incert! Legile vor fi mai bine constituite, mai corecte si nu vor mai exista blocaje? Probabil ca nu! Puterea Presedintelui va fi aceeasi, evitandu-se abuzurile? Este un risc ce trebuie asumat! Se vor evita erorile legislative? In mod cert nu!

Discutia ar putea continua, argumentele ar putea fi dezvoltate si mai mult, iar intrebarile aporetice s-ar putea intinde la nesfarsit dar consider ca ma pot opri aici din aceasta tirada.

Democratia reprezentativa ramane si ea o solutie departe de perfectiume!

Ca incheiere:

Dat fiind faptul ca acest raspuns a venit mult mai tarziu decat era prevazut si ca o mare parte din argumentele noi aduse in aceast debate (ce s-au adaugat celor spuse in primul articol) s-au inlantuit printre randurile acestui articol, propun sa trecem direct la emiterea unor concluzii! Asta nu inseamna ca nu ai dreptul la replica, chiar ti-l acord cu mare placere!

Reclame

Bancuri cu Basescu

Basescu

Azi de dimineata am auzit un banc politic pe seama lui Base’ si trebuie sa vi-l impartasesc si voua:

Basescu se duce la medic cu a sa hernie

Base’: Domnu’ doctor ma cam deranjeaza hernia!

Doctoru’: Ati ridicat ceva?!?

Base’: Da! Preturile!

Doctoru’: Nu trebuie sa mai faceti niciun fel de efort fizic si in mod cert nu mai aveti voie sa ridicati nimic!

Base’: Pacat, chiar cand vroiam sa ridic si salariile (sac)!

Si tot incercand sa intru in spiritul alegerilor am mai gasit cateva bancuri care m-au amuzat copios, facute tot pe seama canditatului de seama la Presedentia Romaniei:

Se trezeste Basescu intr-o dimineata si iese pe balcon. Observa ca afara a nins in acea noapte si ca zapada s-a depus cam de 5 cm. Admirand peisajul vede brusc, scris pe zapada, sub balcon, cu urina: „Maine ai sa mori!”. Se anunta toate organele abilitate – SIE,DIE,SPP,SRI etc. – care incep imediat sa analizeze cazul. Peste o ora apar si rezultatele:
Sefu, am facut toate cercetarile si avem doua vesti: una buna si una proasta.
Incepe cu cea proasta.
La analiza urinei a rezultat ca aceasta apartine lui Boc.
Nu se poate! Nu puteam primi o veste asa de proasta. Era ultima persoana la care ma puteam gandi. Si vestea buna?
La testul grafologic a iesit ca este scrisul lui Tariceanu.

Si daca tot v-am dat doua bancuri va mai dau unu asa de final, ca sa incepeti binedispusi weekend-ul:

Adrian Nastase, Theodor Stolojan si Traian Basescu naufragiaza pe o insula pustie. Aflati pe plaja, Nastase se erijeaza in conducator al grupului si le propune sa o ia toti trei pe alta parte ca sa poata sa isi creasca sansele de a gasi resurse pt supravietuire. Zis si facut, se despart. Nastase merge ce merge prin padure, cauta, ciuleste urechile, dar degeaba! Nici urma de ceva comestibil, cat de cat…
Intr-un final, ajunge intr-un luminis in care Basescu tocmai isi facea un gratar!
Fericit, se duce la el si il imbratiseaza!
Bravo, Basescule! Mai Traiane, eu intotdeauna te-am admirat. Stii sa te descurci in orice situatie, se vede ca ai fost marinar… ce mai, esti tare! Auzi, intre noi fie vorba, mie Stolojan asta nu mi-a placut niciodata!
La care Basescu, sec:
Nu-ti place, nu-l mananci!

P.S. SA TRAITI BINE!!! (GHINI)

Vin ai nostri, pleaca ai nostri noi ramanem…

Tot ca prostii

Natiunea se simti dupa multa vreme multumita, setea ei de „dreptate” si „sange” a fost in sfarsit potolita:  Monica Iacob Ridzi (poreclita de gurile rele „Cotofana”) a demisionat!

Capul lui Motoc a cazut si cu surle si trambite cetateanul mioritic striga din rarunchii trupului si  cat il tin plamanii:

Le Roi est mort, vive le Roi !!!

Ei bine „le nouveau Roi” al Tineretului si Sportului este o alta tanara business woman (ca sa nu zic afacerista de mare succes), Vranceanca, cu un nume „dulce foc”: Sorina Placinta. Pare-se intinsa cat o placinta prin tot feluri de afaceri „curate”, tinere si sportive, in micul ei oras de provincie Focsani.

Si uite cum romanul o  inghitite si p’asta, vorba proverbului: „la placinte inainte, la razboi inapoi!”. Nu-i nimic altceva decat o  „schimbare post pe post” menita sa amorteasca ca o tuica de pruna simturile romanului carpato-danubiano-pontic. Lupta de clasa ce se ducea impotriva „saracului” tap ispasitor Ridzi si-a dat obstescul sfarsit; si odata cu el EBA a ramas neatinsa de j’ordie peste degetele si complet neprihanita, iar domnu’ capitan al vasului in deriva numit Romania e din cale afara de fericit ca si-a recapatat carma galerei sale trecute prin „nimicitoarea” furtuna. Cat p’aci si intra sirena bruneta la apa!

Atat am avut de spus si ma alatur voua in aceasta calatorie sprancenata urata de catre cei ce ne conduc!

P.S. pentru cei mai gurmanzi

MENIUL ZILEI

  • Main course Cotofana cu Prune aici si aici
  • Dessert: Placinta de textila cu gust de afacerist aici