Somnul rațiunii naște monștri

Și lipsa scriiturii naște stângăcie!

Aș putea să adaug… Cel puțin la mine.

Stăteam să mă întreb: „De ce nu mai scriu?”. Tot găsesc de vreo săptămână scuze care mai de care mai năstrușnice, dar toate patetice. M-am scuzat prin: „nu am timp”, „nu azi”, „nu știu de unde să încep”, „nimeni nu mă citește oricum”, „nu mai pot” (asta e o scuză parțial adevărată), „blogul e pentru frustrați” și tot așa. Fals, foarte fals, extrem de fals!

Și totuși, au trecut 4 ani și mai bine de la primul meu post, iar eu tot am mințit cu o mare nerușinare că o să revin… Mi-am tot anunțat revenirea cu tam-tam și nu am făcut-o. M-am mințit pe mine și m-am amăgit. Pe scurt, am fost un neserios demn de liota troglodiților.

Măcar am înțeles: de ce. De teamă! M-am temut că nu mai pot scrie, că sunt stângaci (lipsa scriiturii își spune cuvântul chiar și acum ce-i drept, în timp ce scriu rândurile istea), că sunt la fel de perimat ca și „Franța ori piramidonul roșu?!?”. M-am temut că nu mai pot transmite celor ce-mi citesc blogul trăirile pe care le-aș fi vrut, senzațiile și gândurile mele. Pe scurt, am suferit de depresia unui „scriitor” proscris, flecar ce nu-și mai găsește cadența și fluența gândurilor, scriiturii. Un scriitor publicist mizantrop, de colț de stradă, ce se pleacă în fața justificărilor ordinare, mizere și lașe. Am rupt șters ciorne peste ciorne ca până la urmă să nu mai scriu nimic – o eroare de învățăcel pe care încă din gimnaziu învățasem să nu o mai fac: „Scrie orice, dar scrie. Oricum, niciodată nu-ți va plăcea ce ai scris!

Nu-mi mai plăcea micimea blogului meu, multe articole nu mă mai reprezentau… așa că m-am oprit pentru 2 ani și mai bine. Blog nou? NU! Nici nu se punea/pune problema, nu sunt atât de laș și fricos. Nu mă dezic atât de mult de el și de cele scrise în el! Bref, l-am refăcut, l-am redenumit, l-am aranjat pe ici pe colo. Acum îmi pare din nou, ca acum 4-5 ani, o extensie a mea. Mă face să mă simt bine avându-l.

Bine v-am regăsit pe:

„Zizzou ori piramidonul roșu?!?” – deși nu știu dacă astă va fi numele definitiv.

În orice caz, „dear blog is good to be back”!

Mai multe despre ce am mai făcut în ultimii ani în post-urile următoare și puțin în noua pagină Despre mine – nu chiar nouă, dar modificată.

Alex Zizzou

Anunțuri

Acum chiar că revin!

După mai bine de doi ani de absență simt că trebuie să revin în blogosferă, simt că am ce să spun, ce să transmit, ce să împărtășesc… Și totuși, mă simt ca un novice, nu știu de unde să încep, cu ce să încep, ce să spun lumii pe pagina albă a hârtiei virtuale… Am stat toată ziua de azi făcând curățenii prin blog și gândindu-mă intens la ce voi scrie după atâta vreme. M-am gândit la „marea revenire”! Dar pentru cine e mare? Pentru cititorii mei? Care cititori, căci dispărând așa subit nu am făcut decât să mă arunc într-un con de umbră și să tratez cu dispreț și aroganță pe acei oameni pe care, mai presus de a-i considera doar niște cititori, îi consideram prieteni.

Am observat, cu o oarecare plăcere, că unii încă mai fac parte din această comunitate, alții, buni prieteni și ei, și-au închis blog-urile și au renunțat la micul lor locșor de intimitate publică. 

M-am hotărât să încep în luna lui Septembrie, într-o zi ploioasă, așa cum am făcut-o acum  4 ani când am scris prima oară acest blog în postul cu numărul UNU, să-mi pun din nou pe hârtie gândurile și experiențele, să mă exteriorizez. Sper, ca și atunci, ca acest post să fie primul dintre multe și mai sper să-mi regăsesc cât mai mulți dintre prietenii mei cititori, să găsesc și alți pasionați de cuvinte ca și mine și, poate cel mai important, să mă regăsesc pe mine.

Pentru un nou început este suficient…

Și totuși ce coincidență, fix în ziua în care a început școala! O fi vreun semn?!?

Al vostru,

Alex Zizzou

Fotografii de la Prahova Web Meet

Cum promiteam la postul trecut am revenit şi cu ceva fotografii de la evenimentul nostru „majestuos”. Să nu ziceţi că nu mă ţin de promisiune, hehe.

La început câteva fotografii mai puţin formale, ba chiar amuzante, made by me (şi NU! De la karaoke nu am pus), urmate de cele oficiale făcute de Vali:

Această prezentare necesită JavaScript.

A fost şi Prahova Web Meet

Acum câteva zile vă spuneam de Prahova Web Meet, primul eveniment de acest gen din România şi tot atunci vă invitam să participaţi şi voi în număr cât mai mare.

Acum revin, cu o oarecare întârziere, cu impresii şi poveşti (mai interesante sau mai puţin, mai picante sau mai placide). Pe scurt încă de la început vă zic că ar fi multe de spus, şi de bine şi de rău, dar de dragul vostru am să mă rezum doar la câteva idei şi concluzii:

Per ansamblu evenimentul a ieşit bine, mai ales pentru o primă ediţie. Ce-i drept a fost mai special decât mă aşteptam fiindcă a ieşit puţin cu scântei, nu de alta, dar acolo unde sunt orgolii mari este şi lipsă de tact, bun simţ şi respect – lucru care a repercutat în mai toate articolele scrise post-event (fie ca au fost pro sau  contra).

Nu am să detaliez, că nu văd rostul în a alege o parte, ce pot să vă spune este că Zoso nu s-a dezis (şi-a arătat pe deplin potenţialul de „Godfather” al blogosferei, într-un mod mai puţin elevat şi morally correct) în timp ce o parte din participanţi nu s-au abţinut, nici  ei, să nu fie licenţioşi şi oarecum agresivi cu el.

Cine a început primul?!? Naiba mai ştie, până la urmă nici nu contează prea mult: unii au ajuns  loc de dat cu „capu” şi alte organe (proşti cu „lumină pe dinam şi budă în curte”) şi el a ajuns ciuca mişto-urilor, comentariilor acide, respectiv replicilor tăioaso-triviale poate chiar porcoase.

Concluzia acestei „lupte”?!? Blogosfera ploieşteană s-a împărţit în două tabere, una „pro-activă” şi una „reactivă”, unora le pare rău că a ieşit aşa şi se simt nevoiţi să-şi ceară scuze, alţii se ţin „tari pe poziţie” şi îi replică cât pot de tare invitatului special.

Totuşi de pe urma disputei, cel mai câştigat (prin promovare bineînţeles) tot the Godfather este. I-am dat „Cezarului ce-i a Cezarului” pâine şi circ. Căci, aşa cum spuneau unii comentatori fideli de-ai lui, „noi restu” suntem nişte: anonimi, rataţi, invidioşi, ofticoşi şi mai ales „Loserii de net […]labe, cu pula pe masa, in spatele monitorului.” (ca să-l citez pe Arhi).

O fi bine?!? Dictonul „divide et imperat” s-a aplicat perfect…

Exceptând această mică altercaţie blogosferică evenimentul nostru a conţinut câteva prezentări interesante, venite

Din partea organizatorilor:

Haotik despre RSS Feed

Vlad Petre despre widgeturi

Din partea invitatilor:

Zoso nu a avut o prezentare, dar s-a oferit să răspundă intrebărilor puse de participanţi. Intervenţia lui o puteţi vedea aici şi al doilea articol post-event îl puteţi citi aici

Cristian alias Sadak ne-a vorbit despre portalul F.T.W.

Kriogen a prezentat (cam pe lung) serviciile unuia din sponsorii meet-ului Brain Host (sponsor alături de Optic Net şi Restaurantul President – gazda noastră).

Cred că s-a exagerat cu promovarea sponsorilor, dar în rest numai de bine pentru prezentările lor. Deşi gurile rele au spus că au fost pentru începători şi că erau common knowledge, ele au prins bine tuturor (mai ales că erau şi bloggeri proaspăt intraţi în blogosferă)

Au mai luat cuvântul pentru a-şi prezenta blogurile:

Caelea, AndreeaLSD, Deea şi Kiwi (alias George Bonea, care a fost coprezentator al meet-ului, alături de colegul său de la Radio PH, Mircea Nicoară)

Cine a mai fost prezent şi cine a mai scris despre eveniment:

Ştrumfiţa, Raavi, IPloieşti, Ploieştiul.ro, IIordăchescu, Adevărul, IRădulescu şi Mihai (sper că nu am uitat pe nimeni).

Bineînţeles Vali (fotograful nostru) a fost prezent la datorie şi a făcut o treabă pe cinste. Îţi mulţumesc pentru fotografii, dar şi pentru flash-ul fix pe senzorul aparatului meu! Hehehe!

Evenimentul nostru a avut parte şi de multă promovare din partea: Alpha TV, Actualitatea Prahoveana, Telegraful de Prahova şi Radio K ceea ce i-a adus un mare punct în plus. Dar poate cel mai fain a fost faptul că am avut parte şi de live streaming din partea Prahova HD.

Am avut parte şi de distracţie pe cinste cu karaoke (în văzul spectatorilor şi telespectatorilor ce ne urmăreau pe net – sunt tare curios ce au zis săracii oameni de noi, că părea că suntem la o nuntă cu lăutari nicidecum la un Web Meet), alături de oameni deschişi, sociabil şi tare faini.

Eu m-am „evidenţiat” cum îmi „place mie” (adică m-am făcut din nou de ruşine cu microfonul în mână), măcar de data asta am fost premiat cu un pachet de hosting pe un an. Şi cine zicea că lipsa de talent nu este şi ea răsplătită?!?

Lăsând la o parte ruşinea karaokelui, evenimentul a fost reuşit: am vorbit, am pus ţara la cale, am făcut schimb de experienţă şi de opinii, am întărit prietenii mai vechi, am cunoscut – ca de fiecare dată – oameni faini, am aflat anumite lucruri pe care nu le ştiam despre partea tehnică a blogging-ului,  ş.a.m.d.

Dacă ar fi să-i dau o notă ar fi 8,50 din motivele mai sus enunţate. Felicitări organizatorilor, mulţumiri invitaţilor şi la cât mai multe evenimente ca astea. Sper că data viitoare să fim şi mai mulţi, şi mai voioşi, şi mai „profi”.

P.S. O să pun fotografii de acolo în postul următor, aşa că „hold your horses” cititorii mei!