Somnul rațiunii naște monștri

Și lipsa scriiturii naște stângăcie!

Aș putea să adaug… Cel puțin la mine.

Stăteam să mă întreb: „De ce nu mai scriu?”. Tot găsesc de vreo săptămână scuze care mai de care mai năstrușnice, dar toate patetice. M-am scuzat prin: „nu am timp”, „nu azi”, „nu știu de unde să încep”, „nimeni nu mă citește oricum”, „nu mai pot” (asta e o scuză parțial adevărată), „blogul e pentru frustrați” și tot așa. Fals, foarte fals, extrem de fals!

Și totuși, au trecut 4 ani și mai bine de la primul meu post, iar eu tot am mințit cu o mare nerușinare că o să revin… Mi-am tot anunțat revenirea cu tam-tam și nu am făcut-o. M-am mințit pe mine și m-am amăgit. Pe scurt, am fost un neserios demn de liota troglodiților.

Măcar am înțeles: de ce. De teamă! M-am temut că nu mai pot scrie, că sunt stângaci (lipsa scriiturii își spune cuvântul chiar și acum ce-i drept, în timp ce scriu rândurile istea), că sunt la fel de perimat ca și „Franța ori piramidonul roșu?!?”. M-am temut că nu mai pot transmite celor ce-mi citesc blogul trăirile pe care le-aș fi vrut, senzațiile și gândurile mele. Pe scurt, am suferit de depresia unui „scriitor” proscris, flecar ce nu-și mai găsește cadența și fluența gândurilor, scriiturii. Un scriitor publicist mizantrop, de colț de stradă, ce se pleacă în fața justificărilor ordinare, mizere și lașe. Am rupt șters ciorne peste ciorne ca până la urmă să nu mai scriu nimic – o eroare de învățăcel pe care încă din gimnaziu învățasem să nu o mai fac: „Scrie orice, dar scrie. Oricum, niciodată nu-ți va plăcea ce ai scris!

Nu-mi mai plăcea micimea blogului meu, multe articole nu mă mai reprezentau… așa că m-am oprit pentru 2 ani și mai bine. Blog nou? NU! Nici nu se punea/pune problema, nu sunt atât de laș și fricos. Nu mă dezic atât de mult de el și de cele scrise în el! Bref, l-am refăcut, l-am redenumit, l-am aranjat pe ici pe colo. Acum îmi pare din nou, ca acum 4-5 ani, o extensie a mea. Mă face să mă simt bine avându-l.

Bine v-am regăsit pe:

„Zizzou ori piramidonul roșu?!?” – deși nu știu dacă astă va fi numele definitiv.

În orice caz, „dear blog is good to be back”!

Mai multe despre ce am mai făcut în ultimii ani în post-urile următoare și puțin în noua pagină Despre mine – nu chiar nouă, dar modificată.

Alex Zizzou

Reclame

Azi sunt cu muia!!!

Da sunt sunt suuuunt, pasa proasta astenie de primavara alea alea. De ce??? Am ajuns la diverse concluzii azi printre care:

  • nu sunt bun la niciun sport, oricare ar fi el – generalizare care pleaca de la 3 sporturi tir, tenis de masa si fotbal pe care le-am practicat
  • daca un joc intra in calcul nici la ala nu sunt bun, nici macar la ce joc de 2 ani precum DOTA
  • nu cred ca termin tot ce am de scris pentru master si numai gandul ca trebuie sa scriu 150-200 pg pana in mai ma distruge psihic
  • nu am chef sa muncesc si totusi sunt obligat
  • Franta ma deprima
  • nu vreau sa ma intorc in Romania ca tre’ sa fac ceva cu viata mea si nu am chef
  • oamenii ma deprima – nu sunt fun
  • am un mare cos pe fata care ma enerveaza parca as fi la pubertate
  • berea e calda, caci bou fiind, am uitat sa o pun in frigider si am chef sa ma pierd in aburii alcolului da nici astia nu efect
  • femeile sunt „sarbatorite” in fiecare zi a anului dar mai ales de 1/8 martie, Craciun, An Nou, si alte asemenea zile. VREAU ZIUA BARBATULUI!!!
  • m-am ingrasat

Ma intreb voi ce stare de spirit aveti, azi 3 MARTIE ?!?