De ce o Romanie bicamerala? (raspunzand lui Zamolxis)

Pentru cei dintre voi ce nu stiu despre ce este vorba, acest articol este un exercitiu de debate public impotriva unui „adversar” pe cinste, Zamolxis. Post-ul de la care s-a pornit aceasta dezbatere este acesta, iar raspunsul dat de „the oposing team” il puteti citi aici.

Acestea fiind spuse sa inceapa mansa a doua a debate-ului nostru:

Zamolxis, am citit cu mare interes si atentie raspunsul tau. Iti pot spune ca ceea ce spui tu este pertinent si in anumite privinte just. Totusi ma simt nevoit sa fac anumite remarce.

In preambul spuneai ca miscarea lui Traian Basescu de a introduce ca anexa alegerilor prezidentiale acel referendum a fost una oportunista – sunt complet de acord cu aceasta afirmatie dar nu sunt de acord cu motivatia acestui gest. Nu scoaterea oamenilor, caci oamenii cum spuneai si tu sunt deja scarbiti de clasa politica asa ca in mod cert ar fi votat, ce s-a vrut a fost mai mult specularea momentului pentru a castiga un boom de imagine si s-a mizat oarecum pe ascunderea problemei unicameral/bicameral in spatele unui fum gros numit alegeri prezidentiale. Cu totii ne asteptam ca la vot sa primim un singur buletin de vot suplimentar prin care sa ni sa ceara parerea legata de numarul parlamentarilor, am ramas surprins la vederea celui de-al doilea buletin de vot. Nu s-a adus mai deloc vorba, ceea ce ma duce cumva cu gandul ca, in virtutea inertiei, sau din nestiinta, oamenii suprinsi sa voteze „n’importe comment”. Eu sincer cred ca oamenii dorind o schimbare si fiind mai degraba montati spre „reducerea nr. parlamentarilor” sa nu se fi gandit prea mult asupra implicatiilor schimbarii de fond in modul de a guverna Romania.

Pentru a raspunde succint afirmatiilor din ceea de-a doua parte a preambulului tau:

tendinta de simplificare a procesului legislativ nu se transcrie direct intr-un Parlament Unicameral si nu este un proces definitoriu doar pentru statele civilizate. Un sistem totalitar poate oricand dori reducerea birocratiei legislative, avand un scop complet imoral si meschin.

noi nu suntem o democratie nascenta, nu ne situam in sec XV-XVI in tp. unei monarhii divine, nu suntem nici in Antichitate si nici nu suntem o mana de oameni ce pot pica de comun acord. P.S. si fie ca ne place sau nu totusi avem mai mult de doua clase sociale.

Istoric vorbind, modul in care a evoluat sistemul este oarecum cel prezentat de tine, insa el a marcat mai mult decat aparitia unor noi clase sociale; el a marcat de asemenea declinul puterii suverane de tip monarhic, democratizarea societatilor si emanciparea claselor pana atunci „defavorizate”. Eu cred ca pe langa rezultatul negativ generat: birocratie costisitoare, existenta acestui tip de putere reprezentativa este marca/simbolul democratie insesi (de tip liberal in mod particular). Majoritatea societatilor au depasit tirania, au depasit regalitatea de ordin divin (monarhia absolutista) si totalitarismul. Rareori ne dorim sa fim condusi cu o mana de fier, sa nu mai fim reprezentati in niciun fel, sa ne intoarcem intr-o stare semi-anarhica si de aceea ne complacem intr-o stare birocratico-reprezentativa. Ne este teama sa acordam o putere decizionala neingradita! In plus, rolul legislativ (double-checked) a bicameralismului nu poate fi ignorat. Prin urmare, consider ca este ceva mai mult decat traditia si inertia ce ne face sa acceptam o alta putere in stat de forma Parlamentului Bicameral.

In plus pana la urma daca este sa luam ca fiind corect procesul istoric prin care s-a ajuns la bicameralism, nu cumva revenirea la un moment anterior (d.p.d.v. istoric  si evolutiv) nu este un regres?!?

Daca ar fi o chestiune de eficientizare maxima a procesului guvernativ putem intotdeauna sa luam Elvetia ca exemplu (ce-mi aminteste cumva de Republica Romana): Parlament „Sezonier”, Presedinte cu functie de Consul – ce isi exercita puterea in momente „exceptionale”.

Acum sa dezbatem putin cele 3 argumente ale tale:

Primul tau argument este pertinent dar el nu face altceva decat sa intareasca viziunea ca suntem o tara fara clasa politica bine conturata ce, din varii motive, nu se poate „indrepta” nici in situatia unui Parlament Unicameral. Prin urmare concluzia pe care o pot trage eu este ca: ne putem lipsi de orice tip de Parlament, fie el Unicameral sau Bicameral (chiar si de Presedinte ales pe 5 ani). Romania este o tara corupta, principiile democratice sunt prost intelese, separarea puterilor in stat nu exista decat de jure s.a.m.d… Ce te face sa crezi ca o singura Camera ar putea avea o autoritate mai mare sau va fi mai putin influentata de diversele interese externe? De ce una si nu doua? Pana la urma de ce una si nu mai bine niciuna?!?

Practic vorbind toate sistemele democratice contemporane ce implica un nivel electiv/politic si foruri legislative complexe nu sunt altceva decat „o coletie de eg0-uri ambitii, ingamfare, prostie si fudulii”. Tirania minoritatii celor „puternici”, clasei „filosofilor cetatii” este reversul medaliei; de facto, indivizii nu au nicio putere reala/directa, „clasa de aur” este cea care decide (in S.U.A putem vedea foarte clar acest lucru in modul in care se alege Presedintele indirect).

Argumentul tau Occamiam nu se rezuma prin urmare doar la problema Parlamentului ci el se extinde la intreg sistemul romanesc post decembrist. Se poate face primavara cu o singura floare?!? Tare imi este teama ca nu! Fie ca este Base fie ca este Geoana, fie ca sunt 300 fie ca sunt 3000, fie ca sunt divizati in doua Camere, fie ca se guverneaza de sub un singur acoperis, sunt aceeasi oameni! Ca sa fiu si mai sincer eu nu cred ca cele doua Camere au fost vreodata perfect egale si nici nu si-au indeplinit vreodata rolul definit prin lege.

In ceea ce priveste cel de-al doilea argument:

Complet adevarat: este un sistem tricameral, dictatura nu mai este posibila (dar doar de jure nu si de facto caci stim foarte bine ca dictatura poate imbraca o sumedenie de forme si poate lua un si mai mare numar de fete). Si aici pot spune ca totul s-ar rezolva printr-un Parlament „Sezonier” dat fiind faptul ca odata intrati in U.E. exista un Parlament European, directive europene, legi, acorduri si intelegeri europene peste care nicio Camera nu poate trece. Nu numai Senatul devine oarecum inutil ci si Camera Deputatilor. Ele preiau un rol functional si de implementare, exagerand pot spune ca ele isi pierd aproape complet rolul lor legislativ0-decizional. Iar pentru proiecte de lege, stupide sau nu, exista intotdeauna parlamentari europeni (desi aici am mai putea lucra putin, ca nu sunt sigur ca EBA si Gigi sunt cei mai buni reprezentanti a intereselor plebei romanesti).

Zamolxis, in ceea ce priveste cel de-al treilea argument nu-ti pot decat replica printr-o expresie populara: „intotdeauna exista un inceput pentru toate„. In plus as mai putea adauga: Europa nu este mai mult unita decat era pe vremea Cruciadelor (Ligilor Sfinte), iar reteta care a functionat pentru anumite state in anumite conditii nu este neaparat cea mai buna pentru alte state aflate in alte conditii. Te-ai gandit vreodata la existenta „norocului” (chance) si rolul pe care el il are el in cristalizarea unei „cetati” (iti recomand Dworkin, Mises)? Exista intotdeauna o multitudine de factori congruenti ce favorizeaza o anumita directie evolutiva a unei societati! Se poate ca in X stat sa nu se fi intersectat factorul f24 cu f308 ce ar fi transformat democratia in tirania/dictatura, dar in Germania au facut-o intr-un mod dezastruos.

P.S. Estonia nu intra cumva la „ex-comunist countries”?

Concluzii:

Eu nu zic ca la noi functioneaza corect Parlamentul. Cum nu zic nici ca institutia Presedentiei se tine de litera legii fara a o incalca. Eu nu zic ca Romania nu este o democratie atipica, unde lucrurile sunt amestecate complet aiurea, clasa politica a inteles complet gresit ce inseamna a guverna s.a.m.d. Din toate aceste puncte de vedere cred ca suntem perfect de acord! Ceea ce spun este ca din aceleasi motive, plus cele enuntate de mine in primul articol, eu consider ca  Parlamentul Unicameral nu este un lucru de dorit pentru moment. Ai identificat corect avantajele unicameralismului, precum si dezavantajele bicameralismului, insa Romania nu are cultura necesara unicameralismului. In plus Unicameral sau nu, Parlamentul ramane locul de joaca a grupurilor de interese, a politicienilor lipsiti de profesionalism si corupti. In plus, nici una din cele doua solutii nu sunt „fail safe”. Riscurile la care se supune un sistem bicameral sunt aceleasi cu cele pe care le poate afrunta si unul unicameral.

Vor exista clase sociale mai bine definite daca trecem la Unicameral?!? Cred ca nu! Politicienii vor fi mai responsabili?!? Sigur nu! Romania va fi guvernata mai bine? Probabil ca nu! Vom scapa de tirania unei minoritati pestrite si infatuate? Nu cred! Vom face economie? Este incert! Legile vor fi mai bine constituite, mai corecte si nu vor mai exista blocaje? Probabil ca nu! Puterea Presedintelui va fi aceeasi, evitandu-se abuzurile? Este un risc ce trebuie asumat! Se vor evita erorile legislative? In mod cert nu!

Discutia ar putea continua, argumentele ar putea fi dezvoltate si mai mult, iar intrebarile aporetice s-ar putea intinde la nesfarsit dar consider ca ma pot opri aici din aceasta tirada.

Democratia reprezentativa ramane si ea o solutie departe de perfectiume!

Ca incheiere:

Dat fiind faptul ca acest raspuns a venit mult mai tarziu decat era prevazut si ca o mare parte din argumentele noi aduse in aceast debate (ce s-au adaugat celor spuse in primul articol) s-au inlantuit printre randurile acestui articol, propun sa trecem direct la emiterea unor concluzii! Asta nu inseamna ca nu ai dreptul la replica, chiar ti-l acord cu mare placere!

Parlament Unicameral vs. Bicameral, Basescu vs. Geoana

Prima parte a saradei publice numite Alegeri Prezidentiale 2009 s-a incheiat. Cum de altfel s-a incheiat si frumosul sondaj pus cu mare atentie in dreapta blogului meu!

Concluzii (x3):

I. Voi incepe mai intai cu concluziile punctuale ale sondajului personal.

La intrebarea „Pe cine o sa injuri in viitorii 5 ani?!?” cititorii fideli ai blogului i-au desemnat pe primul loc (la egalitate de voturi) pe:

  • SCrin Antonescu
  • Pe cei de la net
  • Pe mama (fapt pentru care vreau sa le multumesc foarte mult alegatorilor)

Pe al doilea si al treilea loc s-au clasat la o distanta de fix un vot: 

  • „Sotul doamnei Geoana”
  • Pastile Vadim
  • El Capitain Base
  • Nem tudom Kelemen

Respectiv

  • Alina Plugaru
  • Fred Flintstone
  • Nea doctoru Sorin

Singurul care a scapat de 5 ani de suplicii si cuvinte grele se pare ca este, uimitor de altfel, Dang! Dang!!! Jiji (se pare ca nu am primit niciun stelist pe blog). Prin urmare ma simt nevoit sa concluzionez ca nici macar Alina Plugaru ori Fred Flintstone nu sunt o solutie pentru Romania post ’89 in timp ce se pare „ca Cavalerul Luminii” este cel mai indreptatit sa preia fraiele puterii si sa duca tara spre mantuire, respectiv spre Champions League.

II. In continuare am sa incerc sa-mi expun parerea umila legata de ceea ce s-a intamplat azi 22 Noiembrie 2009 prin frumoasa noastra tara:

Cum era de asteptat ne-am facut dinnou de cacat! Dinnou scandaluri electorale, buletine disparute, stampile furate, autocare sau masini mici zumzaind de colo colo, dosare penale pentru fraudare sau tentativa de fraudare a alegerilor etc. In plus, in stilul nostru caracteristic si pe principiul echitabil „petrol contra hrana”, ne-am vandut votul pe: 2 x galeata verde din plastic + 1 x punga faina + 1 x punga zahar + 1 x ulei + BONUS (cado’) 1 x radio facut in China ce prinde doar Antena Satelor (iar pentru cei mai „culti”: 2 x bancnota de 100 RON/cap de alegator student cu stomacul lipit de sira spinarii).

Ceea ce este mai rau este faptul ca nu am inteles nimic din tot acest spectacol ieftin cu iz campenesc. Am ales Parlament Unicameral – caci na orice decizie importanta trece prin stomac – in virtutea faptului ca „numai asa vom face economie la bugetul statului” sau „numai asa ne putem razbuna pe alesi pentru situatia de saracie lucie in care am ajuns”; acest principiu gaunos: „sa mai moara si capra vecinului” a facut ca 77,4% (dupa CURS) sa nu se uite mai departe de lungul nasului, ignorand implicatiile reale ale unei asemenea decizii.

Nu am inteles ca nu suntem pregatiti pentru Unicameral, nu am inteles ca intr-o democratie fragila si plapanda (ca sa nu zic corupta si putreda) ca a noastra, intr-o tara ce nu a flirtat mult timp cu un asemenea sistem si nici nu are o cultura democratica bine sedentarizata, un Parlament Unicameral este un adevarat dezastru.  Nu am inteles faptul ca atata timp cat ne dorim sa fim o tara liberala (mai ales d.p.d.v. economic) este complet impotriva naturii sa avem doar o singura Adunare Legislativa. Ca sa va faceti o idee in U.E. avem doar 10 state cu Parlament Unicameral: Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Portugalia si Suedia.

Iar la nivel global mai putem adauga ca relevante tari precum: China, Iran, Irak, Venezuela, Cuba sau Islanda. Prin urmare dupa cum puteti observa se poate crea un pattern: toate aceste state sunt fie socialiste/comuniste (sau au avut tangente cu comunismul), fie nu sunt democratice (ba chiar sunt dictaturi sau sunt guvernate totalitar), fie au fost sau sunt inca monarhii, fie au o lunga istorie democratica si politica (precum si un inalt nivel de trai). Nici unul din statele Unicamerale nu se vor liberale, ci mai degraba tanjesc dupa un status-quo marcat de o bunastare generala, ori nu au libertatea – politica si financiara – necesara pentru a tanji dupa vreun alt sistem politic si economic.

Riscul cel mai mare in cazul nostru este acela de a ne adanci si mai mult in mocirla economica in care ne aflam (prin alunecare pe o panta non-capitalista) si, poate cel mai rau, fara sa ne dam seama, sa acordam viitorului Presedinte al Romaniei puteri nebanuit de mari, transformand micul nostru „colt de Rai” intr-un „teren de joaca” al unui dictator in devenire. Spun asta fiindca principalul rol al unui sistem Bicameral nu este acela de a „manca banii contribuabililor pentru nimic” ci cel de a functiona ca „plasa de siguranta” prin asigurarea unui cross-checking al tuturor legilor si deciziilor Prezidentiale ori Guvernamentale. Atentie mare! Guvernarea prin ordonante de urgenta, tirania unei minoritati parlamentare, presiunea in luarea unei decizii/votarii unei legi si toate aceste riscuri politico-sociale pentru un stat nu vor fi „anulate” ci mai degraba vor gasi moduri facile de a se „exprima”.

In ceea ce priveste numarul, voi fi scurt: the less the better! Desi in acest caz exista totusi si un dezavantaj: puterea unui sg. vot va fi mai mare, iar coroborat cu un Parlament Unicameral formarea unei opozitii se va dovedi oarecum dificila – deciziile fiind mult mai transante. Si ar mai fi o chestiune de coruptie… dar sa nu fim atat de pesimisti!

III. La final am sa-mi afirm dezamagirea legata de rezultatul (desi inca preliminar) acestui prim tur de scrutin. Ca sa spun drept, inca de cand a inceput aceasta campanie electorala am avut un gutt feeling ca El Comandante Base va iesi dinnou triumfator – cel putin intr-o prima instanta, deci nu m-a mirat ca el a adunat cel mai mare numar de voturi. Ce ma mira cel mai mult este faptul ca  ceilalti candidati s-au ridicat cu greu la nivelui primilor doi „victoriosi”.

Un alt lucru care ma dezamageste chiar mai mult este ca Base’ are inca un numar enorm de simpatizanti in conditiile in care pe parcursul acestor 5 ani de guvernare s-a aflat in mijlocul unor scandaluri enorme ( „Flota”, rapirea jurnalistilor, fuga lui Omar Hayssam, trafic de armament, alegerea lui EBA, arestarea lui Gigi, Lenuta Udrea etc.) si a facut niste gafe impardonabile pentru un Presedinte („gaozar”,„tiganca imputita”, „mai pasarica”, „sa te urci aici la mine pe masa„).

Pe de alta parte nici cu Mircea Geoana nu sunt tocmai at ease. Se pare ca vom fi obligati sa alegem dinnou cf. regulii „raului cel mai mic” si tare sunt nedumerit care este acela. Vom ajunge si noi vreodata sa alegem dintre doua bine-uri?!? Unul mai mare si unul mai mic?!?

Insa despre aceasta lupta dintre Traian Basescu si Mircea Geoana o sa mai vorbesc in preajma celui de-al doilea tur al Alegerilor Prezidentiale. Pentru moment am sa iau acest rezultat ca o exprimare libera si democratica a unor cetateni maturi, rationali si cu simt civic.

Vin ai nostri, pleaca ai nostri noi ramanem…

Tot ca prostii

Natiunea se simti dupa multa vreme multumita, setea ei de „dreptate” si „sange” a fost in sfarsit potolita:  Monica Iacob Ridzi (poreclita de gurile rele „Cotofana”) a demisionat!

Capul lui Motoc a cazut si cu surle si trambite cetateanul mioritic striga din rarunchii trupului si  cat il tin plamanii:

Le Roi est mort, vive le Roi !!!

Ei bine „le nouveau Roi” al Tineretului si Sportului este o alta tanara business woman (ca sa nu zic afacerista de mare succes), Vranceanca, cu un nume „dulce foc”: Sorina Placinta. Pare-se intinsa cat o placinta prin tot feluri de afaceri „curate”, tinere si sportive, in micul ei oras de provincie Focsani.

Si uite cum romanul o  inghitite si p’asta, vorba proverbului: „la placinte inainte, la razboi inapoi!”. Nu-i nimic altceva decat o  „schimbare post pe post” menita sa amorteasca ca o tuica de pruna simturile romanului carpato-danubiano-pontic. Lupta de clasa ce se ducea impotriva „saracului” tap ispasitor Ridzi si-a dat obstescul sfarsit; si odata cu el EBA a ramas neatinsa de j’ordie peste degetele si complet neprihanita, iar domnu’ capitan al vasului in deriva numit Romania e din cale afara de fericit ca si-a recapatat carma galerei sale trecute prin „nimicitoarea” furtuna. Cat p’aci si intra sirena bruneta la apa!

Atat am avut de spus si ma alatur voua in aceasta calatorie sprancenata urata de catre cei ce ne conduc!

P.S. pentru cei mai gurmanzi

MENIUL ZILEI

  • Main course Cotofana cu Prune aici si aici
  • Dessert: Placinta de textila cu gust de afacerist aici

Eterna si fascinanta X

De ce X?? foarte simplu ca Romania e de inchiriat, sa vina dracu’ sa ne colonizeze cineva, si cu ocazia asta ii schimba si numele! Suntem prea prosti sa fim pe picioarele noastre! Am sa fiu cat se poate de scurt si de concis, tot articolul meu se va rezuma la o singura propozitie: ROMANII SUNT PROSTI!

Inainte sa aflu rezultatul alegerilor europarlamentare din 7 Iunie 2009 (ziua in care ne-am facut de cacat complet in fata tuturor tarilor lumii), ma tot gandeam sa scriu un post cu parerea mea despre noi ca popor si despre mandra noastra tara care arata „ca un buchet de trandafiri”; publicarea sondajelor INSOMAR nu m-a facut decat sa-mi precipit post-ul.

De cativa ani buchetul a inceput sa se ofileasca, iar mandrii romani au ajuns de rasul Europei. Pe unde te duci ti-e rusine sa vorbesti propria limba fiindca lumea se uita ciudat la tine, te desconsidera, usile se deschid mai greu , posetele se ascund, buzunarele se pazesc, s.a.m.d.

Din copilarie am fost indoctrinati cu idei de genul:

  • „Nu se vrea sa fim mai sus!”
  • „Cand ei [occidentalii] isi faceau palate ne luptam cu turcii!”
  • „Noi l-am avut pe Ceausescu si pe comunisti, d-aia am dus-o prost si inca o mai ducem. Urmeaza o perioda de tranzitie[care s-a tot prelungit de a atins 19 deja] !”
  • „Numai comunisti la guvernare!”
  • ETC.

Numai noi am dus razboaie?? Numai noi am fost sub „valul rosu”?? Numai noi am trebuit sa schimbam „lumea” si societatea? Sigur ca nu, nu suntem atat de speciali pe cat ne credem! Si nici pe atat de destepti – cu aceste alegeri, lucrul asta a fost pe deplin demonstrat!

Ne-am considerat cei mai destepti si cei mai tari, insa soarta ne-a fost intotdeauna potrivnica! Asa sa fie oare?!? 20 de ani aceeasi comunisti si acelasi sistem, 20 de ani de rea-vointa din partea altora??? Nu! 20 de ani de noi generatii care nu vor sa se destepte odata! Intrebari de genul: „Ce or fi avand cu noi? De ce au o parere proasta despre noi ?” s.a.m.d., rasuna pe la tot coltul de strada. Nimic, nu are nimeni nimic cu noi, pentru tot ce ni se intampla suntem numai noi vinovati!

Si eu credeam, pana mai acum ceva vreme, ca este totusi ceva ascuns la mijloc, ca occidentalii sunt asa si pe dincolo; insa parerea lor despre noi este intru totul indreptatita si pertinenta! Dupa cum spuneam si intr-un post trecut  imaginea pe care ne-am facut-o este sub orice critica; cu orice francez de rand ai vorbi, om normal si nu asa „scos in lume” ca altii, vei afla ca tigan=rrom=roman=”ciorditor, scandalagiu, nespalat, un element rau in societate, un generator de pericol public, bataus, necivilizat, paria, scursura, plebe, om ce ocupa abuziv spatii (squatter)”. Noua ni se ataseaza cea mai proasta eticheta! Din nefericire nu este nicio exagerare, cei dintre noi care ies in evidenta fac parte din aceasta categorie si se dedau la aceste tipuri de comportamente. O mana de romani civilizati nu pot face primavara, printre 1000 de nesimtiti! Masa de oameni generalizeaza, cei care cunosc putina psihologie a maselor imi vor da dreptate, iar facand-o, ne afunda si mai mult in mocirla puturoasa in care ne aflam!

E mare pacat ca trebuie sa gandesc asta, dar cred ca ne meritam locul. Nu vrem sa ne cizelam, nu vrem sa fim altfel. Noi nu suntem deloc galanti, ne lipseste curtoazia, cordialitatea si respectul, chiar fata de conationalii nostrii . Timp de 2 zile au fost Les Fetes Consulaires, la care au participat toate consulatele tarilor ce au misiuni diplomatice in Lyon; printre acestia si noi! Scopul fiecarei delegatii era acela de a-si promova tara si oamenii cu cultura obiceiurile si modul lor de a fi! Evident ca noi nu am fost mai prejos, am aratat exact cum suntem : niste ciufuti, aroganti, infatuati, lipsiti de orice interes de a ne face „placuti” pentru de altii si grandomani. In loc sa luam in serios un asemenea eveniment, noi am etalat la stand 5 sictiriti care stateau ca niste ciume pe scaunele lor, privandu-i de orice consideratie pe vizitatori. Cateva argumente:

Day one, first visit:

Cele doua reprezentante de varsta a treia a Muzeului Satului erau ocupate sa-si numere  euroii facuti in acea zi si sa caute lucruri in geanta, timp de 10 min am stat tintuit (alaturi de alti vizitatori) in fata tarabei lor cu materiale promotionale si brosuri… Nimic nu s-a intamplat nici macar un gram de atentie. M-am deplasat la un „nene” de profesie olar, ce-si etala operele pe niste mese; voit am intrat in discutie cu el, eram curios cum interactioneaza cu un roman, guess what! cu acelasi sictir si dezinteres, discutia cu el a durat 2 min, dupa care stimatul artist si-a continuat hibernarea – evident nu aveam sa cumparam, ce rost mai avea.

Concertele s-au inlantuit, intr-un moment de respiro, apare romanul simbol pentru occidentali: un amarat nespalat, complet neingrijit si putind a urina, fara dinti in gura, la bustul gol si descult. Se infasoare in patura pe care o avea si incepe a canta Capra. Scena are loc in fata unei multimi de sute de suflete si are parte de un final apoteoti: „HAC! Traiasca Romania!” Asta pentru cei care nu recunoscusera inca limba! Dovada de patriotism? Poate… Si totusi 22 milioane sufera de aceste dovezi de patriotism (vezi povestea cu Elvetia si cu Marea Britanie)! Noi daca am fi fost in locul lor ce am fi facut?? Cum am fi judecat??

Day two, second visit:

O multime de oameni, cel putin 1000, poate chiar mai multi, roiau din stand in stand – plutea in aer un iz de sarbatoare. Toate tarile incercau sa atraga cat mai mult atentia si cati mai multi vizitatori prin tot felul de animatii: muzica, dansuri, tineri dinamici care te imbiau catre standul tarii lor, mimi, trupe de teatru, degustari de mancaruri traditionale si de bauturi, s.a.m.d., tot ce avea mai bun fiecara tara era pus in evindenta spre deliciul multimii. La noi?!? Cativa barzauni temerari, in rest NIMIC, absolut nimic nu se intampla! Imaginea noastra, reprezentantii nostrii?? 2 vorbeau de zor. Iar doamnele?? 5 minute cautat in sacosa, 10 minute uitat la cei 20 de barzauni care analizau materialele de pe masa – dar 10 min, nu asa oricum, ci cu gura plina! Da! Mancau de fata cu vizitatorii, fara nicio jena, si nici macar nu s-au sinchisit sa ascunda acest lucru. Cu atat mai putin sa-i intrebe daca ii pot ajuta! Dinnou nu am fost intrebat nimic, desi iar am testat „bunavointa doamnelor”! Se pare ca aveau lucruri mai importante decat sa-si promoveze tara!

Am intrat in vorba intamplator cu un oficial al delegatiei Turciei, dupa 20 de min de conversatie pe teme diverse s-a ajuns la intrebarea spinoasa:

Dvs. de unde sunteti? I-am raspuns: Romania. El: La studii?? Eu: Da! El: Cand o sa le spun cunoscutilor ca am stat de vorba cu un roman, in mod cert ma vor intreba ce am cautat eu sa stau de vorba cu un tigan! Am incercat sa le explic, dar si prieteni de-ai mei din Lyon la fel gandesc…

BONUS: multe standuri se bucurau de prezenta distinsa a consulilor tarilor respective. Daca informatiile si prezentarea celor de acolo nu te multumea, puteai pentru cateva minute sa te conversezi cu insusi consulul. Ei bine la noi, evident, NIMENI! stimabilul consul nu a dorit sa-si deranjeze programul, delegatia noastra nu avea nimic „oficial in ea”!

Nobody gives a fuck! I don’t, you don’t, he doesn’t!

Nu ne salutam pe strada, nu vorbim niciodata cu romanii nostrii pe care ii intalnim intamplator prin alte tari, ne evitam parca am fi ciumati, ne comportam ca niste mitocani, etc. pe scurt nu avem nici cel mai mic respect noi intre noi si totusi cerem asta de la altii! Si mai rau decat asta ajungem sa ne mandrim cu prostia noastra! Alegem ca sa ne reprezinte la nivel european, pe un business-man  „dang-dang-daaaang” fost cioban fara studii si pe o tanara fotomodela bruneta care a avut numai „succesuri in viata ei”. Ambii incapabili sa se exprime in propria lor limba si ambii complet nepotriviti pentru o asemenea responsabilitate. Numai ca ei ne vor reprezenta! Ce final mai glorios se poate gasi, diferit fata de acesta? Nu suntem capabili sa construim o autostrada in 20 de ani (Coasta de Fildes are 5 facute in ultimii ani), 3 pasaralele dureaza o vesnicie, etc…. ne furam caciula singuri, suntem prosti pentru ca alegem de dragu de a o face, pentru ca ne consideram superiori si pentru ca pur si simplu nu vrem sa ne schimbam! Suntem „ciobani” , procesul transhumantic ramane definitoriu si pentru Romania europeana a secolului XXI. Ne place sa fim martiri doar doar o minune se va intampla, ei bine greu de crezut ca va fi asa… „ei si ??? dupa mine potopul, ce ala’ nu arunca pe jos? eu de ce sa fiu mai prost?!?” – aceasta este mentalitatea gaunoasa care ne guverneaza, si daca ar fi numai o mentalitate care ne-ar guverna…dar sunt si oameni…

THE END

Pe blogoree il gasiti aici