2 nights 3 days in Paris

Saptamana trecuta pe vreme asta ne-am dus la Paris pentru un weekend. Ne-am ales un moment foarte bun de vizitat caci vremea a fost superba, desi frig, soarele ne-a acompaniat tot weekendul lucru mai rar pentru Paris.

DAY 1: – plecare la 6 dimineata pe o ceata ce o taiai cu cutitul, 250 de km mai tarziu aceeasi vreme…

– orele pranzului Etap Porte d’Italie, Paris, soare vreme superba,  no parking place…whut?!?! doar subteran si cu plata – aha deci regulile pt aceste tipuri de hoteluri nu se aplica si in Paris

– dupa pranz, the race starts: Eiffel, Trocadero, Arcul de Triumf, Champs Elysees, Le Grand Palais, Le Petit Palais, Pont Alexandre III, Place des Invalides si Hotel des Invalides, primaria Parisului, magazinele cu animale si cele cu flori de pe cheiurile Senei, la final nocturna la Louvre si o scurta plimbare pe cheiuri noaptea.

Ce concluzii am tras dupa prima zi?!? simple:

  • daca e iarna nu inseamna ca nu sunt turisti
  • expresia „a ingheta ca un c**at” reflecta intocmai realitatea
  • in continuare oricat te-ai chinui nu poti sa alergi ca Jaguar Paw din Apocalypto
  • DO NOT BUY ANIMALS!!! from city-center shops, it will kill you (3500 Eur o pisica de Angora si 5 Euro banalul soarece, 4000 Eur un Chihuahua)
  • chocolate is better then food – iti ridica moralul si te face sa uiti de oboseala

DAY 2:  Mult mai relaxanta decat prima, cel putin in prima parte:

– trezire la ora zece, agalane alene pana la muzeul d’Orsay, acolo ne-am pierdut aproape  toata ziua (it’s huge).

– pe seara un mic tur de forta: Notre Dame si Ile de la Cite, Muzeul Pompidou, Atelierul Brancusi (din exterior ca se inchisese deja), Basilica Sacre Coeur (cu toate cele 1 milion de scari de urcat pana la ea) si cartierul Montmartre (plin de ateliere de pictura si desen, restaurante si braserii sic, multi turisti), Moulin Rouge

Concluzii:

  • La intrebarea „Speak English???” (pusa intr-o engleza academica) se raspunde cu „NU FA!!!” ca sigur intelege
  • La replica „Excuse me!!!” data de 2 indivizi la poalele Montmatre-ului vb in franceza si maresti pasul, asta daca t ii la tine si la bunurile pe care le ai cu tine
  • romanii sunt peste tot desi nu tuturor li se poate aplica prezumtia de nevinovatie. P.S. si nici nu suntem prea bucurosi ca mai sunt altii, pe meleaguri straine, cu care ne intersectam involuntar pe strada

DAY 3: Tot asa de devreme inceputa ziua

Cartierul Latin, pe langa Jardin de Luxembourg, Pantheon, Muzeul Medieval, si Sorbona, inca 2 ore juma de vizitare a Louvre-ului (e colosal, monumental, gigantic, huge, imens s.a.m.d.)

pranz: am plecat spre Lyon

– dupa-amiaza: inca in Paris (2 km mai jos de unde plecasem)

– 2 h dupa…Chateau de Fontainebleau in zare (cu chiu cu vai)

– tarziu in seara: luminile Lyon-ului

Ultimele luari aminte:

  • nu iti  propune sa vizitezi muzeele in prima duminica a fiecarei luni cand e intrarea libera fiindca nu esti singurul care isi propune asta
  • Louvre-ul este obositor, dar si mai obositor cand e plin de vizitatori
  • daca ti-ai spus ca la noi in Romania sunt cele mai mari ambuteiaje din LUME, chill u ain’t seen nothing YET
  • again vezi cum dai de inteles ca esti localnic, pana si shaormerii dau teapa turistilor
  • nu inghesui 4 oameni intr-o masina mai ales cand sunt obositi drumul in mod cert va fi „putin” mai lung

Oricum o experienta excelenta, ne-am simtit foarte bine si merita sa petrece mai mult timp intr-un asemenea oras cosmopolit si sic. Stradutele mici si retrase, arhitectura bourgeoise, simboluri orasului ce domina peisajul urban, bulevardele mari cu piatra de bazalt, braseriile ascunse, restaurantele cu meniuri exquisites, cate un loc de descoperit pentru fiecare, parcuri, buticuri ce vand te miri ce, oameni toujours a la mode,  toate fac din Paris un oras stralucitor.

Acum pacat ca acest glamour este valabil doar pentru orasul Paris caci aglomerarea urbana parisiana este mare, urata, si foarte murdara. Acest lucru nu poate,totusi, stirbi cu nimic placerea pe care orasul i-o poate oferi turistului ce se pierde prin el.

P.S. Multumiri Iuliei pentru ajutorul dat la scrierea acestui post

Reclame

Jurnal de calatorie (II)

In aceasta duminica m-am dus sa-mi revad prietenul meu francez din Valence. O pauza ce mi-a prins bine, nu de alta dar de multe saptamani nu mai iesisem din Lyon. Vremea in ultimul timp nu a fost deloc prietenoasa ploaie, frig, ceata (intradevar vreme de toamna tarzie) asa ca nu prea am avut chef de scos nasul din barlog, nici macar sa ma duc la facultate, cu atat mai putin sa vizitez tara.

Indemnat totusi de aparitia soarelui, am pornit la prima ora a diminetii catre Valence, cu gandul ca in maxim 1h urma sa ajung la el acasa in fata unui ceai bun si cald, pentru a petrece o duminica linistita intr-o companie foarte placuta.

Nu mica mi-a fost uimirea ca odata ajuns acolo sa-l vad pe amicul meu pregatit de drum. In timpul cafelei de bun venit mi-a explicat ce planuri avea pentru ziua in curs. Urma sa vizitam un sat tipic pentru Franta perioadei medievale: Saint Antoine de l’Abbay.

Zis si facut! Undeva la jumatatea distantei dintre Valence si Grenoble se regaseste acest mic sat, in plin taram al nucilor (regiunea este recunoscuta ca fiind principala producatoare de nuci din Franta). Zona este recunoscuta prin aceste 3 „capitale”: nucilor Vinay, branzei de capraSt Marcellin, si nu in ultimul rand religioasaSaint Antoine de l’Abbay.

Dupa cum a-ti putut observa, numele satului face referire la un Sfant Anton. Este vorba mai exact de Sf. Anton cel Mare (cunoscut si ca Anton Egipteanul, ori Ermitul). Moaste sale isi au odihna vesnica in interiorul majestuoasei catedralei gotice, ce se inalta pe cea mai inalta culme a zonei (aduse din Egipt in urma unei Cruciade). Istoric vorbind, calugarii ermiti au construit manastirea cu mult inaintea aparitiei satului ce se regaseste azi la poalele sale. Este vorba mai exact de un mitoc ce a inflorit in jurul manastirii fortificate. Fortificatiile au fost necesare pentru a pastra si feri de orice interferenta exterioara comoara de relicve – simbolul puterii congregatiei calugarilor ermiti.

Principala sursa de venit in acea perioada de Ev Mediu o reprezenta pelerinajele catre locuri sfinte, ori catre simboluri ale credintei si religiei; prin urmare era foarte important ca moastele Sf. Anton sa fie principalul artefact si simbol de puterne al ermitilor, ocupand un loc central in acest leagan al congregatiei. Pe de alta parte ermitii erau cunoscuti ca buni medici in vremea lor, iar incepand cu sec. al XII-lea ei organizeaza primele „ospicii civile” dedicate primirii pelerinilor si bolnavilor. Calugarii ordinului Antoninilor (cum aveau sa se numeasca mai tarziu) sunt printre primii chirurgi atestati, avand rezultate exceptionale in tratarea „focului lui Sf. Anton” – o boala epidemica ce decimeaza Europa sec X-XIII, cauza careia se va descoperi tocmai in sec. al XVI-lea.

Inca de la inceput biserica te uimeste prin marime si impozanta, este ca un bastion de religiozitate. Interiorul este rece si incarcat de istorie. Uimitor este pe de alta parte faptul ca aceasta catedrala gotica pastreaza urme de pictura – picturi ce pana la un anumit moment impodobeau toate bisericile catolice, si care in urma unui decret papal au fost aproape in totalitate distruse. Din spatele „tencuielii” reapar la lumina, prin maiestria restauratorilor, fresce superbe ascunse timp de sute de ani.

Cripta este in prezent locul de pastrare a tuturor relicvelor ce au facut faima antoninilor (printre care si „Isus rastignit pe cruce” sculptat din fildes), precum si un muzeu dedicat istoriei medicale si religioase a ordinului si a comunitatii.

Nu are sens sa spun ca am ramas profund uimit si de frumusetea satului ce inconjoara manastirea (este clasat ca fiind monument). M-am bucurat foarte tare de faptul ca nu am „picat” in timpul sezonului estival, caci am putut admira in tihna locurile fara a fi presat de hoardele de turisti ce impanzesc locul.

Am aflat ulterior ca Saint Antoine de l’Abbey face parte din „Pelerinajului lui Santiago de Compostela” – declarat ca facand parte din patrimoniul U.N.E.S.C.O

Am sa inchei aici prezentarea periplului meu (sau cel putin al unei prime parti din acestuia)