Grado 3

Am dat intamplator peste un film chilian Grado 3, nu este iesit din comun, nu este nici spectaculos, dar are ceva ce-l face interesant – poate modul in care este privit sexul .

Filmul prezinta, intr-un stil savuros si foarte comic (specific filmelor latine), jocul sexual a 5 cupluri; incepand cu preludiu si terminand cu momentul orgasmului. Insa comicul nu este singurul lucru ce da un plus acestui film ci si interpretarea actorilor ce poate fi catalogata ca fiind una buna. Intreaga intriga se petrece in dormitor, este un film de „actiune” – dar de un anume tip de actiune.

Personajele sunt creionate undeva la limita decentei,  intre vulgaritate voalata si obscenitate etalata. Ele se vor imaginea unor oameni normali, intr-o situatie normala – putem totusi recunoaste in ele diversele tipologii umane caracteristice societatii moderne, legate intre ele printr-un numitor comun: o partida de sex.

Desi, ca si 2012 despre care am mai vorbit, este o pelicula cu un final previzibil, rolurile (bine definite) sunt construite a.i. exista o doza de neasteptat ce face din acest film unul agreabil.

Este, in mod cert, un film lejer de vazut acasa –  intr-o dupa-amiaza de sambata –  dar neaparat cu prietenii.

Notarea:

Stil: Comedie cu puternice accente sexuale

Scenariu & story: labrador

Interpretare: Marchizul de Sade

Efecte speciale: nu are

TOTAL: 4,5 / 10

Reclame

In memoriam Gheorghe Dinica…

gheorghe_dinica

A fost… Gheorghe Dinica

Un alt mare actor s-a stins astazi din viata. La varsta de 75 de ani maestrul  Gheorghe Dinica si-a incredintat sufletul Celui de Sus. Dupa o lunga agonie generata de o infectie generalizata inima i-a cedat (acum mai putin de 1 h), actorul fiind inca internat la Spitalul de Urgenta Floreasca.

Eu am fost un fan a lui Dinica, admirand usurinta cu care se identifica cu fiecare caracter pe care-l interpreta. El a aparut intr-o multime de filme si piese de teatru, (o lista cu rolurile sale o puteti gasi aici) eu insa il voi tine minte pentru doua roluri magistrale: cel din Filantropica (a lui Nae Caranfil, in care umorul sau aparte se impletese cu cinismul unui personaj complex – Pavel Puiut – interpretat magistral) si pentru cel din De ce trag clopotele Mitica? (de un dramatism terifiant). Imi pare rau ca nu am putut sa-l vad jucand in unul dintre cele mai bune rolurile ale vietii sale – Cadir, in piesa de teatru Take, Ianke si Cadir” jucata pe scena Teatrului National din Bucuresti

Dumnezeu sa-l aibe in paza! Si sa ni-l amintim pe Dinica asa cum era el:

Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje…
Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala.
Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea.

Un ultim omagiu adus unui actor desavarsit, in memoriam Gheorghe Dinica: