Pisica moartă sau cum se aruncă vina…

Vânătoarea de bugetari

 

De câteva zile asist ca un bugetar cuminte la spectacolul decrepit ce a cuprins societatea civilă românească. Mărul discordiei este de aceasta dată banul public, sau mai exact bugetul pe anul astă, cu ale sale anexe: legea pensiilor şi legea unică de salarizare (bugetară that is).

Este evident pentru mine, ca simplu cetăţean, faptul că România – ca stat – nu mai are bani nici să se ducă la budă şi nici nu pot spune că mă uimeste această incapacitate de plată in care a intrat statul (oricum la cât s-a cheltuit fără cap în ultimii ani nu era decât o chestiune de timp). Ce este de-a dreptul patetic, ba chiar denotă o atitudine patologică, este modul în care este plimbată „pisica moartă” de la o poartă la alta. Mai exact modul în care se aruncă vina pentru eşecul financiar şi administrativ.

Primii care au intrat în colimatorul opiniei publice, dar mai ales a guvernului Boc au fost bugetarii. De la alegeri încoace ei au fost ciuca bătăii, lor li s-au imputat toate greşelile guvernărilor precedente, lipsa unei soluţii reale „pentru criză” şi pierderile de bani şi imagine ai actualilor guvernanţi. Pe scurt România o duce rău numai din cauza numărul mare de bugetari.

Obiectiv  vorbind sistemul birocratic românesc are lacune grave, există multe ramuri bugetare ce „suferă” de un exces de forţă de muncă (în timp ce altele sunt in deficit), însă 200.000 de disponibilizări îmi pare a fi o soluţie mai degrabă populistă decât una întradevăr eficientă.

Bugetarii văzându-se „strânşi cu uşa” au considerat de cuviinţă să azvârle pisica mai departe către pensionari – pe principiul: să moară şi capra vecinului – şi asta după ce i-au umplut pe tehnocraţi de cuvinte de ocară. Prea mulţi pensionari şi prea multe „pensii speciale” pe cocoaşa unui număr mic – şi în continuare în descreştere – de contribuabili. Zânzania s-a iscat repede, făcând ca pensionarii să arunce vina retur asupra guvernului şi a statului (dar, cum era de aşteptat, şi asupra bugetarilor).

În acest mod simplu „triunghiul conjugal” s-a închis. Toată lumea a ajuns să dea vina pe toată lumea; nimeni nu este vinovat pentru situaţia actuală, dar în acelaşi timp cu toţii sunt. Totuşi, cum era de aşteptat, nici cele două măsuri legiferate mai sus enunţate nu sunt tocmai scutite de subiectivism – unii mai egali decât alţii şi un „caşcaval” împărţit arbitrar. Aceste lucruri nu au făcut decât să mărească neliniştea claselor sociale vizate, agravând această stare de nesiguranţă.

Chiar şi aşa problema fundamentală persistă. Nimeni nu doreşte să-şi asume răspunderea, ba mai mult fiecare membru al acestei „familii degenerate” actionează ca un individ egoist ce, încercând să se disculpe, caută orice metodă să-l inculpe pe celălalt. Iar, pentru ca tabloul să fie complet, a patra putere în stat – presa – joacă rolul amantului încornorat ce-şi bagă nasul cu obstinaţie – sub umbrela obiectivismului şi „obligativităţii” exercitării rolului de mediator.

Din acest amestec nereuşit de interese, orgolii, frustrări şi „mutări” iraţionale menite să „protejeze interesele” fiecărei părţi, cu toţii iesim perdanţi. Este a fail-fail situation! Această mentalitate a caprei vecinului, a disculpării perpetue şi a aruncării „pisicii moarte” este clar una găunoasă pentru întreaga comunitate. Ea se reflectă în mai toate raporturile şi interacţiunile inter-personale cât şi în cele dintre cetăţeni şi stat (privit în ansamblu). Principul guvernant ce se concretizează într-o maximă de forma: „nu este problema mea, să o rezolve X, nu scrie nicăieri ca trebuie să fac Y – ne face să aşteptăm să ne vină toate „mură-n gură”, să ne cadă din cer fie sub formă de mană fie sub forma unui drob de sare.

Tare îmi e că am devenit un popor frustrat, laş şi miserupist. Pierduţi în problemele zilnice am devenit închistaţi şi complet dezinteresaţi de ce se întâmplă în jurul nostru (atâta timp cât acel lucru nu ne afectează pe termen scurt). Suntem experţi în pasat vina şi judecat „obiectiv” dar dintr-o poziţie pur subiectivă. Ar putea să plouă cu meteoriţi, atâta timp cât nu te loveşte pe tine dar îi loveşte pe ceilalţi totul e O.K. pentru că denotă că eşti mai deştept iar toţi ceilalţi sunt niste proşti.

Off topic:

Stau să mă intreb:

Nu s-au săturat oamenii de toate aceste dezbateri triviale şi sterile?!? De „desfăcutul firului în 4”?

De fiecare dată mass-media face ca totul să pare spectaculos, ieşit din comun, neaşteptat şi imposibil de „prezis”! Toate acele feţe plictisite apar la televizor şi „spun lucrurilor pe nume”, devoilând – live sau în scris – „adevărul” ascuns nouă plebeilor s.a.m.d. Mie unul, mi s-a acrit de asemenea trend-uri jurnalistice, mai ales când sunt învăluite în această mantie a senzaţionalului. Lucrurile se desfăşoară perfect normal şi aşa cum au tot făcut-o de pe vremea lui Ţepeş până în zilele noastre!

Reclame

Interimat ministerial sau circoteca cu miros de balegar?!?

De 3 zile aceeasi poveste! Oriunde te-ai duce, orice ai asculta, privi ori citi nu auzi decat de faimosul interimat ministerial. De multi ani am lasat deoparte orice implicare/opinie politica, nu sunt un cetatean model din urmatoarele considerente:

  1. nu ma duc la vot – prin urmare nu-mi exercit dreptul „democratic” si cetatenesc pentru care  a curs sange, sudoare si cerneluri.
  2. nu  ma intereseaza cine ne guverneaza – daca nu ar fi atat de mediatizat Base pb. as fi ca tata Marioara din fundul satului care ar intreba ce mai face domn’ Presedinte Iliescu; nenorocul face ca ma aflu in oras si aflu fara sa vreau…
  3. nu am nicio culoare politica – nici galben, nici rosu, cu atat mai putin verde
  4. nu fac deloc politica – nici macar la coltu’ blocului ori in piata, nici macar la „birtul” [cult] numit Gelateria Lebada (unde imi pierd mai toate serile libere)
  5. nu stiu cati senatori si deputati mai sunt si nici macar cine sunt reprezentantii Republicii de la Ploiesti
  6. nu stiu legile tarii – nu stiu ce se mai voteaza, ce s-a votat, ori ce se vrea a se vota… je m’en fiche! Oricum sunt complet inutile atata tp. cat sunt atat de usor interpretabile.
  7. nu cred in nicio teologie politica – am flirtat doctrinar cu liberalismul (ba unde mai pui ca am fost si membru vreo 4 ani), unii prieteni ma considera de stanga chiar socialist, insa tot e o apa si un pamant in Romania; in plus fiecare doctrina are minusurile ei majore
  8. nu am niciun politician preferat

Prin urmare, va sa zica ca sunt un plebeu prost ce nu-si merita numele de „cetatean”; un mate goale, coate fripte ce-si declina cu lasitate orice implicare in propri-ai cetatea… daca as fi trait pe vremea lui Aristotel as fi fost de mult azvarlit cat colo, undeva dincolo de ziduri. Da’ mi se rupe de cetatea mea si dupa cum spuneam intr-un articol mai vechi (vezi-l aici) as prefera sa fie de vanzare poate asa o sa ne mandrim si noi cu ceva.

Si totusi… nu pot sa-mi abtin un ras isteric la vederea listei ce cuprinde cei 8 ministrii cu trasaturi napoleoniene!

Emil Bocinterimar la Ministerul Educatiei – mic dar inteligent: „Lectia nr.1: Cum poti fi mic, nu stii nimic, dar ajungi prim ministru”
Radu Berceanuinterimar la Ministerul Agriculturii – de la transporturi la cucuruz si retur pe autostrada Transilvania
Gheorghe Pogeainterimar la Ministerul Muncii – simbolul viu al „invataturilor” Manifest-ului partidului Comunist
Gabriel Sanduinterimar la Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii – saracul de el, bine ca nu mai sunt atat de multi abonati 😉 cred ca au apeluri gratuite in retea
Elena Udrea interimar la Ministerul Mediului – de acum turistii or sa vina sa o vada pe Lenuta, cea sprintena ca o gazela si frumoasa ca Afrodita, intr-o comuniune profunda cu planeta mama… Gaia [ de unde si expresia: „Lua-o-ar Gaia, ca-i frumoasa a dracu!”]
Adriean Videanuinterimar la Ministerul Sanatatii – „am intalnit si edili sanatosi!”
Catalin Predoiu interimar la Ministerul Afacerilor Externe – „dreptatea e dincolo de noi…”
Sorina Placintainterimar la Ministerul pentru Relatia cu Parlamentul – va spuneam eu ca e placinta?!? nu ati vrut sa ma credeti; ramane bomboana cea mai dulce de coliva numita Cabinetul Boc… desertul campionilor!

Adica mon cher eu nu inteleg un lucru… de ce mai avem nevoie de „cetateni” ?!? De ce si-au stricat oamenii flecurile de la pantofi pentru a ajunge la urnele de vot? Vad ca nici nu mai conteaza cine pe cine a votat, deja nu mai putem vorbi despre o democratie. Tirania majoritatii a fost inlocuita de tirania unei autocratii oligarhice (tinzand catre plutocratie) ce-si imparte dupa bunul plac „osul de ros”!

Am ajuns sa fim demni de Cartea Recordurilor la categoria: „Republica democratica cu cei mai multi ministrii poli-calificati/poli-ministeriali”. Eu cred ca daca mai remaniem 2-3 ministrii Boc ajunge singurul Prim Ministru din lume fara cabinet! De fapt la ce ne mai trebuiesc ministrii? Nu ar putea sa fie El Capitan Base’ si Presedinte si Prim Ministru si Ministru de Resort in orice?!? Haideti dragi concetateni sa facem cumva ca Romania sa redevina Monarhie Totalitara – si cu putin noroc divina – luminata de Tridentul lui Poseidon.

Imi si imaginez cum se poate uita un cetatean al unui alt polis la noi ca la un spectacol de circ. Am ajuns de „balegar” si cred ca ne vom mai adanci in el doar asa putin, doua degete peste marul lui Adam that is.

Pentru cei care mai au spirit civic si cetatenesc nu le pot spune decat:

VOT_alina_plugaru

Vin ai nostri, pleaca ai nostri noi ramanem…

Tot ca prostii

Natiunea se simti dupa multa vreme multumita, setea ei de „dreptate” si „sange” a fost in sfarsit potolita:  Monica Iacob Ridzi (poreclita de gurile rele „Cotofana”) a demisionat!

Capul lui Motoc a cazut si cu surle si trambite cetateanul mioritic striga din rarunchii trupului si  cat il tin plamanii:

Le Roi est mort, vive le Roi !!!

Ei bine „le nouveau Roi” al Tineretului si Sportului este o alta tanara business woman (ca sa nu zic afacerista de mare succes), Vranceanca, cu un nume „dulce foc”: Sorina Placinta. Pare-se intinsa cat o placinta prin tot feluri de afaceri „curate”, tinere si sportive, in micul ei oras de provincie Focsani.

Si uite cum romanul o  inghitite si p’asta, vorba proverbului: „la placinte inainte, la razboi inapoi!”. Nu-i nimic altceva decat o  „schimbare post pe post” menita sa amorteasca ca o tuica de pruna simturile romanului carpato-danubiano-pontic. Lupta de clasa ce se ducea impotriva „saracului” tap ispasitor Ridzi si-a dat obstescul sfarsit; si odata cu el EBA a ramas neatinsa de j’ordie peste degetele si complet neprihanita, iar domnu’ capitan al vasului in deriva numit Romania e din cale afara de fericit ca si-a recapatat carma galerei sale trecute prin „nimicitoarea” furtuna. Cat p’aci si intra sirena bruneta la apa!

Atat am avut de spus si ma alatur voua in aceasta calatorie sprancenata urata de catre cei ce ne conduc!

P.S. pentru cei mai gurmanzi

MENIUL ZILEI

  • Main course Cotofana cu Prune aici si aici
  • Dessert: Placinta de textila cu gust de afacerist aici