The perfection of a water droplet

Fiindcă nu am avut somn m-am apucat să trag câteva fotografii la miez de noapte. Subiectul?!? O picătură de apă ce se supune negreşit legii gravitaţiei, o picătură ce nu poate fi oprită din fuga ei către descompunere.

NUME: Perfecţiunea unei picături de apă

Această prezentare necesită JavaScript.


Câteva recomandări dacă vreţi să încercaţi şi voi:

  • să aveţi un prosop tot timpul la îndemână
  • încercaţi să fotografiaţi folosindu-vă de un vas (recipient) cât mai întunecat – 2 motive: lumina se va reflecta mai interesant şi contrastul va fi, evident, mult mai puternic (aşa că vi se va vedea picătura de apă)
  • dacă folosiţi flash extern, scădeţi-i luminozitatea, altminteri vă va arde picătura (un raport de 1 pe 4 e perfect)
  • shutter-ul 200 minim, de preferat peste 250
  • folosiţi totuşi şi un fundal din care să se reflecte lumina
    • dacă e alb vă va da o nuanţă albăstrie
    • un violet cu roz o nuanţă aprinsă, caldă
    • un verde o nuanţă maronie, rece, mai închisă
  • cel mai important! Focalizaţi întâi automat şi treceţi obiectivul pe manual după. Hint! Vârful unui pix face minuni!
Alte proiecte personale: Urban reality Ninsumă în urbea lui Caragiale, Toamna pe deal, Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),
Anunțuri

Urban „reality”

Mi-am tot dorit să fac câteva fotografii urbane, însă a unui peisaj urban care să reprezinte un oraşul pierdut, uitat, ascuns, simbolic, angrenat în mişcarea maşinii infernale a timpului neiertător. Un oraş prezent dar blocat într-un trecut, o imagine a suprapunerii sferelor temporale peste elementele stratificate ce compun parabola evolutivă a unei aşezări umane.

NUME: Urban „reality” sau Oraşul Pierdut

Această prezentare necesită JavaScript.

Alte proiecte personale: Ninsumă în urbea lui Caragiale, Toamna pe deal, Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),


Ninsu-ma in urbea lui Caragiale

In vechii Ploiesti ninge cu incapatanare de vreo 3 zile si totusi ieri seara parca a nins mai frumos ca niciodata. Fulgii mici si desi coborau din vazduhul rosiatic ca niste maratonisti albi ce se intreceau unul pe celalalt in caderea lor lina peste orasul lui Caragiale.

Nu am stat prea mult pe ganduri si, cum drumurile oricum ma purtau spre intinderea de omat, nu am ezitat sa-mi afund pasii pasii pe drumurile troienite si aproape pustii. Bocancii imi scartaiau la fiecare arcuire a picioarelor. Inaintam cu greu, gafaind sub povara „subelor” pe care le purtam in carca, dar imi placea – imi amintea de copilarie: atunci cand petreceam ore intregi tavalindu-ma prin oceanul de nea, dandu-ma cu sania ori facand oameni de zapada – chiar am simtit nevoia sa ies, sa ma plimb, sa-mi ordonez gandurile, sa ma bucur de ninsoare.

Am cutreierat orasul in lung si in lat timp de mai bine de doua ore. La inceput frigul mi-a parut intepator (chiar aprig), respiratia imi era anevoioasa, iar aerul rece imi brazda cu nonsalanta fata – o simteam fierbinte si imbujorata. Dupa ceva timp toate aceste senzatii de disconfort au disparut, lasandu-ma sa contemplu linistit orasul.

Ploiestiul nu este (sau mai bine zis: nu mai este) un oras frumos – sau poate mi se pare mie – insa asa nins, carunt ca un batranel, are un farmec aparte. Parca nu mai este atat de poluat, atat de aglomerat, atat de plin de gropi si murdar. Este acel oras a lui Caragiale si Nichita, orasul cu bulevard bordat de castani.

Nu am putut sa ma abtin si am facut si cateva fotografii, in ciuda frigului:

NUME: Ploiestiul sub povara miilor de licurici albi


Alte proiecte personale: Toamna pe deal, Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),

Toamna pe deal

Din seria de proiecte fotografice cu anotimpurile si locuri, pe care am inceput-o acum ceva vreme cu „Toamna intr-un peisaj campenesc„, voila partea a doua: Toamna intr-un peisaj mioritic – sau cum ar zice Blaga intr-un „spatiu ondulatoriu .

Acum ca sa fiu sincer cred ca mini-excursia de fotografie, prilejuita de anumite treburi prin satul strabunilor mei, s-ar putea foarte usor rezuma la poezia „Sara pe deal”; caci pura intamplare facute ca, intr-un act de deplina devotiune, masina mea sa-si dea ultima suflare in varful unui deal, tintuindu-ma acolo pana la miez de noapte. Si ce friguroase ore au fost acelea, am simtit din plin stihiile naturii tomnatice, razvratite impotriva trestiei cugetatoare.

Lasand aceste considerente deoparte uitati cu ce m-am intors (pe langa o voce nazala si un frig culcusit in oase):

NUME: Toamna intr-un peisaj mioritic ori Toamna pe deal

Alte proiecte personale: Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),