Leapsa 2 in 1

Si promit ca dupa asta iau o pauza de lepse 😀

Dar fiindca am fost lepsuit iar eu nu pot sa le las neonorate am zis ca in articolul asta o sa le cumulez – ca sa nu mai ma traga de maneca cei cele ce mi le-au plasat Sere Strumfita cu Esarfa si Myruna – prin urmare avem leapsa 2 in 1.

Prima este cea de la Strumfita:

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Nici una nici alta. Tin minte cu aproximatie pagina la care am ramas si cand reincep lectura caut paragraful la care am ramas

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Da, chiar mai multe, insa cea mai interesanta dintre toate nu este chiar o carte, ci un Almanah Popular in limba franceza publicat in 1908 (foarte interesant, chiar o fresca a societatii vest-europene de inceput de secol XX). Sunt foarte bucuros ca l-am primit, mai ales ca este intr-o stare foarte buna.

3. Citiţi în baie?

You mean pe buda cacastoare WC?!? No!!! Never! Nu am facut-o niciodata! Stiti cum se spune: acolo este locul unde „si regele se duce singur” prin urmare cartea n-are ce cauta.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Da, as scrie o carte cu un subiect de capa si spada, cu puternice influente istorice si cu o scriere balzaciana (axata pe detaliu) SAU o carte de aventuri in stilul celor ale lui Jules Verne

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Care noi?!? HEY de unde a aparut intrebarea asta?!? Ma rog, colectiile de carte sunt faine, gasesti si carti bune si carti mai putin bune dar populare – asa ca pentru toata lumea – pacat ca nu apar prea des colectii doar pe un singur autor ori colectii pe anumite domenii (colectii de specialitate).

6. Care este cartea preferată?

Nici nu se pune problema sa am o carte preferata, ador cartile prin urmare imi este imposibil sa fiu atat de drastic.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Da, ca de fiecare data cand recitesc descopar lucruri noi (legate de stil, idee/concept, nuante/fineturi etc.). Ma tot tin sa recitesc „Adam si Eva” de L. Rebreanu dar nu o fac de frica, mi-e tare frica ca voi strica „magia” data de prima lectura.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Mon Dieu! Nu, nu m-as intalni cu niciunul din ei! De ce?!? Fiindca i-am cunoscut prin slovele lor, prin cuvintele frumos aranjate pe pagina alba (in urma unui chin creator) si tare m-as teme ca ei ar putea fii altfel.  Nu vreau sa fiu dezamagit – nu vreau sa-l vad pe acel Balzac care scria toate acele romane de nevoie foame si nici pe acel Niccolo Machiavelli ce ar fi facut orice sa reintre in gratiile lui Lorenzo de Medici. Prefer sa-i cunosc doar prin cuvant ticluit  si sa ma transpun in lumea lor „fantastica”.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Nu prea mai vorbesc despre cartile pe care le citesc. Daca cineva imi cere o recomandare i-o dau cu mare drag, altminteri ii las pe cei din jurul meu sa-si urmeze singuri „simturile” literare. Inainte o faceam des, numai ca am realizat (chiar intrand  in discutii aprinse) ca fiecare citeste ce-i place si ce simte nevoia in acel moment, prin urmare orice incercare de a „discuta” despre lecturi este oarecum o incercare de influentare a interlocutorului intr-o anumita directie si spre o anumita carte – not good!

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Gut instinct?!? Nu am niciun motiv exterior (si aici exclud cartile care-mi sunt necesare pentru a fii la curent cu domeniul meu). Daca simt nevoia sa citesc ceva nou imi urmez instinctul si „nevoia” – uneori am chef sa citesc romane istorice, alteori carti stiintifice – insa niciodata nu cumpar/citesc: carti S.F., romane politiste, romane horror si nici de dragoste searbada.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Indreptarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane ?!? Acum, lasand gluma deoparte, dinnou raspunsul este relativ, depinde foarte mult cine este acel cineva. Si parca „Philosophie dans le boudoir”  de Marquis de Sade ar fi o lectura obligatorie! Hahaha!

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Cititul la mine este o chestiune delicata. Sunt genul de cititor gurmand/avar, cand ma apuc de o carte trebuie sa o citesc toata (rareori o las din mana), prin urmare: in camera mea, in pat, intr-o lumina „delicata”, rezemat de o perna mare si cu cartea in poala (uneori intins in pat si cu picioarele pe pereti).

P.S. cand eram mic locul preferat era la tara, pe o patura, sub cateva salcii si cativa salcami, fix langa paraul molcom ce joaca rolul de hotar.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Acum vreo cativa ani ascultam muzica, in surdina, si atunci cand invatam dar si cand citeam (daca vroiam sa ma transpun in lumea cartii o opream), acum nu mai pot citi decat in liniste deplina si decat dupa ora 23.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da.  Dar ca si Strumfita, doar pentru facultate, nu-mi place sa-mi obosesc ochii la calculator atunci cand citesc. In plus cartea trebuie „simtita si atinsa”, in format electronic se depersonalizeaza, isi pierde farmecul si esenta.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Imi place sa-mi cumpar exemplarul meu, dar, din lipsa de fonduri ori fiindca nu o gasesc, imprumut. Totusi, fiindca sunt un cititor cu toane, ce uneori sade cu cartea la cap 1 saptamana pentru ca mai apoi sa o citeasca intr-o singura seara, evit sa imprumut de la oameni care nu-mi cunosc „cusurul”.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O carte este pentru Zizzou, asa cum este „corabia” pentru „corabierul sau.

Cea de-a doua este cea a Myrunei si este una mai „diferita”. O foto leapsa:

„Coltul de inteligenta biroul tau”! Chiar trebuie?!? N-am facut ordine, ohh shit! Ehh mno lasa… sa fie natural. There you go:

Elemente cheie in imagine:

– paharul de vin fiert

– tastatura mea super ergonomica (from which all the magic happens :D)

– calendarul de la Nikon ca mi-s fan

– 2 din cele 1000 de post-it-uri (cu subiecte diverse de la ce ar tb. sa fac azi maine, la ce nr. de reclamatie am avut la RDS) ce stau ascunse sub tastatura

De data asta nu mai lepsuiesc pe nimeni. Come and get them! Este la liber!

Later edit: Si fiindca Floare de Mai tine mortis sa i le pasez personal, ma simt nevoit sa cedez in fata presiunilor morale si sa fac acest lucru 😀
Reclame

Citind la gura…aerului conditionat

Reflexii asupra unei saptamani banale…

Iar un sfarsit de saptamana… Ce nu-mi place cand vine weekendul, ma obliga cumva sa ma gandesc la ce am facut eu saptamana asta, sa trag o linie si sa ma „pregatesc” intr-un fel  sa incep cu o noua saptamana plina de neprevazut.

Saptamana care tocmai se incheie a fost totusi una relativ iesita din comun, si asta nu fiindca toamna ne-a luat prin surprindere infrigurandu-ne pana la os, ci pentru ca am realizat ca mai exista si oameni pentru care simtul datoriei si pasiunea nebuna valoreaza mai mult decat orice alta motivatie.

Caci am cunoscut un medic veterinar (pe numele sau Prof. Univ. Dr. Braslasu) care m-a uimit prin grija, pasiunea, atentia si iubirea cu care-si trateaza pacientii necuvantatori. Tare mi-as dori sa cred ca mai exista si medici „de oameni” care sa fi facut medicina din mai multa pasiune si mai putine argumente utilitariste, tratand pacientii asa cum merita tratati si nu cum suntem din nefericire obisnuiti in zilele noastre (nu cred ca este nevoie sa exemplific caci cred ca oricare dintre noi s-a confruntat cel putin o data cu sistemul medical romanesc si cu purtatorii [nedemni] halatelor albe – doua exemple le puteti gasi la Brightie si Boghi).

Si a mai fost iesita din comun aceasta saptamana si pentru ca mi-am amintit de copilarie (ca si Brightie fuse o copilarie in compania cartilor).

Mi-am amintit de zilele cu ploaie de toamna, mohorate si reci, de noptile lungi si geroase de iarna, de acele vremuri pe care mi le petreceam la gura sobei in compania celui mai bun prieten: cartea (atunci nu aveam prieteni, nu ieseam in oras la bere, iar scoala era singurul loc care ma rupea de caminul parintesc). Imi amintesc cum zburam alaturi de Peter Pan, cum calaream alaturi de Cei Trei Muschetari tragand sabia la vederea oamenilor cardinalului, cum descopeream adancul neexplorat al marilor alaturi de Jules Verne pe submarinul Nautilus, cum ma luptam cot la cot pe zidurile Constantinopolului aflat in flacari, alaturi de ultimii dintre bizantini, impotriva miilor de ieniceri si spahii ai sultanului Mahomed, ori cum simteam fiorul dragostei eterne alaturi de Adam si Eva. Simt si acum briza calda a Mediteranei, asa cum o simteam si atunci, purtat fiind pe intinsa si inspumata mare de romane precum: Toate Panzele Sus sau Capitan la 15 ani. Si acum imi rasuna in minte vorbele lui Faust ori Victor Petrini, sau gandurile cele mai ascunse ale lui Stefan Gheorghidiu. Totul a inceput cu vorba calda si blajina a bunicii mele, care in fiecare seara imi citea, intr-o lumina calda  si domoala a unei lampi vechi (culcusit fiind in bratele ei,  sub o plapuma groasa umpluta cu lana fina de oaie, captusita cu un damasc gros si matase chinezeasca), povestirile lui Ion Creanga ori a fratilor Grimm. Asa am deprins eu gustul slovei scrise pe hartia alb galbuie a unei carti ascunse in vreun colt uitat al bibliotecii…asa am inceput eu sa citesc la gura sobei, sa sorb cu nesat „povestea” de dincolo de cerneluri.

Iar cand vremea se indrepta si nu mai ma simteam atat de zgribulit incat sa ma opresc la pragul usii, drumurile ma purtau deseori la Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga; doamnele de la imprumut la sectia pentru copii ma cunosteau deja, lasandu-ma sa cutreier in voie ore intregi printre rafturile inalte, incarcate ochi cu cele mai frumoase si valoroase lucruri pentru mine.

Si acum tanjesc dupa acea viata lipsita de griji in care eram cu adevarat liber sa cutreier lumea si epocile, fara a fi nevoit sa parasesc camera mea dosita, soba mea calda si paturica pe care sedeam comod la gura focului ce-mi tinea de felinar (ori sezut printre rafturile putin prafuite ale bibliotecii). Intre timp viata ma dus departe de locurile copilariei, m-a alienat, instrainandu-ma oarecum de prietenii copilariei mele, de romanele nepieritoare. Timpul se scurge altfel, viata este mult mai nerabdatoare, activitatile zilnice imi rapesc timpul pretios pe care inainte il dedicam intrutotul cititului. Lecturile au devenit mai specializate, mai tehnice, si oricat m-as chinui, nu reusesc sa-mi gasesc acea stare sufleteasca ce-mi deschidea acea lume fabuloasa a romanelor copilariei.

Totusi am reinceput saptamana asta sa citesc altceva decat filosofie, am revenit la preferatii copilariei mele, desi acum nu mai pot decat citi la gura aerului conditionat, la lumina ne-naturala a unui bec cu incandescenta…