Eu Ştefan, Domn al Moldovei!

Pardon! Trebuia să zic: Eu Cornel, Domn al Moldovei!ba chiar al României Mari.

Cea mai „tare” ştire pe care am auzit-o în ultima vreme… Unu, pre numele său Cornel Cernoshi şi-a dat seama că el e os regesc şi, ca ficior al Moldovei (vlăstar din flori ofilite a răposatului Ştefan cel Mare), are datoria sa să ceară dreptu’ străbunilor… adică toată Moldova! Sunt curios… A cerut-o cu tot cu răzăşi?!?

Şi mie îmi povestea bunica, în copilărie, că familia mea se trage din familia Brâncoveneştilor (şi am ca dovadă un arbore genealogic făcut de un unchi din a şaptea spiţă a neamului), poate îmi dă şi mie statul român măcar 10 ha în zona Pipera, că aş fi mulţumit, chiar şi fără canalizare şi asfalt cum e ea. În plus, eu măcar am toate ţiglele pe casă şi câţiva neuroni funcţionali şi perfect cablaţi.

Acum, lăsând deoparte faptul că asta numai ştire nu se poate chema, mă obişnuisem cu ideea că România e plină de cocalari şi piţipoance, de tute proaste şi cam uşuratice (al de sexy Braileanca, eleva porno ş.a.m.d.), de fantastici, valoroşi, talentaţi şi buni vorbitori ai limbii române, dar acum prevăd apariţia unei noi caste guvernante: nebunii de legat dezlegaţi de glie – vasăzică complet liberi.

Şi după ce afli că e nebun, mai afli că nu are nimeni ce să-i facă, justiţia e obligată să-l „bage în seamă”. Mândru preşedinte de uniune (Uniunea Persoanelor care nu votează din România), aspirant la Preşedenţia României, Domn al Moldovei, mecanic auto, mândru posesor de blog. What next?!? Critic de artă, istoric, viitor Gandhi ori Napoleon, unic moştenitor al lui Adam?!?

Ce e mai rău?!? Că, peste noapte, un biet „cetăţean” (ce ar primi cu uşurinţă un bilet „dus” la Voila – ştiţi voi… spitalul) ajunge persoană publică. Sunt tare indecis… Cine este mai nebun, el – necontrolat de nimeni la dungă pe buletin – ce îşi urmăreşte „un plan bine stabilit”, sau toţi „jurnaliştii” şi „moderatorii” de două parale care-i dau apă la moară şi fac din sărmanul om personaj excepţional senzaţional???

Dacă politică nu e, măcar să fie „pâine şi circ” (măcar circ)! Ştiţi cumva dacă există vreo ţară fără presă?!? Că acolo aş vrea să mă mut!

Reclame

Ce este femeie, este oarba si are bratele frante?!?

Justitia

justitia*sursa aici

Tot am amanat sa vorbesc despre acest subiect caci pot sa va marturisesc ca nu-mi face nici cea mai mica placere sa-l dezbat, ba chiar pot spune ca ma scarbeste. Si totusi imi pare ca justitia de la noi este din ce in ce mai handicapata; nu cred ca exista vreun cunoscut care sa fi avut (chiar si tangential) legaturi cu o instanta de judecata sa nu aibe o parere proasta, sa nu zic o atitudine de dezgust.

Intamplarea face ca de cativa ani (buni) sa am de-a face cu cea de-a treia putere din stat  – la inceput tangential si acum direct – la inceput eram un tanar care credea in corectitudine, in dreptate si toate aceste valori indispensabile unei societati ce se vrea europene, civilizate si democratice; destul de repede am inteles ca nu are niciun sens sa mai fiu credul, as putea spune chiar prost, si sa mai ma „agat” de asemenea principii complet false si inexistente in practica.

Primul contact direct cu aceasta lume duhnind a putregai a fost una cat se poate de definitorie pentru tot ce inseamna judecata in Romania. Sa fie cam un an si jumatate cand m-am trezit pentru prima data singur singurel intr-un tribunal – murdar, urat mirositor,  ticsit de oameni ce se imbulzeau: sa-si faca loc in salile de judecata, sa ajunga dupa ore de asteptare la dosarele aflate la arhiva, sa-si gaseasca un „avocat bun„, ori sa negocieze un deal de culise cat mai „profitabil” acolo in „casa dreptatii„. Mi-a luat ceva vreme sa ma obisnuiesc cu tot acel haos, cu mersul tantos al avocatilor, cu sictirul cu care esti tratat TU ca biet plebeu de catre toti functionarii. Totusi cel mai greu a fost sa ma imunizez impotriva atitudinii de superioritate – etalata emfatic si nonsalant – de catre magistrati, incepand cu grefierii si ajungand pana la stimabilii „mirunsi ai Legii” (amantii cei mai viril ai tinerei si frumoasei Iustitia [gr. Themis]): judecatorii.

Nici „locul” in care judecatorii impart dreptatea nu este mai breaz: sali arhipline, caldura nadusitoare, oameni stand in picioare prin fiecare spatiu neocupat al salii ore in sir, zapuseala (se lesina in salile de judecata mai rau ca la concertele lui Michael Jackson, parol) si sarjele cavaleresti ale avocatilor ce sunt intr-un continuu dute-vino (aplicandu-ti in trecere cate un ghiont bine plasat sau cate o imbranceala ticluita). Toate acestea pentru a ti se face dreptate si pentru a aparea 3 minute in fata „fetelor sfinte” ale dreptatii.

De cele mai multe ori odata ajuns acolo m-am abtinut cu greu sa nu ripostez violent la lipsa de interes si atentie, si poate cel mai rau in fata acelui miserupism general. Odata ajuns acolo te simti prins in rotile macinatoare ale unui angrenaj corupt si profund imoral, nimanui nu-i pasa catusi de putin de tine si de problemele tale (cu care intr-un moment de slabiciune le-ai externalizat si te-ai tarat in fata „onoratei instante”). In cele 3-5 minute „de glorie” nu esti altceva decat o marioneta aflata in mana unui papusa infernal. 2-3 replici de o parte si de alta date aparatorii dreptatii si o decizie rapida ce pica precum lama unei ghilotine. Gata! Asta a fost tot! Fara sentimente si in mod cert fara nicio slabiciune… Te retragi incet la locul tau si asisti alaturi de cei asemeni tie la acest spectacol grotesc. Uneori te mai trezesti abordat de oameni ca si tine, de pioni in acelasi joc, care incearca sa „empatizeze” cu dreptatea ori nedreptatea ta.

Am asistat in toti acesti ani, vreo 14 la numar (intai indirect, mai apoi direct), la o gramada de nedreptati, de judecati subiective si partinitoare, de incercari/reusite de fortare a mainii legii, fapt pentru care ma simt nevoit sa imbratisez pozitia unui om scarbit si neincrezator. Urasc modul in care merg lucrurile pe la noi, de multe ori stau si ma gandesc carui fapt ii datoram aceasta situatie ingrata?!? Justitia a depasit categoria tragicului si a devenit comedie (expresia cea mai inalta a creatiei artistice umane, dupa Heidegger). In ultima vreme am inceput sa fiu amuzat de acest spectacol, caci suntem cu totii niste pierzatori: si cei care castiga (oricum ar face o), cat si cei care pierd – pierdem timp, calmul, bani, rabdarea, neuronii  si poate cel mai rau increderea si corectitudinea.

P.S. M-am hotarat sa scriu acest articol dupa ce am primit cretina, dar in acelasi timp amuzanta citatie prin care sunt anuntat ca brusc sunt chemat (ca parat alaturi doar de parati [?!?!]) intr-un proces cu tatal meu [?!?!] should i mention that he’s actually dead?!?! Nu ma credeti look for yourselves (click pentru a o mari):

Citatie_Tribunal

Ce am aflat azi???

In mare pot fi catalogate in trei mari categorii:

  1. Fapte de interes national – fara de care nu pot dormi noaptea
  2. Fapte particulare cu mult potential – nu-mi afecteaza somnul yet, dar nu stii niciodata.
  3. Adevaruri dureroase dar spuse in gluma

Din categoria no. 1

  • It is illegal for a cab in the City of London to carry rabid dogs or corpses.
  • It is illegal to die in the Houses of Parliament.
  • In France, it is forbidden to call a pig Napoleon.
  • In Ohio, it is against state law to get a fish drunk.
  • In Indonesia, the penalty for masturbation is decapitation.
  • In Florida, unmarried women who parachute on Sundays can be jailed.
  • In London, it is illegal to flag down a taxi if you have the plague.
  • The head of any dead whale found on the British coast is legally the property of the King; the tail, on the other hand, belongs to the Queen – in case she needs the bones for her corset.

Toate acestea sunt legi care au fost in vigoare sau inca mai sunt in respectivele tari. Mai multe puteti gasi aici

Categoria no. 2

Exemplificarea celei de-a doua categorii se face printr-o maxima ce ia forma unei exclamatii pe care am auzit-o: ” Aveau discount-uri si promotii la farmacie azi!!! Ce tare!!!”. Concluzii:  si farmacia este un loc al consumerismul, iar oamenii pot face shopping si acolo.

Categoria no. 3

” Invatatoarea: – Ia spune Jean ce ai facut tu in recreatie?

Jean: – M-am jucat in cutia cu nisip!

Invatatoarea: – Bravo Jean! daca imi spui pe litere cum se scrie „CUTIE” iti dau 10 (20/20).

Invatatoarea: – Dar tu Paul??? ce ai facut???

Paul: – Pai m-am jucat cu Jean in cutia de nisip!

Invatatoarea: – Bravo Paul, bravo!!! daca imi spui pe litere cum se scrie „NISIP” iti dau 10 (20/20).

Invatatoarea: – Dar tu Karim de ce esti asa suparat?!? Ce ai facut in recreatie?

Karim: – Pai i-am vazut pe Paul si pe Jean cum se jucau in cutia cu nisip, m-am dus acolo si i-am intrebat daca pot sa ma joc cu ei, mi-au raspuns ca ei nu se joaca cu mine…

Invatatoarea: – Foarte urat Paul, foarte foarte urat Jean!!! Acum Karim daca imi spui cum se scrie pe litere „DISCRIMINARE RASIALA” iti dau un 10 (20/20)…”