Masinile anului 2009

The Times publicate ieri un top marca Jeremy Clarkson cuprinzand „cele mai tari” 12 masini ale anului 2009.

Realizatorul emisiunii Top Gear a gasit de cuviinta sa nu se rezume la doar 10 masini el propunand un top de 12 masini care mai de care mai „speciale”, mai sport, mai scumpe, mai luxoase  ori mai futuriste:

1 .Volvo XC90

Volvo_XC90_2009

2. Range Rover TDV8 Vogue SE

range_rover

3. Alfa Romeo MiTo

mito

4. Jaguar XKR decapotabil

Jaguar_XKR_Convertible,_XK-Series_2007

5. BMW Z4 sDrive35i

2009_bmw_z4_sdrive35i

6. Jaguar XF 3.0 Diesel S Portfolio

2009-jaguar-xf-diesel-s-1-588x441

7. Lamborghini Gallardo 560 Spyder

lamborghini-gallardo-spyder

8. Skoda Octavia Scout

skoda-octavia-scout

9. Mazda MX5

mazda-mx5

10. Audi TT RS Coupe

audi-ttrs

11. Ferrari California

Ferrari-California

12. Argo Avenger

argo-avenger

„Ca sa fii cool trebuie sa fii viu”

Quote: „Ca sa fii cool trebuie sa fii viu!”

Subtitlu: The coolness of death or the death as coolness

Am primit de la Luana o leapsa care m-a pus pe ganduri si m-a facut sa-mi amintesc de dramatismul vietii. Ne uitam cu totii la stiri si vedem o gramada de oameni murind in accidente de masina, oameni tineri, oameni batrani, copii ce de abia au trecut pragul celor 18 primaveri… insa niciodata nu facem mai mult decat sa privim… Nu ne gandim niciodata constient si rational ca noi am putea fi pusi in locul lor, sau in locul familiilor lor ce vor purta in suflet acel gol infinit dat de moartea cuiva drag.

Sunt sofer de aproape 6 ani insa niciodata nu m-am gandit ca as putea pati ceva la volan fiind, probabil o falsa incredere data de acel invelis din plastic si metal ce ne inconjoara ca un cocon, formand un spatiu pseudo-securizant… si totusi au fost momente limita in care am inteles cat de putin a lipsit ca o simpla plimbare sa se transforme in ceva mult mai rau sau chiar fatal. O clipa de neatentie, o depasire imprudenta, un alter ego care ma impingea catre risc s.a.m.d. Insa acest risc creste odata cu viteza si cu lipsa de experienta. A trebuit sa ma lupt cu acest alter ego care-mi spunea sa fiu cool sa „o calc”, sa „ii dau talpa”, sa-mi arat „maiestria” si curajul… nimic mai stupid sau idiot!

Adevarul este ca am realizat prin aceste situatii limita, pe care le-am trait ori la care am asistat (caracterizate cel mai bine prin expresia : „a fost cat pe ce”), cat de usor pot bascula evenimentele, iar arareori moartea este iertatoare.  Nu exista drum pe care sa-l fac pe DN1 intre Bucuresti si Ploiesti fara sa vad cel putin o urma a vreunui accident potential ori in fapt, si tot atunci ma si intreb la ce s-au gandit oare in acel moment ??? – incercand in minte sa proiectez lantul evenimentelor poate voi invata ceva din respectiva tragedie.

Acea secunda de precipitare pare o vesnicie, timpul si spatiu se dilata, te gandesti la toate si la nimic, adrenalina ia locul ratiunii. Masina devine o prelungire a ta raspunzand unui reflex mecanic al carui stapan TU nu mai esti; mintea iti zboara, sufletul priveste din exterior asupra celor ce se intampla si asteapta deznodamantul… Sa fie unul negativ? sa fie unul pozitiv? in acel moment deja nu mai depinde de tine ci doar de Moirele destinului ce tin in maini ata si foarfecele…

Insa pana atunci mai poti face ceva! Stau si ma intreb de ce ai vrea sa-ti precipiti finalul intr-o lume ce oricum iti „ofera” atatea „sanse”? De ce sa-ti asumi niste riscuri inutile, ce ai de demonstrat prin asta? Esti tu oare altfel daca gonesti cu 250 de km/h, daca depasesti fara a te asigura, daca te intreci cu cineva nebuneste pe un drum aglomerat? Nu lasa ca bolidul pe care-l conduci sa-ti fie stapan! Ce poti demonstra daca mori prosteste?!? Nu exista nicio glorie intr-o sinucidere fara scop! Nu devii erou, nu ti se face statuie si oamenii… cu certitudine te vor uita! Vei deveni un numar intr-un catastif prafuit… vei fi statistica! Si mai rau decat atat ii vei face sa sufere pe cei care  tin la tine si pe care si tu ii iubesti!

In plus ai o raspundere pe care TU o ignori! O raspundere, asumata, fata de cei ce sunt oameni ca si tine : cu sperantele lor, cu dezamagirile lor, cu dorintele lor, cu planurile si visele lor, cu iubiri si uri…oameni care tanjesc spre un viitor. De ce sa ii iei si pe ei cu tine in „marea trecere” ?si ei vor sa traiasca ca si tine!!! Nu LE face una ca asta, nu-MI face asta, nu-TI face nici tie asta!!! Once it happens there’s no turning back! E paradoxal sa arati ca traiesti murind…

Acest articol vine ca o continuare a celor spuse de Brightie si transformate in leapsa de Santiago, AlphaDog si Luana

Trimit aceasta leapsa mai departe catre Picatura, Alex si Pisicii Sefe, respectiv tuturor celor care vor sa o primeasca

Opulenta si cai putere (Geneva 2009)

Asa poate fi descris Salonul International Auto din Geneva editia din 2009.

La nici 150 de Km de noi in Elvetia (tara vacutei Milka, cum spunea o prietena) se tinute in sala de expozitii Palexpo (ma rog inca se mai tine caci se termina pe 15 martie) pentru a 79-a oara unul din cele 4 saloane de referinta pentru industria auto mondiala – alaturi de cele din Paris, Detroit/Chicago si Frankfurt (care din motive de criza economica anul acesta este anulat).

Acum am mai vorbit pe larg despre acest tip de manifestatie aici asa ca nu am sa reiau tot ce am spus acolo, caci dupa parerea mea ramane valabil si pentru actualul salon.

But!

Diferente notabile ce merita sa le consemnez:

  • cuvantul GREEN nu a mai fost „a la mode”, anul asta se poarta caii putere si masinile exorbitant de scumpe (poate chiar si pentru cei din tara cantoanelor) – 4 Bugatti-uri Veyron: 2 oficiale, si 2 tunate; 5 SLR McLaren Mercedes: toate cu price tag-urile umflate peste masura, 2 Pagani Zonda; noul Aston Martin One 77 (cu doar 700 CP); 3 Spyker; noul Lotus Evora; masinile Wiesmann; noul Bentley Continental Supersport (630 Cp si 329 km/h); 2 Karma; si lista poate continua. Prin urmare EXPENSIVE e cuvantul cheie, cu cat mai scump si mai exquisite cu atat mai bine
  • mult mai multe concept-car-uri lawish printre care si Dacia DUSTER o surpriza extrem de placuta, un concept reusit 100 % Made in Romania
  • in ciuda crizei, pentru toate premierele mondiale existau deja potentiali cumparatori (in mare parte over 70 years old da ce sa-i faci oamenii pluseaza la pensie)
  • hostesele erau dificil de gasit prin standuri traind cu impresia ca erau inexistente asa ca a fost cam greu sa punem intrebari
  • spatiul mult mai mic al expozitiei si numarul net superior al expozantilor facea ca inghesuiala sa fie destul de mare, prin urmare te simteai ca la un concert cu Michael Jackson asa de multe persoane lesinau rapuse de zapuseala din aer.
  • organizare buna cu doua minusuri: standurile un pic cam saracacioase si asezate de asa natura incat sa iti fie dificil sa pozezi si minusul 2 distanta foarte mare de la parcari la Salon (desi compensa cu gratuitatea mijloacelor de transport)

O nota?!? 8,5/10 over all pentru Geneva din care 10/10 pentru masini respectiv scuderii si un 7/10 pentru „impresie artistica”.  Prin comparatie i-as da salonului de la Paris un 9/10 over all desi din anumite privinte recomand salonul din Elvetia.

Site-ul oficial – click aici

Sa benzinim ori sa nu benzinim?!?

DA STIU!!! a trecut ceva vreme de cand am postat ultima data. Cam o saptamana dar „boier dumneavoastra” imi va ierta lenea caci nu-i asa unde ar mai fi farmecul unui blog daca ar doar o insiruire anosta de articole neinteresante. Ce critic sunt… Acum nu zic ca as putea fi iesit din comun de interesant, dar de ce sa scriu daca nu am ce spune? Sau poate am dar nu gasesc momentul oportun sa le pun pe „hartie virtuala”… cel mai probabil acesta este motivul intarzierii.

Trecand peste aceste considerente de inceput sa trecem la subiect. Dar care e acela?? recunosc, am cam fost in pana de idei… despre ce sa scriu oare? si brusc mi-am dat seama: Salonul International Auto Paris editia 2008. Cum asa? Este totusi un eveniment important despre care toata lumea a vorbit: la radio, in jurnalele televizate ori tiparite, la colt de strada, in magazinul de Presse-Tabac a lui Jean etc. Pe peste tot ceea ce s-a intamplat in aceste zile la Paris sta pe buzele oamenilor. Aproape 3 milioane de entuziasti au calcat pragul salonul. Printre acesti, sa recunoastem, in marea lor parte „coate goale, mate fripte” m-am aflat si eu doar nu era sa ratez o asemenea aventura.

A fost evident inca de la inceput ca avea sa fie o tevatura mare cu tot acest demers, incepand cu drumul lung Lyon-Paris ( care de aceasta data, desi nu era prima oara cand il faceam mi s-a parut infernal de lung, aproape interminabil). Sa gasesc salonul a fost floare la ureche; ce iti trebuie, pai voie buna, un bun copilot, si destula motorina (cazul meu). In mod cert Parisul nu s-a dezis: mii de masini, aglomeratie infernala, embuteillage (sper sa se scrie asa) sau cum le zic francezii „bouchons”, o adevarata metropola, un haos controlat si semaforizat dar tot un haos. Dupa o cursa de aproape 1h pe una din centurile parisiene am ajuns la Porte de Versailles acolo unde se tinea el magnifico.

Am gasit cu greu loc de parcare si la niste preturi fabuloase, dar normal nu era un catun de provincie, bucurosi ne-am luat biletele, planul salonului si aparatul foto and the way we went. Nici mai mult nici mai putin de 8 hale, frumos aranjate si decorate, isi asteptau vizitatorii.

Primul lucru care m-a uimit (intr-un mod placut): desi erau foarte multi pasionati ai cailor putere, atmosfera nu a fost nicidecum una sufocanta (cam cum se intampla la SIAB unde te joci in picioare cu cei veniti intocmai ca tine in vizita); aici simpla marime ajuta la fluidizarea traficului printre standurile firmelor cunoscute. Astfel nu am avut nici cea mai mica problema in a pierde timpul langa un exemplar magnific de Aston Martin ori Masserati, ori langa o martoaga mai putin rasata de Porsche GT 2. Oricum un mare bonus pentru organizare: expresia „we don’t take no for an answer” si-a etalat din plin puterea – cu exceptia Scuderiei Ferrari si a mai micului frate Lamborgini – toate autovehiculele puteau fi examinate in detaliu si, ca sa pastram tema, incalecate macar pe locul din dreapta.

Un alt bonus a fost acela ca tinerele domnisoare (desi mult mai putin stralucitoare „dupa vorba, dupa port” decat surorile lor de Romania) erau intradevar bine pregatite; nu exista intrebare referitoare la cele mai intime detalii ale masinilor, de bordul carora se rezemau, pe care ele sa nu incerce macar sa dea un raspuns bunicel. Unele dintre ele se lansau, precum un spadasin feroce, in comparatii complexe dintre marci de autovehicule, modele aparte din aceeasi gama, ori din game diferite s.a.m.d. Politetea a fost un al treilea punct forte: doreai sa ti se deschida o masina care tocmai fusese incuiata? nicio problema nu trebuia decat sa ceri acest lucru si negresit se intampla.

Acum probabil va asteptati sa va spun si minusuri, ei bine da… este adevarat au existat si cateva minusuri: spre exemplu dintr-o prea mare bunavointa tot aceste domnisoare hostesse te agresau incercand sa iti dea cat mai multe informatii – una dintre ele s-a aratat chiar jignita de faptul ca nu sunt interesat de brandul Chevrolet (mai exact de una din masinile lor ecologice) si mi-a retezato scurt si manios:

„- sa inteleg ca stiti totul despre ea??” (zise ea)

„- nu doamna pur si simplu nu sunt interesat” (zisei eu)

Cu un ras cinic mi-a dat de inteles caci sunt un plebeu, prost, si lipsit de bune maniere care si mai grav este lipsit de orice empatie fata de miscarea ecologista. Acum cei ce ma cunosc mai bine vor spune in mintea lor: „ohh da… numai tu puteai sa patesti asa ceva” stiu, stiu mi se-ntampla des.

Un alt minus a fost lipsa oricarui show dinamic, existau cativa MC lesinati pe ici pe colo care vroiau sa faca atmosfera insa nimic atractiv, nimic dinamic: nicio ambalare de motor, niciun bass sunand asurzitor, niciun concurs de tricouri ude, nimic – totul se incadra mai mult sau mai putin in liniile unui muzeu al autovehiculului pe 4 roti in care vizitatorii linistiti isi vedeau de vizita fara ca nimic sa-i scoata din aceasta monotonie. Totul se centra pe masini si numai pe masini.

Nu am sa incep acum sa va vorbesc despre marci de masini, fuziuni, noi aparitii, concept-car-uri, noutati, ca nu sunt capabil sa fac asa ceva si in plus ii las pe critici sa consume calimari de cerneala pe seama asta. Eu nu va pot spune decat ca: mi-a depasit orice asteptare prin numarul foarte mare de marci ce si-au etalata armasarii putere (bineinteles grupul Renault cu copilul sau mai mic Dacia, respectivCitroen, Peugeot si Nissan au ocupat o hala intreaga – ca doar toate masini nationale), precum si atentia data noutatilor. Fiecare grup a scos la iveala tot ce avea mai bun si mai nou, totul spre deliciul vizitatorilor, cumparatorilor, precum si criticilor. Concept-car-uri, peste 12, care mai de care mai iesita din comun.

Acum parerea mea generala este ca modele propuse in acest an nu exceleaza prin frumusete ori rafinament, am avut impresia unui regres in ceea ce priveste designul – nu vorbesc aici decat de brandurile si masinile de „larg consum”, modele si brandurile V.I.P. arata mai bine ca niciodata, Ferrari Fiorano si California sunt un deliciu, bijuterii rare – mai urate, mai ciuntite, mai din topor cum zice romanu.

Pe de alta parte exista si o veste buna. De fapt dorinta de a va spune acest lucru si de a divaga un pic pe seama acestuia m-a impins sa scriu acest articol: masinile ecologice au reprezentat targetul de piata pentru toate brandurile, fie ele sport, lux, common car, etc.

Se pare ca intr-un final aerul pe care-l respiram o sa fie intradevar mai curat, sau cel putin asa se doreste. Recunosc faptul ca nu sunt un ecologist radical, insa ador iesirile in natura, si animalele, fapt pentru care ma gandesc de cateva ori cand vad un TIR ori camion fumegand excesiv prin toba-i de esapament. Nu trebuie sa mai vorbim de raul pe care ni-l facem noua, este clar ca o schimbare trebuie sa aibe loc. Designerii, sau mai bine zis brand managerii au vazut aceasta bresa, si au exploatat-o din plin. Pana si the mighty Chevy avea o varianta nou nouta de masina sport ecologica (si eu dobitocu nu ma interesam de ea, sac!). Mercedes, cu a sa limuzina de lux care consuma cat un Colt desi are triplul cailor putere si dublu si jumatate greutatea, si care sa nu uitam polueaza cat o masina de talie mica s.a.m.d.

GREEN was the colour! Totul a trebuit sa fie verde, viitorul umanitatii asa cum si-l doresc multi il reprezinta energia verde, nepoluanta. Eu l-as numit Salonul Auto Verde 2008 Paris. Ma asteptam sa ii vad pe oameni reticenti, insa marea lor majoritate s-au dovedit deschisi si interesati de aceste gaselnite ale industriei automobilistice (sau cel putin din ce am vazut eu). Masinile ecologice au reprezentat un magnet, un melanj pestrit de oameni bordau fiecare masina verde interesandu-se de consum, de diferentele fata de acelasi model dar de serie, punand cu incapatanare entuziasm copilaresc faimoasa intrebare: „doamna da asta cu ce merge”.

Mi-am intitulat acest articol gandindu-ma la ce mi-a ramas mie in minte ca iesit din comun ori diferit la acest salon, si da! acest sentiment ca traiesti si vezi cu ochii tai ceea ce se poate arata ca fiind schimbarea, ori evolutia.

Plecand pe inserat, in drumul spre masina am avut pentru un moment imaginea inceputul de secol, atunci cand Gustave Eiffel prezenta la Salonul International de la Paris gaselnita ce avea sa fie cunoscuta cu numele de „Turnul Eiffel” – marcand de altfel evolutia spre constructiile din otel, ori cu cadru armat de otel la scara larga. Si cate alte mari salturi ale umanitatii s-au facut intocmai: de la o nebunie, ori lucru ciudat de al carui folosinta se puteau indoi la lucruri indispensabile in viata fiecarui om.

Periplul meu s-a incheiat odata cu caderea noptii peste Parisul forfotint mai tare ca niciodata si cu intoarcerea de cheie ce a adus la viata una dintre cele mai mari inventii ale ultimului secol si un pic: autovehiculul in multiplele sale forme

PS sper ca de aceasta data veti putea vedea mica galerie foto atasata acestui articol, caci am avut plangeri cum ca articolul despre Vercors nu avea atasat nicio fotografie