Despre birocratie

Birocraţia este un cerc din care nu poate scăpa nimeni. Ierarhia sa este bazată pe cunoaştere. Cei din vârf consideră că cei de sub ei cunosc amănuntele, iar cei de jos îi creditează pe cei din vârf cu cunoaşterea ansamblului, şi aşa toţi sunt păcăliţi reciproc.” [Karl Marx]

Nu am sa scriu un eseu in stilul lui Montaigne insa am sa trag cateva concluzii dupa 3 zile de alergat dupa doua documente oficiale. Voila 7 concluzii [personale] despre birocratie

Concluzia:

  • nr. 1: este Eterna si Fascinanta
  • nr. 2: nu practica nicio forma de discriminare
  • nr. 3: are picioare lungi si minte scurta
  • nr. 4: este ca o cursa cu obstacole perpetue
  • nr. 5: are o sanatate de fier si ii imbolnaveste pe altii
  • nr. 6: este precum proprietatea privata „sacra si inviolabila
  • nr. 7: este imuna la cuvinte vulgare, obscene, triviale, xenofobe, rasiste, sexiste, de duh si blasfematoare



Reclame

Home sweet home

Am ajuns in sfarsit acasa (ma rog… de aproape o saptamana) dupa un drum destul de lung vre0 26 h/sofat si „fix” 2300 de km; evident mare parte din ei facuti in conditii civilizate de autostrada pentru ca o alta parte, mult mai mica, sa fie facuti in conditii de „cursa cu obstacole” pe drumurile patriei.  Pe scurt totul a decurs conform programului desi in continuare m-a speriat stilul nebun si inconstient de a conduce a soferilor romani. Eu nu am fost cool insa au fost altii in locul meu, asa se explica numarul mare de accidente si de salvari cu girofarurile aprinse, ce au defilat intr-o scurta perioada de timp.

Am pus blogul pe stand-by in toata aceasta saptamana din lipsa de timp si de chef, dar mai ales din lipsa unei „idei”. Dupa cum anuntam si acum 2 post-uri (cel dinaintea plecarii mele) scopul sau original este oarecum depasit si este nevoie de un rebranding; ce o sa fac exact cu Franta ori Piramidonul Rosu ramane in continuare o problema, insa de continuat va continua asta-i sigur. Oricum am revenit deci ma voi reapuca si de scris, gata mi-a ajuns o saptamana pentru „readaptare”.

Alte nouatati?!? Nimic iesit din comun, „toate-s noi si vechi is toate”. Primele impresii: nimic nu s-a schimbat: aceleasi gropi, aceeasi oameni ciufuti si stresati, aceeasi cantitate de tarana/pamant/praf/gunoaie… ce sa mai spun, nimic nou si „dirijat”/indreptat  inspre mai bine. Cred ca am fost suficient de credul sa sper ca incep sa se miste si la noi anumite lucruri…ehh nu-i bai… pana cand voi avea nepoti inca mai sper.

Franta ori piramidonul rosu?!?

Dragi prieteni,

Ei bine iata-ma aproape de momentul pe care nu-l asteptam cu mare interes si anume: sfarsitul masterului, mai exact sfarsitul „plimbarii” mele prin tari straine. Sincer nu credeam ca aceasta experienta se va termina asa repede, in cateva zile am sa plec din Lyon si o sa ma intorc in Romania. Pe de o parte resimt distanta de casa, de persoana iubita, de familie, de prieteni; pe de alta parte imi pare rau ca trebuie sa ma separ de acest oras de care m-am indragostit nebuneste. Sunt oarecum impartit in doua luntri… de cateva zile nutresc o senzatie ciudata de bucurie amestecata cu nefericire, bucurie ca ma intorc „acasa” (cu ghilimele fiindca ma consider o persoana cosmopolita) si nefericire fiindca trebuie sa o fac. Ma simt exact ca mioara din balada – careia nici iarba nu-i mai place – aflandu-ma intr-o stare ciudata de letargie (ce m-a facut sa nu mai ies din casa, sa nu mai postez nimic, s.a.m.d.)

Cand am inceput sa scriu pe acest blog, am pornit cu gandul ca el sa reprezinte un mod de a-mi exprima gandurile, sentimentele, experientele ce urmau sa mi se „dezvaluie” pe parcursul acestei experiente unice din viata mea, astfel l-am numit „Franta ori piramidonul rosu ?!?”. Nu stiam ce avea sa-mi rezerve viitorul an, ce lucruri noi aveam sa descopar, ce experiente aveau sa se acumuleze, ce avea pana la urma sa insemne aceasta fila din viata mea numita Franta. Vroiam cumva, sa impartasesc toate acestea, mai ales mie – intr-o incercare de sinceritate interioara – dar in acelasi timp si viitorilor mei cititori (zic viitori fiindca ca acest blog a fost mai intai unul privat si nu stiam daca vreodata cinva ma va citi, am scris si scriu pentru mine). Putand, in acelasi timp, sa „arhivez” intr-un fel acest „tot” al vietii mele, acest calup de experiente, senzatii, ganduri, dorinte, pareri, lucruri placute si neplacute,  momente enervante ori joviale s.a.m.d. Factori  si elemente cu care aveam sa „interactionez” direct sau indirect; si care aveau sa-mi fasoneze un nou ego, precum un cutit aflat in mainile unui sculptor talentat fasoneaza lutul moale – dand nastere unor forme sublime ori grotesti, aveau sa se regaseasca aici pe foaia alba a hartiei electronice.

Piramidonul rosu s-a vrut panaceul universal, pastila menita sa-mi descopere o „noua lume” sau sa ma „salveze” / atenueze orice „agresiune” exterioara. Aveam sa descopar o parte dintr-o noua tara (asa cum mi-am dorit inca de la inceput), aveam sa fac un nou pas in formarea mea (prin acest master), aveam sa cunosc oameni noi, aveam sa vad locuri  noi, aveam sa traiesc din plin departe de casa, ori aveam sa „inghit” acest „piramidon rosu” incercand ca prin el sa inteleg (prin refulare), sa comentez, sa sedimentez si sa reflectez asupra propriei mele fiinte si asupra lucrurilor exterioare ei. S-a vrut un filtru al eu-lui meu.

Probabil voi continua sa mai scriu pe acest blog, desi scopul sau se va dovedi perimat in scurt timp. Ma gandesc sincer sa-i schimb titlul, insa pana atunci cel mai probabil va urma o perioada de pauza… Desi aproape de final (in aceasta forma), nutresc speranta ca prin intermediul lui o parte din voi ati putut lua „acelasi tren” cu mine, acompaniindu-ma pe ici, pe colo, prin „drumurile” mele (prin tatonarile mele asupra lucrurilor, prin jocurile mele cu cuvintele, prin lumea vazuta prin ochii mei). Sper de asemenea ca aceasta plimbare a fost una placuta voua, asa cum a fost si pentru mine. Si ca a acest blog va fi in continuare o fereastra catre gandurile mele, ori catre viitoarele mele experiente si trairi. Sper ca ma veti acompania si in continuare, cu acelasi avant si aplomb.

Cu drag.

Al vostru,

Zizzou