A fost şi Paştele

A trecut si Paştele, cu toată „nebunia” unei asemenea sărbători importante. Me voila de retour pe blog, la munca-mi de zi cu zi şi cu treburile mai mult sau mai puţin „impure şi lumeşti”.

Toată treaba asta cu sărbătorile, mai ales cele pascale, pe mine mă nedumereşte complet. Oamenii intră într-o stare de frenezie nebună, se îmbulzesc prin magazine, pe stradă, prin mijloacele de transport; se bălăcăresc pentru o ultimă vopsea de ouă, se înjură pentru un ultim taxi, doar pentru că „Paştele trebuie sărbătorit aşa cum se cuvine!„. Chiar sunt tare curios ce înseamnă „cum se cuvine„? Cu festin regesc (frate cu spitalizarea)? Cu băutură „din belşug”? Paştele este un nou prilej de desfătare şi exces? Şi pentru toate astea eşti dispus să te comporţi ca un om prost şi îndobitocit.

Anul astă chiar nu am simţit că este sărbătoare, ba mai mult toată tărăşenia asta, tot acest dute-vino (inerţial) m-a obosit şi m-a sictirit… cine mai pune preţ pe ceea ce este Paştele?!? Mai nimeni! Şi unde mai pui că la Înviere, spre exemplu, preoţii au făcut playback, au dat sms-uri, şi-au făcut cruce cu telefonul în mână, au făcut cu ochiul la enoriaşe şi au fost atât de scurţi încât în 25 de minute „totul” era deja gata (slujbă & speech). În plus, cred că am dobândit o oarecare agorafobie. Mă stresează genul astă de adunări populare, în care oamenii sunt ocupaţi cu bârfitul, scobitul în nas, râsul în hohote, vorbitul tare s.a.m.d. (am descoperit că sunt o persoană foarte atentă la detalii ce observă imediat vrute şi nevrute).

În anii trecuţi mă bucuram că vine Paştele, entuziasmându-mă la vederea ouălor înroşite, cozonacului pufos şi pascăi cu stafide. Iar masa de duminică petrecută în familie mă făcea să uit de zilele de „nebunie” ce precedau sărbătoarea efectivă, acum mă bucur că au trecut cele 3 zile pascale şi lucrurile s-au domolit, revenind la starea de monotonie iniţială. Am cheltuit suficientă energie în astea câteva zile cât pentru o lună întreagă. Începe să nu-mi mai placă deloc sărbătorile, nu le văd sincer rostul – sunt, din nefericire, nişte zile ca oricare altele; esenţa lor pierzându-se în carapacea formalităţii.

Sper că voi aţi petrecut mai bine acest început de Aprilie

Reclame

The Easter Egg vs. the Easter Bunny

easter-bunny

Si maine este Pastele Ortodox, la noapte fiind Invierea, dat fiindca sunt de aceasta religie ma simt cumva legat de aceasta zi si totusi….

Este primul an in care-mi petrec Pastele singur, mai exact fara familie, fara prieteni, fara iubita caci na everybody este in Romania si eu m-am auto-exilat aici in Franta.  Toti cu care mai vorbesc ma intreaba daca nu ma simt cumva aiurea ca-l sarbatoresc asa… si ma compatimesc … Come on, my friends,  nu este sfarsitul lumii (sau cel putin asa sper)! tot incerc sa le spun ca nu ma simt asa rau pe cat s-ar putea crede, respectiv sa-i conving ca eu chiar nu am nicio problema cu acest lucru! In plus atata timp cat exista cel putin o persoana care se gandeste putin la tine in mod cert nu esti singur in viata (PROFUND NU?!?)!

Nu o sa intru in povesti sterile despre ce inseamna Pastele pentru mine si despre toate implicatiile religioase ale acestei sarbatori (oricum de cateva zile numai asta se scrie pe blogosfera, simboluri, simbolistica, teorii conspirationiste – poti citi TOT despre aceasta zi), eu am luat sarbatoarea ca atare, ca orice sarbatoare importanta si cam atat.

Am insa o nedumerire: de ce pentru unii/unele culturi simbolul pascal este Oul in timp ce pentru altele Iepurele ??? stiu explicatia religioasa, cum am descoperit-o de curand si pe cea istorica, insa nu asta ma intereseaza. Eu sunt foarte curios de ce ai alege tu ca individ care nu este in totalitate legat la ochi de traditie un simbol sau un altul?!?

Am descoperit cu uimire ca aici, de Pastele Catolic, conteaza foarte mult in ce zona a tarii te aflii in Lyon ai ca simbol: pestele, spre Germania, in Alsacia si Lorena, ai oul inrosit, mai la nord iepurele dar si oul s.a.m.d. desi sunt toti „la fel de catolici„. Ciudat…

Oricum i like bunnies/rabbits da asta nu ma impiedica sa ma infig in urechile lor de ciocolata, iam-iam-iaaaam. Iar ca sa ma confesez si eu, acum la final, am inrosit si eu oua… ma rog nu au iesit ele tocmai rosii ci mai degraba in valuri si pistrui…. insa e prima oara cand fac deci sunt mandru de mine!!! urmeaza totusi si o parte proasta ca dupa cum a fost destinul se pare ca nu o sa pot ciocni cu ele ca sunt „ciocnite” ele toate… da na, macar dau bine pe platou.

Si voi my padawans voi ce preferati the Easter Egg sau the Easter Bunny???

LET THE BATTLE BEGIN!!!