Somnul rațiunii naște monștri

Și lipsa scriiturii naște stângăcie!

Aș putea să adaug… Cel puțin la mine.

Stăteam să mă întreb: „De ce nu mai scriu?”. Tot găsesc de vreo săptămână scuze care mai de care mai năstrușnice, dar toate patetice. M-am scuzat prin: „nu am timp”, „nu azi”, „nu știu de unde să încep”, „nimeni nu mă citește oricum”, „nu mai pot” (asta e o scuză parțial adevărată), „blogul e pentru frustrați” și tot așa. Fals, foarte fals, extrem de fals!

Și totuși, au trecut 4 ani și mai bine de la primul meu post, iar eu tot am mințit cu o mare nerușinare că o să revin… Mi-am tot anunțat revenirea cu tam-tam și nu am făcut-o. M-am mințit pe mine și m-am amăgit. Pe scurt, am fost un neserios demn de liota troglodiților.

Măcar am înțeles: de ce. De teamă! M-am temut că nu mai pot scrie, că sunt stângaci (lipsa scriiturii își spune cuvântul chiar și acum ce-i drept, în timp ce scriu rândurile istea), că sunt la fel de perimat ca și „Franța ori piramidonul roșu?!?”. M-am temut că nu mai pot transmite celor ce-mi citesc blogul trăirile pe care le-aș fi vrut, senzațiile și gândurile mele. Pe scurt, am suferit de depresia unui „scriitor” proscris, flecar ce nu-și mai găsește cadența și fluența gândurilor, scriiturii. Un scriitor publicist mizantrop, de colț de stradă, ce se pleacă în fața justificărilor ordinare, mizere și lașe. Am rupt șters ciorne peste ciorne ca până la urmă să nu mai scriu nimic – o eroare de învățăcel pe care încă din gimnaziu învățasem să nu o mai fac: „Scrie orice, dar scrie. Oricum, niciodată nu-ți va plăcea ce ai scris!

Nu-mi mai plăcea micimea blogului meu, multe articole nu mă mai reprezentau… așa că m-am oprit pentru 2 ani și mai bine. Blog nou? NU! Nici nu se punea/pune problema, nu sunt atât de laș și fricos. Nu mă dezic atât de mult de el și de cele scrise în el! Bref, l-am refăcut, l-am redenumit, l-am aranjat pe ici pe colo. Acum îmi pare din nou, ca acum 4-5 ani, o extensie a mea. Mă face să mă simt bine avându-l.

Bine v-am regăsit pe:

„Zizzou ori piramidonul roșu?!?” – deși nu știu dacă astă va fi numele definitiv.

În orice caz, „dear blog is good to be back”!

Mai multe despre ce am mai făcut în ultimii ani în post-urile următoare și puțin în noua pagină Despre mine – nu chiar nouă, dar modificată.

Alex Zizzou

Anunțuri

Acum chiar că revin!

După mai bine de doi ani de absență simt că trebuie să revin în blogosferă, simt că am ce să spun, ce să transmit, ce să împărtășesc… Și totuși, mă simt ca un novice, nu știu de unde să încep, cu ce să încep, ce să spun lumii pe pagina albă a hârtiei virtuale… Am stat toată ziua de azi făcând curățenii prin blog și gândindu-mă intens la ce voi scrie după atâta vreme. M-am gândit la „marea revenire”! Dar pentru cine e mare? Pentru cititorii mei? Care cititori, căci dispărând așa subit nu am făcut decât să mă arunc într-un con de umbră și să tratez cu dispreț și aroganță pe acei oameni pe care, mai presus de a-i considera doar niște cititori, îi consideram prieteni.

Am observat, cu o oarecare plăcere, că unii încă mai fac parte din această comunitate, alții, buni prieteni și ei, și-au închis blog-urile și au renunțat la micul lor locșor de intimitate publică. 

M-am hotărât să încep în luna lui Septembrie, într-o zi ploioasă, așa cum am făcut-o acum  4 ani când am scris prima oară acest blog în postul cu numărul UNU, să-mi pun din nou pe hârtie gândurile și experiențele, să mă exteriorizez. Sper, ca și atunci, ca acest post să fie primul dintre multe și mai sper să-mi regăsesc cât mai mulți dintre prietenii mei cititori, să găsesc și alți pasionați de cuvinte ca și mine și, poate cel mai important, să mă regăsesc pe mine.

Pentru un nou început este suficient…

Și totuși ce coincidență, fix în ziua în care a început școala! O fi vreun semn?!?

Al vostru,

Alex Zizzou

Am revenit!

Dragii mei cititori,

Deşi mulţi dintre voi m-au tot întrebat dacă m-am lăsat de blogging, dacă am păţit ceva, dacă brusc am plecat în altă ţară (lăsând inclusiv blogul în urmă) ş.a.m.d. Nu pot decât să vă spun: ME VOILA!

Am revenit după o lungă perioadă, după fix o lună şi o săptămână! Nu m-am lăsat de blogging, nu am renunţat la scris şi nici  nu am uitat de zizzou.wordpress (cum sper să nu fi uitat nici voi). Am să vă povestesc pe larg într-un post viitor ce m-a ţinut departe de blogosferă şi cam ce am mai făcut în ultima perioadă.

Vă poftesc să ne recitim cât mai des de acum înainte căci de azi am să vă delectez cu articole noi şi aşa cum v-am obişnuit până acum cât mai dese.

Pe curând!

Cu drag,

Alex Zizzou

Am pus graul la incoltit

De Sfantul Andrei am pus graul la incoltit, sper sa creasca mare si frumos! Cu ocazia asta vreau sa urez la multi ani tuturor Andreelor si Andreilor.

Un alt motiv de bucurie este ca „de la Sf. Andrei ziua creste cu un bob de mei!”  asa se zice din batrani. Deci poate maine ziua este cu un bob de mei mai lunga, spre fericirea tuturor!

In alta ordine de idei, daca va intrebati ce s-a intamplat cu prolificul dvs. blogger Zizzou, nu va faceti griji revine in scurt timp, cu noi articole si cu un raspuns pentru Zamolxis (datorie mai veche). A fost destul de ocupat in ultimele zile si acum sta sa-si incarce bateriile departe de casa, de net si de blog!

Ne vedem maine sau cel tarziu poimaine!

P.S. Voi ati pus graul la incoltit?