I’d wish…

Si eu care credeam ca vineri avea sa fie o zi buna pana la urma! Ei bine m-am inselat. Pe scurt?!?! Didn’t actually get to the concert as planned nu de alta dar am avut „norocul” si „placerea” de a cunoaste mai indeaproape organul legii, garantul libertatilor individuale, institutia ce duce la buna indeplinire vointa populara exprimata prin lege. Da, ei bine v-ati prins, YE COPS! Mai exact politia nationala

Cum asa, nimic mai simplu nu trebuie decat sa ai o zi proasta, U know genul ala de zile care incep bine si se termina prost…mult mai prost decat te puteai astepta.

Dimineata dupa cum scriam in postul trecut aveam de gand sa ajung la Nuits Sonores, insa targuiala de acasa nu se potriveste cu aia de la piata, cam pe la ora la care trebuia sa fiu la concertul lui Ricardo Vilallobos eu stateam si ma delectam cu fetele sictirite ale unor ofiteri de politie care incercau sa faca pe interesatii si pe serviabilii! Pe undeva prin arondisementul 7 intr-o sectie, ce nu arata cu nimic diferit fata de ale noastre (ma rog doar echipamentul apretat si lipsa burtilor m-au facut sa realizez ca nu eram prin Bucuresti ori alt oras al Romaniei), ma aflam eu, tanarul rroman/roman (oricum pt ei it’s the same)  asteptand de 2 ore sa dau o declaratie…bine macar ca nu eram singur Iulia si Cedric erau si ei acolo asa ca timpul ni s-a parut mai scurt.

Ceva grav?!? Ei drace, NU! doar ca in tp celor 5 ore de stat intr-o sala aflata la mansarda facultatii cu scopul nobil de a da un examen pentru un curs pe Teologia Politica a lui Carl Schmitt, pe o caldura ce ma facea sa ma gandesc cum e viata la tropice, mica si frumoasa mea furie rosie turbo cu 2 roti si pedale a fost subtilizata, smanglita, ciordita, furata, cu tot cu lant… HOW THE FUCK ??? Da! they fuckin stole MY BIKE! morrons, din 10000000 de biciclete din orasul asta (yup e plin de biciclete, nu de alta dar aici chiar ai piste) tocmai pe a mea s-au gandit sa o fure!?!? Now imagine that! dupa un examen care mi-a distrus pe veci neuronii sa iesi in caldura amiezii si sa constati cu stupoare ca your proprety is GONE!!! si colac peste pupaza mai era si nou nouta!

And the world was in our grasp but the destiny was against us! (haahahahaha!!!)

Si uite cum tot incercand sa dau de un echipaj de politie si indrumat de prietenul Cedric si la „presiunile” Iuliei am ajuns sa declar furtul, as if it fuckin mattered ca am spirit civic sau nu oricum e looong sold! ma rog cred ca mai mult mi-a ridicat moralul, dar tot e bine!

Astfel am avut un final de saptamana GENIAL!

P.S. Iar ca tacamul sa fie complet de 3 zile ne coacem incet la 30 de grade in casa (day in day out), iar afara sunt 36! JOY!!! e fain sa stai la 4 din 4 nu!?!?

Reclame

Domnu’ politist eu nu sunt beat…

Ci doar vreau sa trec strada…

Asa poate fi rezumat postul de azi, acesta o sa fie de aceasta data mai scurt fata de ce va obisnuisem pana acum… so:

Mergeam eu asa alene si agale cand, brusc, politia calare pe doua motociclete isi faceau loc printre masini. echipamentul? dexteritatea? impecabil! daca ar fi fost sa le dau o nota, impresie artistica 10 si tehnicitate bineinteles 10.  Nu va faceti probleme ei doar patrulau, oricum interesant de vazut ca pe aici se mai fac lucruri de acest gen, nu doar interventiile ori ambuteiaj scot politistii din barlogul lor caldut. In alte curti doar cand se face ora pranzului ii vezi pe cei ce se ocupa de „siguranta si incredere” pe sosele ori pe strazi, si asta doar pentru ca trebuie sa ajunga la restaurantul favorit pentru a pranzi. In plus un lucru e si mai cert: nimeni si nimic nu-i pot intrerupe pe oamenii in bleu sa-si duca la bun sfarsit ce au in minte – si nu ma refer la misiuni.

Si totusi cei doi oprira brusc…trasera pe dreapta si se dusera tinta, asa tantosi aranjati „dupa vorba, dupa port” catre o batranica ce incurca circulatia (mai mult sau mai putin caci era pe trotuar dar soferii politicosi nu reuseau sa o convinga ca poate trece strada nestingherita).

Ohh nu imi zisei, o sa iasa urat…, cum sunt ei mai infipti din fire sigur or sa o boscorodeasca. Insa inevitabilul nu s-a intamplat… au coborat… au ajuns la ea si… galant si plin de politete i-au oferit bratul si au trecut-o strada sub privirile intelegatoare ale soferilor care de ceva vreme refuzau cu incapatanare sa dea curs culorii verzi a semaforului (ce se transforma ciclic intr-un rosu aprins).

Nu mi-am putut crede ochilor, se poate asa ceva, o galanterie iesita din comun… asa ceva vezi din ce in ce mai rar intr-o societate moderna tot timpul grabita, tot timpul stresata.

Am fost placut surprins, bravo! bravo! de trei ori BRAVO! asa mon cher, asta da atitudine. Emotionant, am fost chiar miscat, m-am bucurat enorm ca inca mai exista fapte civice de asemenea natura. Inca o data felicitatiuni, am vrut sa ma dau jos sa o fac insa asa repede cum s-au oprit asa de repede au si plecat.