Iarna cu Mos, zapada, ursi si Strauss

A trecut ceva vreme de la ultimul meu post dar sincer am avut o sila sa scriu, mi-au lipsit cu desavarsire ideile si cheful!

Ce s-a mai intamplat intre timp?!? A venit iarna, asa cum probabil ati observat cu totii! A venit si frigul, iar odata cu el am primit si „cadourile” din partea administratiilor locale si a CFR-ului: drumuri inghetate bocna, troiene cat casa, poleiul ca oglinda (de-ti poti face mustatile in el) si intarzieri de nu a mai vazut CFR-ul d’apai sarmanii calatori. Ca in fiecare an, cei abilitati au fost prinsi cu pantalonii in vine si cu fundul pe afara.

Pe de alta parte ma bucur de iarna ca in povesti ce a cuprins Romania: zapada multa, oras frumos impodobit (mai frumos ca niciodata as putea sa adaug) si bineinteles un bine meritat concediu.

In plus anul asta am reusit sa ajungi si la un concert de Craciun a Johann Strauss Ensemble (orchestra Palatului Schonbrunn). O fu fain, desi ca orice lucru romanesc a trebuit sa aiba un minus, poate chiar doua: organizarea si, mai rau, sonorizarea – la fiecare nota inalta a sopranei Romana Beutel boxele gajaiau infernal. Totusi a meritat din plin  fiindca interpretarea operelor lui  Strauss tatal, Strauss fiul si Mozart a fost una exceptionala.

In sfarsit o iarna ca in povesti, trebuia sa ies sa fac si cateva fotografii, asa sa-mi amintesc la batranete – noroc ca am prieteni cu cauciucuri de iarna, altminteri eu nu as fi iesit nici macar din parcare.

Nu-mi ramane decat sa-mi impodobesc bradul si sa-l astept cuminte pe Mos Craciun (sper sa nu-mi aduca o nuia). Anul asta am renuntat la gatit!! Gata mi-au ajuns carnatii, sarmalele si alte bucate „de sarbatori”/”traditionale”!  M-am hotarat, for Christmas i’m having sushi! Ahh da si sa nu uit sa va pun si cateva poze „de sezon”:

NUME: The Snow, the  Snowman and a Bears – sau cat de alb inseamna alb?!?

Addendum: Of course pentru a ma putea bucura de concert a trebuit sa ignor snobismul incult si retardat a unor spectatori ca si mine ce se comportau ca niste copii cretini de generala (asta daca nu dormeau), data viitoare imi iau bilete la V.I.P. ca poate acolo nu mai dau de asemenea specimene. I saw that coming, tipic romanesc, isi mai faceau si poze de hi5 in timpul pauzei, pacat ca erau trecuti de 30 de ani.

Reclame

Experiment de imaginatie

Doborat de un somn bolnavicios am incercat sa-mi fac ordine prin fotografiile facute in ultima vreme si am dat peste aceasta fotografie:

Acum urmeaza „experimentul” meu. Eu chiar nu am stiut cum sa o denumesc dar mi-a generat un sentiment ciudat. Si de cate ori o privesc ma cuprinde o stare aparte. Nu stiu exact de ce, perhaps head problems… ma rog.

Pe scurt sun curios sa aflu de la voi ce titlu i-ati da si/sau ce senzatie ori amintire va trezeste?

Va las sa dati frau liber imaginatiei. Dati-i un nume pozei si povestiti, daca vreti, la ce va ganditi si ce simtiti atunci cand o priviti!

Va astept raspunsurile,

Cu drag,

Zizzou

P.S. sa nu fiti exagerat de realisti si pragmatici. Stiu ca este un santier! Am sa incerc sa postez toate raspunsurile.

Later edit:

Titlurile propuse:

  • Work in progress
  • Perpetuă dezolanţă
  • Atentie, cad vise
  • Romania
  • Palatul Culturii
  • Epoca Fascista

Ca sa fiu sincer cel mai mult mi-au placut „Atentie, cad vise” si „Perpetua dezolanta„. Dar fiindca trebuie sa aiba un nume, ma simt nevoit sa o felicit pe Brightie pentru „botezul” primei fotografii. „Atentie, cad vise” sounds perfect!

P.S. mi-a placut acest mic experiment, cred ca-l voi mai repeta 😀

Toamna pe deal

Din seria de proiecte fotografice cu anotimpurile si locuri, pe care am inceput-o acum ceva vreme cu „Toamna intr-un peisaj campenesc„, voila partea a doua: Toamna intr-un peisaj mioritic – sau cum ar zice Blaga intr-un „spatiu ondulatoriu .

Acum ca sa fiu sincer cred ca mini-excursia de fotografie, prilejuita de anumite treburi prin satul strabunilor mei, s-ar putea foarte usor rezuma la poezia „Sara pe deal”; caci pura intamplare facute ca, intr-un act de deplina devotiune, masina mea sa-si dea ultima suflare in varful unui deal, tintuindu-ma acolo pana la miez de noapte. Si ce friguroase ore au fost acelea, am simtit din plin stihiile naturii tomnatice, razvratite impotriva trestiei cugetatoare.

Lasand aceste considerente deoparte uitati cu ce m-am intors (pe langa o voce nazala si un frig culcusit in oase):

NUME: Toamna intr-un peisaj mioritic ori Toamna pe deal

Alte proiecte personale: Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),

Toamna la campie

Pe la jumatatea saptamanii trecute, dupa cateva zile pline si foarte stresante (u know! Usual things: mai un T.I.R. care iti loveste masina in timp ce esti parcat, mai o noua intarziere a datei de incepere a muncii – nu ca mi-ar fi trebuit si mie un venit constant – mai un an pierdut din doritul meu proiectul numit doctorat, s.a.m.d.), mi-am luat „hamul si prastia” si am uschito la cativa kilometri de Ploiesti; la o gura de aer tomnatic si cateva lectii de fotografie date de Lucian.

Nu pot sa va spun decat ca: exista locuri foarte frumoase unde poti uita repede de vacarmul orasului (si nu trebuie sa alergi prea mult dupa ele) si ca toamna este superba in Campia Romana, mai ales daca prinzi o zi in care soarele straluceste nestingherit pe albastrul cerului – brazdat de nori albi si pufosi – in timp ce lumina calduta a astrului portocalui da o aura feerica intregului peisaj campenesc.

NUME: Toamna intr-un peisaj campenesc


Alte proiecte personale: Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),