Ninsu-ma in urbea lui Caragiale

In vechii Ploiesti ninge cu incapatanare de vreo 3 zile si totusi ieri seara parca a nins mai frumos ca niciodata. Fulgii mici si desi coborau din vazduhul rosiatic ca niste maratonisti albi ce se intreceau unul pe celalalt in caderea lor lina peste orasul lui Caragiale.

Nu am stat prea mult pe ganduri si, cum drumurile oricum ma purtau spre intinderea de omat, nu am ezitat sa-mi afund pasii pasii pe drumurile troienite si aproape pustii. Bocancii imi scartaiau la fiecare arcuire a picioarelor. Inaintam cu greu, gafaind sub povara „subelor” pe care le purtam in carca, dar imi placea – imi amintea de copilarie: atunci cand petreceam ore intregi tavalindu-ma prin oceanul de nea, dandu-ma cu sania ori facand oameni de zapada – chiar am simtit nevoia sa ies, sa ma plimb, sa-mi ordonez gandurile, sa ma bucur de ninsoare.

Am cutreierat orasul in lung si in lat timp de mai bine de doua ore. La inceput frigul mi-a parut intepator (chiar aprig), respiratia imi era anevoioasa, iar aerul rece imi brazda cu nonsalanta fata – o simteam fierbinte si imbujorata. Dupa ceva timp toate aceste senzatii de disconfort au disparut, lasandu-ma sa contemplu linistit orasul.

Ploiestiul nu este (sau mai bine zis: nu mai este) un oras frumos – sau poate mi se pare mie – insa asa nins, carunt ca un batranel, are un farmec aparte. Parca nu mai este atat de poluat, atat de aglomerat, atat de plin de gropi si murdar. Este acel oras a lui Caragiale si Nichita, orasul cu bulevard bordat de castani.

Nu am putut sa ma abtin si am facut si cateva fotografii, in ciuda frigului:

NUME: Ploiestiul sub povara miilor de licurici albi


Alte proiecte personale: Toamna pe deal, Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),
Reclame

Interimat ministerial sau circoteca cu miros de balegar?!?

De 3 zile aceeasi poveste! Oriunde te-ai duce, orice ai asculta, privi ori citi nu auzi decat de faimosul interimat ministerial. De multi ani am lasat deoparte orice implicare/opinie politica, nu sunt un cetatean model din urmatoarele considerente:

  1. nu ma duc la vot – prin urmare nu-mi exercit dreptul „democratic” si cetatenesc pentru care  a curs sange, sudoare si cerneluri.
  2. nu  ma intereseaza cine ne guverneaza – daca nu ar fi atat de mediatizat Base pb. as fi ca tata Marioara din fundul satului care ar intreba ce mai face domn’ Presedinte Iliescu; nenorocul face ca ma aflu in oras si aflu fara sa vreau…
  3. nu am nicio culoare politica – nici galben, nici rosu, cu atat mai putin verde
  4. nu fac deloc politica – nici macar la coltu’ blocului ori in piata, nici macar la „birtul” [cult] numit Gelateria Lebada (unde imi pierd mai toate serile libere)
  5. nu stiu cati senatori si deputati mai sunt si nici macar cine sunt reprezentantii Republicii de la Ploiesti
  6. nu stiu legile tarii – nu stiu ce se mai voteaza, ce s-a votat, ori ce se vrea a se vota… je m’en fiche! Oricum sunt complet inutile atata tp. cat sunt atat de usor interpretabile.
  7. nu cred in nicio teologie politica – am flirtat doctrinar cu liberalismul (ba unde mai pui ca am fost si membru vreo 4 ani), unii prieteni ma considera de stanga chiar socialist, insa tot e o apa si un pamant in Romania; in plus fiecare doctrina are minusurile ei majore
  8. nu am niciun politician preferat

Prin urmare, va sa zica ca sunt un plebeu prost ce nu-si merita numele de „cetatean”; un mate goale, coate fripte ce-si declina cu lasitate orice implicare in propri-ai cetatea… daca as fi trait pe vremea lui Aristotel as fi fost de mult azvarlit cat colo, undeva dincolo de ziduri. Da’ mi se rupe de cetatea mea si dupa cum spuneam intr-un articol mai vechi (vezi-l aici) as prefera sa fie de vanzare poate asa o sa ne mandrim si noi cu ceva.

Si totusi… nu pot sa-mi abtin un ras isteric la vederea listei ce cuprinde cei 8 ministrii cu trasaturi napoleoniene!

Emil Bocinterimar la Ministerul Educatiei – mic dar inteligent: „Lectia nr.1: Cum poti fi mic, nu stii nimic, dar ajungi prim ministru”
Radu Berceanuinterimar la Ministerul Agriculturii – de la transporturi la cucuruz si retur pe autostrada Transilvania
Gheorghe Pogeainterimar la Ministerul Muncii – simbolul viu al „invataturilor” Manifest-ului partidului Comunist
Gabriel Sanduinterimar la Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii – saracul de el, bine ca nu mai sunt atat de multi abonati 😉 cred ca au apeluri gratuite in retea
Elena Udrea interimar la Ministerul Mediului – de acum turistii or sa vina sa o vada pe Lenuta, cea sprintena ca o gazela si frumoasa ca Afrodita, intr-o comuniune profunda cu planeta mama… Gaia [ de unde si expresia: „Lua-o-ar Gaia, ca-i frumoasa a dracu!”]
Adriean Videanuinterimar la Ministerul Sanatatii – „am intalnit si edili sanatosi!”
Catalin Predoiu interimar la Ministerul Afacerilor Externe – „dreptatea e dincolo de noi…”
Sorina Placintainterimar la Ministerul pentru Relatia cu Parlamentul – va spuneam eu ca e placinta?!? nu ati vrut sa ma credeti; ramane bomboana cea mai dulce de coliva numita Cabinetul Boc… desertul campionilor!

Adica mon cher eu nu inteleg un lucru… de ce mai avem nevoie de „cetateni” ?!? De ce si-au stricat oamenii flecurile de la pantofi pentru a ajunge la urnele de vot? Vad ca nici nu mai conteaza cine pe cine a votat, deja nu mai putem vorbi despre o democratie. Tirania majoritatii a fost inlocuita de tirania unei autocratii oligarhice (tinzand catre plutocratie) ce-si imparte dupa bunul plac „osul de ros”!

Am ajuns sa fim demni de Cartea Recordurilor la categoria: „Republica democratica cu cei mai multi ministrii poli-calificati/poli-ministeriali”. Eu cred ca daca mai remaniem 2-3 ministrii Boc ajunge singurul Prim Ministru din lume fara cabinet! De fapt la ce ne mai trebuiesc ministrii? Nu ar putea sa fie El Capitan Base’ si Presedinte si Prim Ministru si Ministru de Resort in orice?!? Haideti dragi concetateni sa facem cumva ca Romania sa redevina Monarhie Totalitara – si cu putin noroc divina – luminata de Tridentul lui Poseidon.

Imi si imaginez cum se poate uita un cetatean al unui alt polis la noi ca la un spectacol de circ. Am ajuns de „balegar” si cred ca ne vom mai adanci in el doar asa putin, doua degete peste marul lui Adam that is.

Pentru cei care mai au spirit civic si cetatenesc nu le pot spune decat:

VOT_alina_plugaru