Mărţişorul, ziua neoficială a doamnelor şi a vânzătorilor ambulanţi

1 Martie a sosit şi odată cu el şi sărbătoarea Mărţişorului. Această sărbătoare veche ce simbolizează sosirea primăverii, lupta primăverii cu iarna şi nu în ultimul rând sacrificiul suprem al „voinicului” în încercarea de a elibera Soarele ascuns sub chip de domniţă   – şi a cărei origine în spaţiul mioritic se pierde undeva în negurii istoriei (acum cca. 8000 de ani) – preia în interpretare modernă  cu totul altă „imagine”. Mărţişorul a devenit o sărbătoare cu predilecţie dedicată reprezentantelor sexului frumos.

Simbolul acestei zile tradiţionale la români – puternic ancorată în cultura populară, sătească, cât şi în cutumele omului „de oraş” – este şnurul alb cu roşu (puritatea, zăpada, pacea reprezentate de culoarea alb şi sângele, sacrificiul, războiul reprezentate de culoarea roşie). Însă obişnuinţa face ca acest şnur să acompanieze de fapt alte creaţii artizanale pe care le cunoaştem ca mărţişoare – de toate formele, de toate mărimile, de toate culorile şi din mai toate materialele posibile.

Încrustate, cioplite, scobite, lipite, coapte la cuptor, uscate la soare, vopsite, turnate în forme s.a.m.d., mărţisoarele sunt de 1 Martie la mare preţ şi la şi mai mare căutare. Tineri, adulţi, bătrâni, domni sau doamne, cu toţii se îmbulzesc pe lângă tarabele ticsite de micile cadouri primăvăratice. Nici ploieştenii nu au făcut azi excepţie, spre bucuria nespusă a vânzătorilor ambulanţi de gablonţuri. Faţă de anii trecuţi, de această dată, artizanii de mărţişoare hand-made au fost complet eclipsaţi de puzderia de mici intreprinzători cu „articole de sezon” – aceeaşi pe care-i găsim în pieţe de Sf. Valentin, Crăciun, Ziua Copilului sau de Paşte – toate produse la repeazeală, mecanic, într-un manieră ce dă de dovadă de mult prost gust.

Totuşi kitschurile se vând! Mult şi ieftin dar se vând! Fie că sunt aceeaşi urşi de pluş cu diverse declaraţii de dragoste (pe care-i regăsim de Ziua Îndrăgostiţilor), fie că sunt broşe „din argint” cu „pietre” (de ciob), fie că este vorba de orice alt gablonţ, pentru a le vinde nu trebuie decât să aibă şnurul alb-roşu. Atitudinea consumeristă a românului s-a etalat emfatic şi cu această ocazie.

Preţurile au fost care mai de care mai atractive, un trifoi auriu la 1 leu, un fluture din plastic ce imită chihlimbaru 3-5 lei, o broşă între 5 şi 10 lei, cele mai scumpe fiind maimuţoii de pluş şi cele câteva pseudo-bijuterii (kitschioase şi ele bineînteles) cu preţuri variind între 10 şi 40 de lei.

În timp de vânzătorii ambulanţi axaţi pe mai toate „zilele speciale” au fost asaltaţi de amatorii de chinezisme, micii comercianţi de mărţişoare făcute manual – aceeia pe care-i vezi doar o dată pe an, trăgând de nişte geamantane enorme ce ascund truda şi migala unor săptămâni întregi – au fost foarte puţin băgaţi în seamă, ba chiar ignoraţi de amatorii de chilipiruri, ghidaţi de principiul: „ieftin şi  prost dar mult!”

O alta zi !

Draga blogule :

Ziua de azi a inceput ca oricare alta si totusi inca de la prima oara ceva imi spunea ca o sa fie putin mai diferita.

7 de dimineata : tarasa grabis pana la facultate, curs de recuperat…ochi-mi lipiti nu vroiau sa dea ascultare si sa afrunte cu stoicism briza Rhone-ului. Ajung in sala…”ops iar am intarziat” – hmmm cumva ma asteptam… first funny thing : proful a cumparat croissante si prajiturele in loc de mic dejun pentru toti cei 6 amarati adormiti care il onoreaza cu prezenta.

Orele pranzului : am parcat neregulamentar intr-un sir de 4 masini sa ma duc la un preot sa iau coletul cu branza, stupoare in mai putin de 10 min. fusesem deja reperat de un echipaj de politie care tocmai isi pregatea discursul prin care ma informa ca…. au fost draguti m-au lasat sa plec. Ufff !!!

Imediat dupa: termometrul masinii… 32 grade C ! VAI! ieri au fost 24 max, hmm that went fast up!

Intre orele pranzului si orele 16 : „@$^*!)!$#&_+!+!1@+_#$(%*(#@ BOULE !!!! Conduc ca niste cizme! Cine dracu’ le-a pus carnetu in mana?!?”

20 de minute mai tarziu : Sa dea naiba parca as fi in Bucuresti!!! acu 20 de minute tot aici eram… sa fie oare ambuteiaj?!?

20+1 : 3 bucati concetatene/conationale apa, soare si un spalator de parbrize : „Nu. Nu! Nu!!! ” in gandul meu „asta nu a vazut numarul?!?” las geamul : ” Ia zi! Vrei sa ma dau jos la tine sa iti dau un dos de palma?!? Crezi ca-s ca astia si ma sperii de tine?!?” – a ramas masca, dupaia numai la placute se uitau toate 3 pana am trecut de stop! „Daca eram in Bucuresti nu faceau greseli dastea…”

Spre seara: tot aglomerat revenind de la magazin (ma rog market, hyper one) „Mahh sa stii ca tre’ sa fie ceva putred la mijloc de e asa aglomerat!! Ahh da mi-am amintit maine IAR e zi libera, 8 Mai 1945 Ziua Armistitiului. Astia numai in zile libere o tin, si daca nu au liber fac o greva! Ce stil de viata, ce oameni…”

Inainte de a intra in casa: „iar politia?!? mdea pacat ca sunt pe contrasens incercand sa ma parchez! oare m-au vazu?!?”….

This  was my daily routine

Stiam eu ca e ceva putred in Madagascar inca de cand am plecat din casa, ehh… what the hell it was fun!

The Easter Egg vs. the Easter Bunny

easter-bunny

Si maine este Pastele Ortodox, la noapte fiind Invierea, dat fiindca sunt de aceasta religie ma simt cumva legat de aceasta zi si totusi….

Este primul an in care-mi petrec Pastele singur, mai exact fara familie, fara prieteni, fara iubita caci na everybody este in Romania si eu m-am auto-exilat aici in Franta.  Toti cu care mai vorbesc ma intreaba daca nu ma simt cumva aiurea ca-l sarbatoresc asa… si ma compatimesc … Come on, my friends,  nu este sfarsitul lumii (sau cel putin asa sper)! tot incerc sa le spun ca nu ma simt asa rau pe cat s-ar putea crede, respectiv sa-i conving ca eu chiar nu am nicio problema cu acest lucru! In plus atata timp cat exista cel putin o persoana care se gandeste putin la tine in mod cert nu esti singur in viata (PROFUND NU?!?)!

Nu o sa intru in povesti sterile despre ce inseamna Pastele pentru mine si despre toate implicatiile religioase ale acestei sarbatori (oricum de cateva zile numai asta se scrie pe blogosfera, simboluri, simbolistica, teorii conspirationiste – poti citi TOT despre aceasta zi), eu am luat sarbatoarea ca atare, ca orice sarbatoare importanta si cam atat.

Am insa o nedumerire: de ce pentru unii/unele culturi simbolul pascal este Oul in timp ce pentru altele Iepurele ??? stiu explicatia religioasa, cum am descoperit-o de curand si pe cea istorica, insa nu asta ma intereseaza. Eu sunt foarte curios de ce ai alege tu ca individ care nu este in totalitate legat la ochi de traditie un simbol sau un altul?!?

Am descoperit cu uimire ca aici, de Pastele Catolic, conteaza foarte mult in ce zona a tarii te aflii in Lyon ai ca simbol: pestele, spre Germania, in Alsacia si Lorena, ai oul inrosit, mai la nord iepurele dar si oul s.a.m.d. desi sunt toti „la fel de catolici„. Ciudat…

Oricum i like bunnies/rabbits da asta nu ma impiedica sa ma infig in urechile lor de ciocolata, iam-iam-iaaaam. Iar ca sa ma confesez si eu, acum la final, am inrosit si eu oua… ma rog nu au iesit ele tocmai rosii ci mai degraba in valuri si pistrui…. insa e prima oara cand fac deci sunt mandru de mine!!! urmeaza totusi si o parte proasta ca dupa cum a fost destinul se pare ca nu o sa pot ciocni cu ele ca sunt „ciocnite” ele toate… da na, macar dau bine pe platou.

Si voi my padawans voi ce preferati the Easter Egg sau the Easter Bunny???

LET THE BATTLE BEGIN!!!

Planuri de Sarbatori

A venit si luna decembrie, time flies si in scurta vreme o sa inceapa nebunia sarbatorilor. Cumparaturi, scuze shopping, aglomeratie pe strazi, prin locurile publice (banci, posta) prin magazine, oameni care alearga haotic de colo colo sa se pregateasca; pentru?!? cele 3-4 zile din decembrie „which make the difference”.

Uneori stau sa ma intreb daca nu cumva tot acest spirit de sarbatoare nu este uitat de cine stie cand, si ca, in locul sau, apare consumerismul si shop-alcoholismul. Stai sa alergi, sa-ti burdusesti masina, sa incarci carutul la supermarket de nu mai poti sa-l impingi pana la casa, sa te omori cu semenii tai pentru ultima cutie din nus’ ce tip de bomboane exquisites… dragut ce pot zice, sincer pe mine chiar ma obosesc sarbatorile de iarna. Ma ingrozesc numai la gandul ca trebuie sa trec si eu prin acest calvar numai ca sa: „fie masa inbelsugata” (principiul 1), „sa sarbatorim cum se cuvine” (principiul 2) si sa „vina mosul pe horn” (bonus). Care horn?!?! al blocului??? chiar pe unde vine mosul atunci cand stai intr-un amarat de bloc comunist? Pe teava rece a RADET-ului?!?.

Oricum i’m planning to go home for Christmas!!! So Romania here i come! Ca, oricum, se pare ca Lyonezii sunt mult mai pragmatici decat mine: sarbatori de iarna = strazi goale, fara artificii, fara luminite pe strazi, usi ferecate, ferestre inchise, pub-uri goale sau mai bine zis inchise, nu iese nimeni sa jubileze trecerea in noul an, nada, niente, rien – asta da petrecere, era de asteptat la cat de plin de viata sunt…

Este pentru prima oara cand nici eu nu am planuit absolut nimic si nici nu am de gand. Vreau sa sed calm si sa ma bucur de sarbatori, cat mai simplu, fara prea mult fast ori pompa. Cred ca, in esenta, este vorba mai mult de ce simti in aceste ocazii decat ce faci si cum „petreci” evenimentul. Oricum este clar faptul ca eu prefer sa le petrec, mai batraneste, cu familia si prietenii, decat sa-mi consum toata energia dinainte, ajungand de Craciun sa ma recuperez dupa atata tevatura. Un vin fiert, o companie placuta, inca un vin fiert (vorba romanului: „in vino veritas”), si poate o companie si mai placuta decat prima, ce as putea sa-mi doresc mai mult?!?

P.S. Ma si gandesc acum, in timp ce scriu, cum o sa arate DN1 in directia Busteni, Sinaia, Predeal, Brasov in acea saptamana. 20 de ore in masina 1 pe partie, 20 de ore retur, lasa ca se rezolva si problema asta peste 50 de ani cand o sa fie autostrada gata.