Call to Europe

„European Youth Leaders Conference on Human Rights, Social Inclusion and Youth Participation”

se pregăteşte de start. În perioada 21-27 Martie 2010 în Rotterdam şi Amsterdam va avea loc o conferinţă dedicată tinerilor europeni şi are, printre altele, ca scopuri:

  • Fostering mutual understanding to stimulate intercultural dialogue between youth leaders from different countries and with different cultural backgrounds.
  • Empowering and increasing the capacity of youth leaders that is necessary in developing tools, options, and concrete action plans to achieve equal human rights for all   citizens in Europe and around the world.
  • Creating a forum for discussion, interaction and development of new ideas and action plans between youth leaders, policy makers, and experts from NGO’s and human rights activists.

Temele principale vor fi:

  1. Youth Participation and European Citizenship
  2. Promotion and stimulation of intercultural dialogue, mutual understanding and cultural diversity
  3. Creation of awareness and renewed action plans in the struggle for equal human rights for all
  4. Reinforcement of minority groups in the European community and policy making
  5. Narrowing the gap between youth and politics / policy makers

Cine poate participa?

tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 27 de ani
vorbitori de limbă engleză
cetăţeni ai U.E.
interesaţi de promovarea diversităţii culturale şi a drepturilor omului

Pentru înscrieri click AICI

Pentru informaţii suplimentare accesaţi pagina oficială a conferinţei la adresa:

http://www.calltoeurope.nl

Reclame

Batranul si marea

Reflexii asupra politetii

De cand am ajuns in Franta un lucru m-a surprins intr-un mod exceptional: respectul si politetea fata de ceilalti. Fie ca e vorba de oameni cunoscuti, fie ca e vorba de straini, in locuri din cele mai diverse, oamenii sunt foarte respectuosi: dau buna-ziua pe scara blocului (chiar daca nu-i cunosti sau nu le esti vecin), pe strada iti multumesc daca ii lasi sa treaca inaintea ta sau le faci loc pe o strada mai inghesuita, te saluta cand te intersectezi cu ei la intrarea ori la iesirea din vreun butic (si aici nu vb despre vanzatoare), iti tin usa, te ajuta sa cari lucruri mai grele s.a.m.d.

Acesta curtoazie plina de respect si politete nu este indreptata doar spre cei varstnici, ci si invers, eu fiind deseori pus in asemenea situatii „dilematice”. Ce m-a facut sa scriu despre asta?!?

Pe seara am iesit la un baschet in curtea scolii, cum nu mai facusem de peste 5 ani, din vremurile cand locuiam in urbea cu bulevard bordat de castani si rafinarii – pe care si americanii le-au cunoscut in ’40; nu era nimeni, eram singuri (eu si panoul cu al sau cos), cand, de0data, apar doi „pusti” cu un balon de fotbal, trec pe langa mine si imi dau buna seara (mai patisem asta deci nu m-a mirat) le-am raspuns. Nu trec nici 10 min ca vin la mine:

Ei: „Nu va suparati…Jucati cu noi!

Eu: „Da! ca baschet singur nu prea merge.

Jucam ce jucam, le zic: „Eu sunt Alex!” ei imi raspund spunandu-si numele si imi pun intrebarea tipic frantuzeasca: „De unde sunteti, ca pareti englez?„, le explic si ii rog sa-mi vb. cu tu, ca ma simteam complet aiurea, ce naiba nu vad ca suntem apropiati de varsta?!? Pentru ce sa primesc un asemenea comportament plin de politeturi?!?

Eu: „Haideti mahh baieti, ce naiba imi vb cu dvs. ce arat ca un batranel, ori ca un tata a 2 copii ?!? Am 24! Voi?”

Unul din ei (complet contrariat): „Pai, va vb. asa fiindca sunteti mai in varsta decat noi, in plus nici nu va cunoastem! Noi asa am fost invatati, chiar daca erati mai tanar, nu va cunosteam deci nu puteam sa va vb cu tu” (aveau 17 ani respectiv 15).

Miuta’ a continuat si pana la final cei doi s-au tot chinuit sa-mi vb cu tu, se vedea, din stangacia eprimarii lor, ca nu le era intrat in reflex sa vb astfel. La plecare cu aceeasi politete mi-au urat o seara placuta si : „Domnu‘ sa nu va uitati mingea cand plecati! Poate mai veniti pe aici si mai jucam.” (pfuaa!)

Toate astea mi-au amintit de ce-mi spunea bunica mea in copilarie („intodeauna sa fii politicos si sa lasi loc de buna ziua„) si de modul in care ea m-a crescut… pana pe la varsta de 14-15 ani am fost extrem de respectuos si politicos… si eu am primit o educatie asemanatoare cu cea de-a lor… dadeam binete necunoscutilor, sarutam mana doamnelor, ofeream locul tuturor si vb. la persoana a III cu cei pe care nu-i cunosteam (chiar daca poate nu erau mari diferente de varsta). Ce s-a intamplat cu toate astea?!? As vrea sa fiu la fel de politicos ca in copilarie, as vrea ca toti sa fim la fel… in locul privilor rautacioase si replicilor taioase, a oamenilor pe care-i intalnim zilnic, sa dainuie respectul si politetea (in vorba si in gesturi); cred ca am fi cu totii mai putin stresati, mai putin nervosi, iar tensiunea pe care o simtim in orice loc public ar putea fi, macar putin, atenuata. E chiar asa greu sa-i vb frumos si lipsit de zeflemea, ori dispret, unui necunoscut?!? El nu are nicio vina pentru supararile tale! Si el le are „pe’ale lui”! Chiar trebuie sa ajungem sa ne „omoram” pe strada din cauza asta?!?

„Ca sa fii cool trebuie sa fii viu”

Quote: „Ca sa fii cool trebuie sa fii viu!”

Subtitlu: The coolness of death or the death as coolness

Am primit de la Luana o leapsa care m-a pus pe ganduri si m-a facut sa-mi amintesc de dramatismul vietii. Ne uitam cu totii la stiri si vedem o gramada de oameni murind in accidente de masina, oameni tineri, oameni batrani, copii ce de abia au trecut pragul celor 18 primaveri… insa niciodata nu facem mai mult decat sa privim… Nu ne gandim niciodata constient si rational ca noi am putea fi pusi in locul lor, sau in locul familiilor lor ce vor purta in suflet acel gol infinit dat de moartea cuiva drag.

Sunt sofer de aproape 6 ani insa niciodata nu m-am gandit ca as putea pati ceva la volan fiind, probabil o falsa incredere data de acel invelis din plastic si metal ce ne inconjoara ca un cocon, formand un spatiu pseudo-securizant… si totusi au fost momente limita in care am inteles cat de putin a lipsit ca o simpla plimbare sa se transforme in ceva mult mai rau sau chiar fatal. O clipa de neatentie, o depasire imprudenta, un alter ego care ma impingea catre risc s.a.m.d. Insa acest risc creste odata cu viteza si cu lipsa de experienta. A trebuit sa ma lupt cu acest alter ego care-mi spunea sa fiu cool sa „o calc”, sa „ii dau talpa”, sa-mi arat „maiestria” si curajul… nimic mai stupid sau idiot!

Adevarul este ca am realizat prin aceste situatii limita, pe care le-am trait ori la care am asistat (caracterizate cel mai bine prin expresia : „a fost cat pe ce”), cat de usor pot bascula evenimentele, iar arareori moartea este iertatoare.  Nu exista drum pe care sa-l fac pe DN1 intre Bucuresti si Ploiesti fara sa vad cel putin o urma a vreunui accident potential ori in fapt, si tot atunci ma si intreb la ce s-au gandit oare in acel moment ??? – incercand in minte sa proiectez lantul evenimentelor poate voi invata ceva din respectiva tragedie.

Acea secunda de precipitare pare o vesnicie, timpul si spatiu se dilata, te gandesti la toate si la nimic, adrenalina ia locul ratiunii. Masina devine o prelungire a ta raspunzand unui reflex mecanic al carui stapan TU nu mai esti; mintea iti zboara, sufletul priveste din exterior asupra celor ce se intampla si asteapta deznodamantul… Sa fie unul negativ? sa fie unul pozitiv? in acel moment deja nu mai depinde de tine ci doar de Moirele destinului ce tin in maini ata si foarfecele…

Insa pana atunci mai poti face ceva! Stau si ma intreb de ce ai vrea sa-ti precipiti finalul intr-o lume ce oricum iti „ofera” atatea „sanse”? De ce sa-ti asumi niste riscuri inutile, ce ai de demonstrat prin asta? Esti tu oare altfel daca gonesti cu 250 de km/h, daca depasesti fara a te asigura, daca te intreci cu cineva nebuneste pe un drum aglomerat? Nu lasa ca bolidul pe care-l conduci sa-ti fie stapan! Ce poti demonstra daca mori prosteste?!? Nu exista nicio glorie intr-o sinucidere fara scop! Nu devii erou, nu ti se face statuie si oamenii… cu certitudine te vor uita! Vei deveni un numar intr-un catastif prafuit… vei fi statistica! Si mai rau decat atat ii vei face sa sufere pe cei care  tin la tine si pe care si tu ii iubesti!

In plus ai o raspundere pe care TU o ignori! O raspundere, asumata, fata de cei ce sunt oameni ca si tine : cu sperantele lor, cu dezamagirile lor, cu dorintele lor, cu planurile si visele lor, cu iubiri si uri…oameni care tanjesc spre un viitor. De ce sa ii iei si pe ei cu tine in „marea trecere” ?si ei vor sa traiasca ca si tine!!! Nu LE face una ca asta, nu-MI face asta, nu-TI face nici tie asta!!! Once it happens there’s no turning back! E paradoxal sa arati ca traiesti murind…

Acest articol vine ca o continuare a celor spuse de Brightie si transformate in leapsa de Santiago, AlphaDog si Luana

Trimit aceasta leapsa mai departe catre Picatura, Alex si Pisicii Sefe, respectiv tuturor celor care vor sa o primeasca