113

Henry Allingham

Henry Allingham

Nu este un vreun numar de urgenta ci varsta la care a incetat din viata cel mai batran om din lume britanicul Henry Allingham, nascut in Londra sfarsitului de secol XIX (1896). Nu cred ca are sens sa spun mai mult despre acest lucru pentru ca probabil stiti deja povestea lui din multe alte surse insa… Stirea asta o citeam ieri dimineata in jurnalul englez The Times si, in timp ce faceam asta, nu puteam sa-mi reprim o oarecare parere de rau (chiar daca nu-l cunoscusem niciodata pe acest om ); poate imi aminteste cumva de bunica mea care a murit la venerabila varsta de 84 de ani  – si deja trecuse prin atatea incat puteam sa scriu o biografie in mai multe volume.

De fapt, cred ca ce  m-a pus cel mai mult pe ganduri nu a fost varsta foarte inaintata la care stimabilul veteran al Marelui Razboi (1914-1918) a murit, ci mai degraba faptul ca a trait timp de 3 secole. Mai bine zis ca viata sa a inceput: in plin avant industrial, atunci cand trenurile cu aburi (impinse de puterea unor cuptoare ce inghiteau un alt aur negru numit: carbune) reprezentau inca o minune a tehnicii, Gustave Eiffel terminase de curand Turnul Eiffel (iar Expozitia Universala din 1889 inca mai „rasuna” in colturile cele mai indepartate ale lumii), cu 14 ani inainte ca  Titanicul sa fie construit,  cu 7 ani inainte ca fratii Wright sa zboare pentru prima data cu succes o masinarie facuta de mana omului si cu 18 ani inainte de cel mai mare razboi pe care l-a vazut omenirea pana atunci (Primul Razboi Mondial).

Viata sa a fost marcata de cea mai mare batalie navala din istorie: Batalia de la Jutland (70.000 de suflete doar de partea Marinei Regale) si nu numai ca a supravietuit unui Razboi Mondial (ca pilot al RAF – arma cu cea mai mica rata de supravietuire dintre toate) dar l-a prins si pe-al doilea. Atunci cand el iesea la pensie (1960) omul facuse the „one small step for man pe Luna cu nici jumate de an  inainte, iar Internetul isi facea locul in istoria umanitatii ca un proiect (inca utopic) al cercetarilor americani, inclestati intr-un crud Razboi Rece. Era deja batran cand tineri, asa cum fusese cu mai bine de 80 de ani inainte, incalecau simbolul dominatiei ruse Zidul Berlinului si sperau spre un nou secol lipsit de razboaie ori de valul rosu.

Numai gandul ca in viata sa a asistat la atatea lucruri, a vazut si a trait atatea evenimente importante imi da o senzatie ciudata. A asistat la atatea schimbari, a fost martorul unei  evolutii/involutii (cum ar spune unii) fara precedent a umanitatii…. si s-a stins din viata in era satelitilor (militari ori de telecomunicatii), telefoniei mobile, computerelor personale, post conciliu „Vatican 2”, 9/11, energiei regenerabile, incalzirii globale. Formarea mea filosofica ma face sa-mi pun o gramada de intrebari si sa generez o multitudine de probleme filosofice pe seama acestui fapt… si totusi chiar as vrea sa stiu ce cred acesti oameni seculari despre toate aceste lucruri.

Daca ar fi sa pot pune o singura intrebare unui asemenea om, sincer… nu stiu care ar fi aceea. Chiar! Voi ce l-ati intreba?

Reclame

UNESCO si Le Corbusier

Pe numele sau real Charles-Édouard Jeanneret-Gris, Le Corbusier a fost printre cei mai in voga arhitecti ai secolului trecut si unul din parintii arhitecturii moderne (asta pe langa ocupatiile sale secundare de sculptor, designer de mobilier, urbanist, pictor, scriitor etc). Una dintre cele mai cunoscute lucrari ale sale  este

Le couvent de la Tourette:

si

Bonus:

Aici el aplica din plin principiul „modularului” (le Modulor – principiu inventat de el) ca unitate  fundamentala de locuit. Destinata gazduirii unei misiuni dominicane, ea ramane una dintre cele mai cunoscute structuri din lume si printre cele mai studiate in scolile de arhitectura. Pe langa aceasta el mai este arhitectul a inca 22 de edificii din intreaga lume. Manastirea se afla la cativa zeci de kilometrii de Lyon (25 km mai exact) intr-0 mica comuna numitab l’Arbresle; culmea este ca nu am apucat sa o vad in realitate insa am avut ocazia sa ii deslusesc tainele in urma unui curs de arhitectura si urbanism ce i-a fost dedicat in intregime. Poate cu alta ocazie voi posta si filmul documentar produs de France 3 (daca nu ma insel)…

Si totusi, citand Le Monde (editia din 17.07.2009): pentru a doua oara consecutiv U.N.E.S.C.O. considera ca fiind neoportuna clasarea acestor edificii ca monumente facand parte din patrimoniul mondial al umanitatii. Pare-se ca o mare parte din vina o poarta fostul Presedinte al Frantei Jacques Chirac, ce nu a sustinut din plin propunerea comisiei U.N.E.S.C.O. franceze si a comisiei de patrimoniu de a face din opera lui Le Corbusier un simbol al intregii umanitati (si asta ar fi clasat intreaga sa opera si nu doar creatiile aflate pe teritoriul francez).

Urmatorul rendez-vous peste 3 ani! Poate atunci situatia va sta altfel si problemele se vor rezolva.

P.S. un scurt documentar despre unul din proiectele sale il puteti gasi aici