Despre mine

Mă numesc Alexandru și  am 24 deja 27 de ani – încă tânăr de „până în 30”. Un om normal, prin nimic spectaculos ori ieșit din comun. Un tip ca oricare altul, dar cu o pasiune pt. cuvintele dichisite, ticluite încet, în tihnă și cu măsură.

Cândva îmi plăcea să cred că sunt întrucâtva altfel și diferit (apanajul egocentrismului). Mi-am dat seama că mai degrabă contează ce faci diferit, altfel și nicidecum dacă te simți tu așa. Știi cum se spune, parcă cu vârsta devii mai înțelept.

În rest? Îmi place natura și sunt un mare iubitor de animale, poate la fel de mare ca și al cărților și al aflării de lucruri noi.

Am avut și eu, ca mai toți dintre noi, pasiuni (mai mult sau mai putin impuse sau dorite) destul de năstrușnice precum:

    • vioara & pianul – muzicale deci – încă mai apăs pe câte o clapă din an în an
    • scriitoricești – mai o revista școlara, mai un articol pe ici pe colo
    • platanele – hmm…astea cred ca intra tot la muzicale, nu?!? Au fost chiar prima mea dragoste. Dacă nu mă dedicam altui domeniu, sigur lucram pt. un club/radio
    • excursiile – îmi place mai ales să descopăr. Fie că e vorba de un oraș, fie de un colț uitat de lume, fie de o epocă de mult apusă. Urăsc să stau tolănit, doar să mă „relaxez”
    • socializarea – deși nu am fost niciodată un party animal, am agreat dintotdeauna o cafea bună într-o companie de calitate și discuțiile lungi (cu un vin roșu-sec la miez de noapte)
    • limbile străine – au ocupat un loc aparte. Am avut încă din copilărie o pasiune fetișistă pentru ele („poate asemeni uneia pentru o femeie frumoasă ce-și dezvelește nurii spre deliciul celor prezenți”- îmi ziceam cândva)

Ploieștean de fire, am apreciat mereu umorul. Hazul de necaz este cea mai buna pastilă pentru mai toate „bolile” societale. O mare parte din viață mi-am petrecut-o în urbea cu bulevard bordat de castani a lui Caragiale. Apoi drumul m-a purtat spre „marea capitală”, spre micul Paris interbelic: București.

Aici mi-am petrecut frumoșii ani ai studenției – 4 la număr. Pe cheii Dâmboviței, într-o fostă cantină, acum modernizată și renovată,  m-am tot chinuit să înțeleg tainele lui Platon, Aristotel, Descartes și altora. Nu am ajuns departe și nici nu m-am afundat prea rău în puțul gândirii căci s-a terminat… așa cum a început, cu surle și trâmbițe: „ia diploma, na diploma” și gata. Așa repede?!?! Și tocmai când îmi plăcea cel mai mult!

M-am trezit în afara sistemului cu care eram atât de obișnuit de la vârsta de 7 ani. Ce puteam face? Am luat calea pribegiei. Gândul că trebuie să mă duc la munca, zi de zi, pentru viitorii 45 de ani m-a îngrozit. Trebuia să fac ceva!

După o căutare lungă și multă birocrație am luat drumul Franței, mai exact al Lyon-ului, pentru a-mi continua studiile. După un an de pribegie m-am reîntors, cu studiile încheiate și având în minte și pe foaia albă a acestui blog depuse o multitudine de experiențe frumoase.

Între timp, aproape că am terminat și studiile post-universitare. Îți spuneam că-mi place „școala”, nu am putut renunța așa ușor.

Scopul pe care mi-l propuneam acum aproape  3  5 ani prin acest blog (atunci numit „Franța ori piramidonul roșu”): cel de a radiografia acea experiența viitoare numită Lyon și Franța, este acum perimat. insa odiseea continua si fara un scop ultim declarat insa cu speranta unei radiografii a gandurilor si experientelor mele. Însă, odiseea reîncepe. Blogul recapătă formă.

Iată-mă din nou în prezent. Sunt acum și aici… România, București ori Ploiești,  în fața unei „pastile” ce-mi va descoperi o noua lume in fata-mi noi experiențe, trăiri și gânduri… Te pot asigura că nu despre vreun drog mirobolant este vorba, ci despre noul perpetuu ce a dat naștere in mine nevoii de reactiune despre care v-am vorbit in primul articol  unui blog personal:

Un blog despre multele „nimicuri”. Un receptacul pt. lucruri mici și mărunte, dar importante mie-mi.

Mai multe despre mine?!?! Serios?!? Nu, probabil că nu. Dar voi mai retușa din când în când această pagină… de dragul perfectiunii amorul artei. Însă, pentru orice curiozitate este suficient să întrebi! Pe cât posibil îți voi răspunde!

Îți mulțumesc că mă citești și te aștept să revii!

Cu drag,

Zizzou

P.S. Mă găsești

20 de gânduri despre „Despre mine

  1. Haha, ti-ai facut blog 🙂
    Chiar am stat si l-am rasfoit, dai o bere pt asta.
    Mult succes la studiile la Lyon, te roooog, tu faaaata. 🙂

    best wishes, Alex.
    Da, facultatea s-a terminat mult prea repede.
    Io am inceput alta, asa, de dragul vremurilor trecute :))

    hihi haha.

    pam pam ^.^

  2. HAHAAA, it’s you 😛
    Auzi, da’ aici la descrierea ta de ce n-ai scris si de faimoasa ta porecla? Sa zic in gura mare care era?hmmmm….DAAAA: PORNO :))

    • Mda ce as putea spune?!? nu am crezut ca o mai veche porecla sa fie relevanta pentru partea asta a blogului 😀 Oricum chiar imi placea porecla de pe vremuri so… :))

  3. Salutari „pornoshaghistule” …. 😀
    Fain blog, felicitari !!!
    Si acum critici, desi n-as vrea, insa trebuie spuse si astea sa pot dormi la noapte. Mai citeste si tu un pic descrierea ta si fa corecturile de rigoare, daca tot nu esti „realist” ca profil, macar umanist respectabil.
    Toate cele bune si mai fa ceva precizari despre ce se afla prin Casa Poporului caci eu am ajuns tarziu ieri in scurta mea vizita la Bucuresti si n-am mai apuct program sa pot intra.

    • In primul rand, bine ai venit straine!
      In al doilea rand, pe cine am ocazia sa numesc cititor – mai ales ca vb. aici de o persoana ce ma cunoaste cu certitudine
      In al treilea rand, am sa fac corecturile de rigoare desi cred ca esti printre putinele persoane care citesc „Despre Mine” 😀
      La final, iti recomand totusi sa vizitezi Casa Poporului, e grandioasa, dar… nu-ti face iluzii desarte nu este atat de frumoasa pe cat ai spera!

  4. Strainul are nume: Sergiu din Cluj-Napoca City 🙂 .
    Nu te exprimi chiar rau 😛 fapt care m-a impins sa citesc si acel scurt review despre Casa Poporului si sectiunea Despre mine, dar nu se poate spune ca te cunosc cu certitudine dupa citirea unor randuri .
    Sper ca urmatoarea vizita la Bucuresti sa-mi permita sa vizitez si obiectivul vizat, desi nu stiu cand va fi asta.

    • Bine ai venit Sergiu,

      Credeam ca ne stim si personal! Mai ales ca porecla o folosesc doar persoanele ce m-au cunoscut in persoana acum ceva vreme 😉
      Te mai astept pe blogul meu si sper ca vei gasi si alte articole interesante.
      P.S. daca ajungi sa vezi Casa Poporului sa-mi spui cum ti s-a parut!

  5. Pingback: Somnul rațiunii naște monștri | Zizzou ori piramidonul rosu?!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s