Băncile, gaura neagră a Universului mioritic

De la rău la mai rău

Am întârziat postările fiindcă m-am trezit într-o situație destul de „interesantă”, ce mi-a deturnat toată atenția: în doar câteva zile am trecut de la un „bun platnic” la bank’s most wanted criminal. Am să împărtășesc experiența mea curentă și alte experiențe trecute  (ne lungim prea mult) cu sistemul bancar românesc în speranța unui exemplu de WHAT NOT TO DO!

Ce s-a întâmplat și cum am ajuns să fiu „urmărit” ca un criminal de rând?

Acum ceva vreme am făcut un lucru pe care mai toți românii (cu job stabil) îl făcuseră deja sau voiau oricum să-l facă – mai devreme sau mai târziu: un credit de forma unei descoperiri de card. Știți voi,  Salariu (meu) x N (luni posibile) = C (suma pe care banca a acceptat să mi-o împrumute/crediteze). Contractul părea straightforward: vă credităm, dar sunteți obligat să rambursați un minim de dobândă lunară pentru a fi considerat „bun platnic”. Iar creditul?!? Îl plătiți până la pensie, când vreți și cum vreți dumneavoastră (în câte tranșe doriți)! Mi-a convenit de minune, mai ales că aveam nevoie de bani la momentul respectiv. În plus, suma ce reprezenta dobânda era una mai mult decât modică: 30 de lei lunar.

La momentul respectiv banca (C.E.C. Bank S.A. pe numele său) a insistat, prin ofițerul său de cont, să mă crediteze cu o sumă fabuloasă (comparativ cu veniturile mele), la o  dobândă preferențială (mai ales fiindcă eu și instituția pentru care lucram la momentul respectiv erau clienți vechi) și cu mult peste ceea ce aveam eu nevoie. Am fost nevoit să le refuz „oferta” în nenumărate rânduri, am fost chiar sunat de reprezentanții din București ai băncii în încercarea să mă facă să accept suma posibilă – era perioada de boom economic și creditele se dădeau și prin telefon, concurența interbancară era acerbă, garanțiile erau aproape inexistente, iar băncile ar fi făcut orice să reușească să te facă clientul lor  agațe cumva. Și eu am fost nevoit să suport campaniile agresive de marketing ale băncilor (C.E.C. Bank included), care prezentau creditul de consum/nevoi personale ca fiind un pocal plin de lapte și miere, iar noi clienții – care refuzam aceste „oferte de neegalat” – eram doar niște stupizi iraționali ce nu înțeleg sub nicio formă că-și pot spori nivelul de trai prin și cu banii altora – vezi ai unei bănci!

Într-un final au înțeles că „ursuzul de mine” este un „idiot” și am convenit să împrumut fix cât aveam nevoie: fix 5 drepturi salariale. Zis și făcut, am semnat contractul, banii mi-au intrat în cont in 24 de h și atât.

De atunci lucrurile au mers smooth cum se spune, în fiecare lună am achitat dobânda, am mai pus și peste (în speranța achitării creditului) și cu asta basta (chiar și după ce am încetat contractul cu vechiul angajator). Lucrurile au devenit ciudate în momentul în care am sărit peste o lună de dobândă – din motivele unei mobilități nu am fost în țară și am uitat complet de luna de dobândă. Mai pățisem lucrul astă cu 1 an înainte când, datorită unor chestiuni interne, instituția mi-a reziliat contractul de muncă pe perioada verii. Am primit acasă extrasul de cont pe minus, la întoarcerea în România am achitat creanța și penalitățile aferente (așa cum făcusem și cu un an înainte) și m-am întors în mobilitate. La fix 3 luni de la acel moment (momentul întârzierii) m-am trezit că primesc acasă un extras cu o sumă pe minus, dar și (destul de ciudat pentru mine) o scrisoare prin care eram somat să-mi plătesc datoriile. Ciudat lucru… mai ales în condițiile în care eram la zi cu plățile, ba chiar mai mult decât atât, plătisem niște sume substanțiale (față de cei 30 de lei impuși prin contract) pentru a finaliza returnarea creditului. Nu i-am dat importanță prea mare, am pus-o pe seama unei greșeli interne, mi-am contactat ofițerul de cont care m-a asigurat că lucrurile sunt O.K.. Mare greșeală!

Acum 2 săptămâni primesc un telefon sâmbătă dimineață, telefon prin care mi se aduce la cunoștință (într-un mod total lipsit de respect) că sunt pe cale de a fi executat silit. Pentru ce?!? Cum?!? Când?!? Toate informațiile erau confidențiale, mai puțin perioada de întârziere: 120 de zile!!! În rest eu executat pentru ce nu știu și nu pot afla de la o cucoană care mă sună și se comportă cu mine ca un infractor recidivist!

Așa începe spectacolul!

Ajung, oarecum îngrijorat, la ofițerul de cont. Ea (căci este vb. despre o doamnă cu o vechime de 30 de ani în banca – singura de altfel – a statului) mă asigură că sunt cu respectivul cont pe plus, dar constată cu stupoare că am un set de 2 creanțe „ciudate și neexplicate” atașate la cont: o dobândă obligatorie neachitată (undeva la 10% din credit – ca și cum nu mi-aș fi achitat de 12 luni dobândă) și o dobândă penalizatoare de… hold on my friends… aproape 25% din cval. descoperirii. În plus, poate mult mai îngrijorător, deși eram la zi cu plățile aveam niște creanțe lunare ce crescuseră exponențial în ultimele 3 luni (din Decembrie mai exact – inclusiv)!  „120 de zile” zic eu, dar cum?!? „Trebuie să fie o greșeală undeva”! După câteva momente lungi de interogări și analize de extrase de cont ofițerul trage aceeași concluzie și îmi spune să mă liniștesc căci se va rezolva intern cu ai săi colegi din București. Zis și făcut, numai că în aceeași seară (poate chiar noapte) mă sună domnița împricinată (cea de cu 2 săptămâni înainte) să mă mai umple puțin de respect! Ciudat lucru… Sun la hotline-ul băncii și, spre stupoarea mea, lor le apar cu sold pozitiv, dar cu o creanță suplimentară de încă 30% și asta fără a avea acces la creanțele comunicate de către ofițerul de cont. Aveam „o creanță externă contului” ce nu putea fi explicată din lipsă de acces la baza de date! Șoc TOTAL!!!

Și după?!?

București, dis de dimineață eu tete a tete cu directorul (mai mic sau mai mare) al departamentului de credit din cadrul băncii C.E.C., sediul central. 1 h și 45 de minute mai târziu:

– Eu nu înțeleg mare lucru, este tare ciudat să aveți 2 credite și unul să fie pe plus și unul pe minus…

– Eu nu am două domnle (mă simțeam ca în Caragiale)

– Ba da domnule, așa apare! În plus, eu nu pot să vă spun exact reprezintă acei Z anexați (cei 32%), iar sumele X (cea de 10%) și Y (cea de 25%) sunt clar datorii, deși ați plătit ele sunt acolo fiindcă ați sărit o lună și na…

– Hmmm… cel de-al doilea credit este probabil al mamei mele, nu al meu, iar eu sunt la zi cu plățile și totuși sunt rău platnic?!? Cum?!? Până la urmă, cât trebuie să achit?

– Tot și cât mai repede, poate vă împrumutați la cineva, la părinți, la prieteni…

– Și totuși, CÂT și DE CE?!?

– Păi suma totală rămâne aceeași, fie adunăm la credit 32%, fie adunăm 35% tot pe acolo ajungem! Cum? Nu pot decât să speculez, dar nu va fi niciodată un răspuns oficial din partea băncii, ci mai degrabă o intuiție de a mea… Ați fost creditat intern pentru neachitarea la termen: 30 de zile de la încetarea contractului de muncă și vi s-a retras limita de descoperire (ofițerul de cont mă asigurase că la mine nu era cazul). Pe scurt aveți credit nelimitat la noi (cu un zâmbet ciudat pe față)! În plus penalizările se achită la suma pe care ați fi putut să o luați, nu la cea pe care ați luat-o efectiv!

– Dar este o creștere aproape exponențială, în plus sunt la zi cu toate plățile dobânzilor și încetări contractuale au mai fost… Totuși este ca și cum nu am achitat nimic de mai bine de un an, iar eu nu am fost anunțat de aceste sume și de obligativitatea restituirii în termen de 30 de zile a descoperirii, cum nu am fost anunțat nici de suma Z – nimeni nu știe ce reprezintă!!! Dacă cele 3 sume se cumulează?!? Și penalități la toată suma posibil accesabilă?!? Serios???

– Nu știu ce reprezintă aceste 3 sume restante. V-am spus deja, eu doar emit ipoteze! Ați văzut că și eu văd doar ce văd colegele de la ghișeu și, în plus, ce au văzut colegii de la call center, dar nu știu din ce sunt compuse, nu știu cum au fost calculate și doar intuiesc la ce sumă se aplică!  Nu vă pot spune unde s-au dus banii dvs., dar este clar că ați plătit mai puțin decât trebuia… acum nu aveți doar o descoperire, ci sunteți cu CREDIT neachitat și vă vom executa silit (prin terți că așa e procedura)! Mai bine faceți un angajament de plată și de sistare a penalităților și vă rugați să vi-l acceptăm! Numai că aceasta este ultima soluție, știți și dvs. ce implicații are un angajament unilateral? Nu?!?

– Mă angajez să achit CE și CÂT?!? Angajament unilateral când eu sunt la zi cu plățile?!? Unde s-au dus banii depuși în ultimul an?!? De ce nu am fost anunțat?!? De ce apar sume separate și în afara extrasului de cont?!? Este o găselniță a băncii vasăzică !!!(trecând prin toate culorile curcubeului)

– Vă simțiți bine?!? (întrebare cretină) Eu nu am de unde să vă dau nicio altă informație suplimentară (folosise parola de manager deja), ele apar – așa cum ați văzut – negru pe alb, există un viciu de procedură sau cum îi spuneți dvs. „găselniță”, dar trebuie să știți că nimeni nu și-o va asuma ori accepta (nu noi facem politicile), eu încă cred în fericirea și mulțumirea clienților… Mai bine plătiți cât mai mult și cât mai repede!

– Cât?!?

– Tot… Cf. contractului în 30 de zile trebuia să achitați tot, nu ați fost penalizat că nu a luat nimeni la cunoștință de încetarea contractului, altminteri erați în situația asta acum 1 an, pardon 2 că suntem în 2013! Ce nu ați citit contractul?!?

Și așa sunt eu bun de plată, „cât” și „cum”, dar mai ales „de ce”?!? Nu se știe și nici nu știu de la cine aș putea afla! E drept că parțial sunt vinovat, la momentul semnării contractului o persoană apropiată mie a făcut același lucru! Amândoi am semnat contractul la distanță de câteva minute (zeci poate) eu l-am citit pe cel pe care  persoana îl semnase și care „era contractul cadru” la momentul respectiv; numai că – TAM-TARAM-TAM-PAM!!! – la mine apărea clauza celor 30 de zile la ea nu!!! Same type of credit, same bank, same day, same hour! Două contracte! Superb mon cher… Bun de plată, dar întrebările rămân fără de răspuns! Creditul rămâne complet neachitat și „anexele” cresc cf. unui calcul metafizic.

P.S. Experiența aceasta este doar una / ultima dintr-un șir de 4 pățite cu C.E.C.-ul, ce au inclus: anularea fără motiv al unui card, blocarea altuia (pe seama coruperii unui bancomat) fără a mă anunța,  ne-emiterea la termen a cardului atașat contului curent și apariția unor tranzacții ilicite pe același cont.

Anunțuri

Marean la Travel Channel

Stând cu „burta la soare” pe sofaua mea confortabilă am ales să-mi petrec un sfârşit de după-amiază în compania unui documentar despre Insulele Canare, dacă tot nu o să ajung să le văd măcar să nu mor prost şi neştiutor. Mi-am pregătit un snack de ora 5, am aranjat volumul,  şi am aşteptat cuminţel să înceapă.

Şi a început să „curgă” cu peisaje superbe, dar şi cu subtitrări demne de primul premiu pentru agramaţi. Parcă zici că cei de la Travel Channel l-au angajat pe Marean ca traducător, nu alta! Cum care Marean?!? „Almanahe” & „Goagăl” Marean. Eu tare cred că au folosit vreun translator automat găsit crack-uit pe net. Oricum a fost al naibii de amuzant să vezi atâtea cuvinte stâlcite.

Enjoy, că eu am făcut-o:

Această prezentare necesită JavaScript.

Eterna si fascinanta X

De ce X?? foarte simplu ca Romania e de inchiriat, sa vina dracu’ sa ne colonizeze cineva, si cu ocazia asta ii schimba si numele! Suntem prea prosti sa fim pe picioarele noastre! Am sa fiu cat se poate de scurt si de concis, tot articolul meu se va rezuma la o singura propozitie: ROMANII SUNT PROSTI!

Inainte sa aflu rezultatul alegerilor europarlamentare din 7 Iunie 2009 (ziua in care ne-am facut de cacat complet in fata tuturor tarilor lumii), ma tot gandeam sa scriu un post cu parerea mea despre noi ca popor si despre mandra noastra tara care arata „ca un buchet de trandafiri”; publicarea sondajelor INSOMAR nu m-a facut decat sa-mi precipit post-ul.

De cativa ani buchetul a inceput sa se ofileasca, iar mandrii romani au ajuns de rasul Europei. Pe unde te duci ti-e rusine sa vorbesti propria limba fiindca lumea se uita ciudat la tine, te desconsidera, usile se deschid mai greu , posetele se ascund, buzunarele se pazesc, s.a.m.d.

Din copilarie am fost indoctrinati cu idei de genul:

  • „Nu se vrea sa fim mai sus!”
  • „Cand ei [occidentalii] isi faceau palate ne luptam cu turcii!”
  • „Noi l-am avut pe Ceausescu si pe comunisti, d-aia am dus-o prost si inca o mai ducem. Urmeaza o perioda de tranzitie[care s-a tot prelungit de a atins 19 deja] !”
  • „Numai comunisti la guvernare!”
  • ETC.

Numai noi am dus razboaie?? Numai noi am fost sub „valul rosu”?? Numai noi am trebuit sa schimbam „lumea” si societatea? Sigur ca nu, nu suntem atat de speciali pe cat ne credem! Si nici pe atat de destepti – cu aceste alegeri, lucrul asta a fost pe deplin demonstrat!

Ne-am considerat cei mai destepti si cei mai tari, insa soarta ne-a fost intotdeauna potrivnica! Asa sa fie oare?!? 20 de ani aceeasi comunisti si acelasi sistem, 20 de ani de rea-vointa din partea altora??? Nu! 20 de ani de noi generatii care nu vor sa se destepte odata! Intrebari de genul: „Ce or fi avand cu noi? De ce au o parere proasta despre noi ?” s.a.m.d., rasuna pe la tot coltul de strada. Nimic, nu are nimeni nimic cu noi, pentru tot ce ni se intampla suntem numai noi vinovati!

Si eu credeam, pana mai acum ceva vreme, ca este totusi ceva ascuns la mijloc, ca occidentalii sunt asa si pe dincolo; insa parerea lor despre noi este intru totul indreptatita si pertinenta! Dupa cum spuneam si intr-un post trecut  imaginea pe care ne-am facut-o este sub orice critica; cu orice francez de rand ai vorbi, om normal si nu asa „scos in lume” ca altii, vei afla ca tigan=rrom=roman=”ciorditor, scandalagiu, nespalat, un element rau in societate, un generator de pericol public, bataus, necivilizat, paria, scursura, plebe, om ce ocupa abuziv spatii (squatter)”. Noua ni se ataseaza cea mai proasta eticheta! Din nefericire nu este nicio exagerare, cei dintre noi care ies in evidenta fac parte din aceasta categorie si se dedau la aceste tipuri de comportamente. O mana de romani civilizati nu pot face primavara, printre 1000 de nesimtiti! Masa de oameni generalizeaza, cei care cunosc putina psihologie a maselor imi vor da dreptate, iar facand-o, ne afunda si mai mult in mocirla puturoasa in care ne aflam!

E mare pacat ca trebuie sa gandesc asta, dar cred ca ne meritam locul. Nu vrem sa ne cizelam, nu vrem sa fim altfel. Noi nu suntem deloc galanti, ne lipseste curtoazia, cordialitatea si respectul, chiar fata de conationalii nostrii . Timp de 2 zile au fost Les Fetes Consulaires, la care au participat toate consulatele tarilor ce au misiuni diplomatice in Lyon; printre acestia si noi! Scopul fiecarei delegatii era acela de a-si promova tara si oamenii cu cultura obiceiurile si modul lor de a fi! Evident ca noi nu am fost mai prejos, am aratat exact cum suntem : niste ciufuti, aroganti, infatuati, lipsiti de orice interes de a ne face „placuti” pentru de altii si grandomani. In loc sa luam in serios un asemenea eveniment, noi am etalat la stand 5 sictiriti care stateau ca niste ciume pe scaunele lor, privandu-i de orice consideratie pe vizitatori. Cateva argumente:

Day one, first visit:

Cele doua reprezentante de varsta a treia a Muzeului Satului erau ocupate sa-si numere  euroii facuti in acea zi si sa caute lucruri in geanta, timp de 10 min am stat tintuit (alaturi de alti vizitatori) in fata tarabei lor cu materiale promotionale si brosuri… Nimic nu s-a intamplat nici macar un gram de atentie. M-am deplasat la un „nene” de profesie olar, ce-si etala operele pe niste mese; voit am intrat in discutie cu el, eram curios cum interactioneaza cu un roman, guess what! cu acelasi sictir si dezinteres, discutia cu el a durat 2 min, dupa care stimatul artist si-a continuat hibernarea – evident nu aveam sa cumparam, ce rost mai avea.

Concertele s-au inlantuit, intr-un moment de respiro, apare romanul simbol pentru occidentali: un amarat nespalat, complet neingrijit si putind a urina, fara dinti in gura, la bustul gol si descult. Se infasoare in patura pe care o avea si incepe a canta Capra. Scena are loc in fata unei multimi de sute de suflete si are parte de un final apoteoti: „HAC! Traiasca Romania!” Asta pentru cei care nu recunoscusera inca limba! Dovada de patriotism? Poate… Si totusi 22 milioane sufera de aceste dovezi de patriotism (vezi povestea cu Elvetia si cu Marea Britanie)! Noi daca am fi fost in locul lor ce am fi facut?? Cum am fi judecat??

Day two, second visit:

O multime de oameni, cel putin 1000, poate chiar mai multi, roiau din stand in stand – plutea in aer un iz de sarbatoare. Toate tarile incercau sa atraga cat mai mult atentia si cati mai multi vizitatori prin tot felul de animatii: muzica, dansuri, tineri dinamici care te imbiau catre standul tarii lor, mimi, trupe de teatru, degustari de mancaruri traditionale si de bauturi, s.a.m.d., tot ce avea mai bun fiecara tara era pus in evindenta spre deliciul multimii. La noi?!? Cativa barzauni temerari, in rest NIMIC, absolut nimic nu se intampla! Imaginea noastra, reprezentantii nostrii?? 2 vorbeau de zor. Iar doamnele?? 5 minute cautat in sacosa, 10 minute uitat la cei 20 de barzauni care analizau materialele de pe masa – dar 10 min, nu asa oricum, ci cu gura plina! Da! Mancau de fata cu vizitatorii, fara nicio jena, si nici macar nu s-au sinchisit sa ascunda acest lucru. Cu atat mai putin sa-i intrebe daca ii pot ajuta! Dinnou nu am fost intrebat nimic, desi iar am testat „bunavointa doamnelor”! Se pare ca aveau lucruri mai importante decat sa-si promoveze tara!

Am intrat in vorba intamplator cu un oficial al delegatiei Turciei, dupa 20 de min de conversatie pe teme diverse s-a ajuns la intrebarea spinoasa:

Dvs. de unde sunteti? I-am raspuns: Romania. El: La studii?? Eu: Da! El: Cand o sa le spun cunoscutilor ca am stat de vorba cu un roman, in mod cert ma vor intreba ce am cautat eu sa stau de vorba cu un tigan! Am incercat sa le explic, dar si prieteni de-ai mei din Lyon la fel gandesc…

BONUS: multe standuri se bucurau de prezenta distinsa a consulilor tarilor respective. Daca informatiile si prezentarea celor de acolo nu te multumea, puteai pentru cateva minute sa te conversezi cu insusi consulul. Ei bine la noi, evident, NIMENI! stimabilul consul nu a dorit sa-si deranjeze programul, delegatia noastra nu avea nimic „oficial in ea”!

Nobody gives a fuck! I don’t, you don’t, he doesn’t!

Nu ne salutam pe strada, nu vorbim niciodata cu romanii nostrii pe care ii intalnim intamplator prin alte tari, ne evitam parca am fi ciumati, ne comportam ca niste mitocani, etc. pe scurt nu avem nici cel mai mic respect noi intre noi si totusi cerem asta de la altii! Si mai rau decat asta ajungem sa ne mandrim cu prostia noastra! Alegem ca sa ne reprezinte la nivel european, pe un business-man  „dang-dang-daaaang” fost cioban fara studii si pe o tanara fotomodela bruneta care a avut numai „succesuri in viata ei”. Ambii incapabili sa se exprime in propria lor limba si ambii complet nepotriviti pentru o asemenea responsabilitate. Numai ca ei ne vor reprezenta! Ce final mai glorios se poate gasi, diferit fata de acesta? Nu suntem capabili sa construim o autostrada in 20 de ani (Coasta de Fildes are 5 facute in ultimii ani), 3 pasaralele dureaza o vesnicie, etc…. ne furam caciula singuri, suntem prosti pentru ca alegem de dragu de a o face, pentru ca ne consideram superiori si pentru ca pur si simplu nu vrem sa ne schimbam! Suntem „ciobani” , procesul transhumantic ramane definitoriu si pentru Romania europeana a secolului XXI. Ne place sa fim martiri doar doar o minune se va intampla, ei bine greu de crezut ca va fi asa… „ei si ??? dupa mine potopul, ce ala’ nu arunca pe jos? eu de ce sa fiu mai prost?!?” – aceasta este mentalitatea gaunoasa care ne guverneaza, si daca ar fi numai o mentalitate care ne-ar guverna…dar sunt si oameni…

THE END

Pe blogoree il gasiti aici

Noi talente

Sub scena muzicala maneleasca

Fiindca, mi-a fost atrasa atentia ca am ratat un adevarat talent innascut si o voce de haur, platina si hargint, m-am gandit sa-mi rasplatesc grava-mi eroare acordandu-i acestui „sopran”, acestui „div”, acestui briliant de plastic, acestui safir verde, acestui „nestemat”, acestui „ciocarliu”, un loc modest dar binemeritat pe umilul meu blog.

Si acum fix din fundul curtii!!! de pe langa cacastoarea turceasca din batatura(aceea asortata cu brusturi ori coceni de porumb)!!! De la coada vacii, boului (care se pare ca in cazul acestui domn e putin mai destept) caprei, oii, s.a.m.d.!!! vi-l prezint pe:

FERNANDO DIN CARASENBES

Doresc sa-i multumesc Monicai pentru aceasta revelatie. Daca nu mi-ar fi trimis acest link probabil as fi fost mult mai posomorat.

P.S. dupa cum puteti vedea dragi cititori ca se poate si mai rau decat imi imaginam in articolul de mai acum cateva zile. Sincer ma tot intreb de unde dracu’ tot apar asemenea personaje? cine le scoate din pestera lor preistorica?…eram doar curios, ma scuzati. Tare mai e spatiul nostru mioritic, si plin de ciobani…