30 August

Dragi Alexandre, Alexandrii, Alexie, Alexuti, Alexele, Alexei s.a.m.d.  si bineinteles norocosi nascuti dupa ora 24 – maine este ziua noastra! Vroiam sa va urez maine LA MULTI ANI!!! dar am sa o fac azi, nu de alta dar presimt ca va fi o noapte furtunoasa…

Prin urmare pentru voi toti ce sarbatoriti maine pe langa urarile de rigoare va dedic si un mai pitoresc HAPPY BIRTHDAY TO YOU !!!

Si pentru voi ceilalti ce sunteti dezgustati de  aceasta zi de 30 august, dar totusi va incadrati in categoria de mai sus, tot  o urare – insa una putin mai speciala:

Distractie maxima!

Al vostru Zizzou

Anunțuri

In vremuri de restriste the Queen saves the day!!!

Am primit azi un anunt de job care spune urmatoarele (click pentru marire):

Queen's driver

Prin urmare daca nu gasiti un job pe masura capacitatilor voastre si va tot ganditi la taximetrie! No problem, puteti sa o faceti in stil „deluxe” ca sofer al reprezentantilor Reginei! Nu trebuie decat sa fii Mihai Leu cu corpul lui Jason Statham, „to have your ways with cars” precum Memphis Raines si totusi la fel de curat precum Dalai Lama; in plus ar cam trebui sa fi facut limbi straine si sa fi discret precum un trimis al Papei! Daca te incadrezi, ai toate sansele sa iti incepi toamna cu un portofel putin mai greu…altminteri keep searching my friend!

Si uite cum „the Queen saves the day” si putem sa fim impacati cu gandul ca pe sit-urile de profil inca se mai gasesc joburi bune si bine platite! Prin urmare la noapte vom dormi linistiti, daca nu reusim in cariera pe care ne-am dori-o putem oricand sa fim soferii Reginei.

Disclaimer: Acest articol este o satira si va trebui considerat ca atare! In timpul redactarii niciun om, animal ori masina nu au avut de suferit!

Decizii…

Mi-a intrat in cap ca este momentul sa-mi continui, de nebun, formarea academica; prin urmare the next logical step ar fi sa ma bag la doctorat. Aici intervine mica, marea intrebare: Do I have what it takes for PhD ??? De cateva zile imi petrec o buna parte a timpului gandindu-ma la viitorul meu, facandu-mi calcule de risc, de utilitate marginala, incercand sa ma analizez si sa-mi proiectez imaginar propria-mi existenta peste 3-5 ani. Doctoratul e genul de proiect care atrage dupa sine o gramada de implicatii voite ori mai putin voite; daca se va realiza (asa cum imi doresc eu) proiectul asta inseamna: a ma inhama la ceva destul de dificil si pe destul de multi ani… unde nu mai pun ca „studenteala” s-a cam terminat, deci va trebui sa ma apuc si de treaba/munca!

In realitate ce ma macina cel mai mult este teama unui esec, generata de imposibilitatea reala de a lua in calcul toate variabilele si de a patrunde, cu ochii mintii/a ratiunii, viitorul tulbure precum apele intunecate ale unui abis! Si totusi ceva imi spune ca trebuie sa fac asta, vreau sa fac asta at all cost! De ce?!? Nu sunt sigur… poate sa fie o fixatie, o forma de a-mi demonstra propriile capacitati, de a ma pune singur in fata unei situatii solicitante pentru a-mi putea defini niste limite a propriei persoane, poate… poate… Insa cat sunt dispus sa platesc pentru asta? Sunt dispus sa renunt la anumite lucruri? pot sa-mi schimb modul meu de a fi (sa-l alterez) astfel incat sa pot sa mai fac loc si unui asemenea proiect (pe langa celalte multe proiecte pe care sunt dispus sa le onorez acordandu-le o parte din timpul meu si din mine)? What does all costs imply?

Si dupaia??? o sa fiu mai destept? o sa am mai multe sanse sa ma realizez? o sa fiu altfel vazut? O sa fac cariera din asta? Mai mult chiar, imi doresc o cariera de genul asta? nu stiu, probabil ca nu! o sa fiu eu alta persoana? nu in mod cert nu! poate doar mai batran si cu suficienti ani de scoala sa ma pot numi de profesie „etudiant”!

Oricum in mod cert nu sunt dispus sa renunt la proiectele mele pe termen scurt (sa iau cursuri de dans si sa ma reapuc de pian, sa particip ca voluntar in proiecte de dezvoltare durabila) si pe termen mediu (sa-mi folosesc pasiunea pentru fotografie si pentru filosofie pentru a face o analiza filosofica, estetica, antropologica si simbolica, impreuna cu doi buni prieteni, a unui colt din Romania numit Nordul Bucovinei, sa-mi iau carnet si motocicleta); si nici la un alt proiect (poate mai important pentru mine decat cele mai sus schitate) pe care nu  vi-l voi dezvalui pentru moment.

L-am ucis pe Shakespeare

sursa*