Toamna pe deal

Din seria de proiecte fotografice cu anotimpurile si locuri, pe care am inceput-o acum ceva vreme cu „Toamna intr-un peisaj campenesc„, voila partea a doua: Toamna intr-un peisaj mioritic – sau cum ar zice Blaga intr-un „spatiu ondulatoriu .

Acum ca sa fiu sincer cred ca mini-excursia de fotografie, prilejuita de anumite treburi prin satul strabunilor mei, s-ar putea foarte usor rezuma la poezia „Sara pe deal”; caci pura intamplare facute ca, intr-un act de deplina devotiune, masina mea sa-si dea ultima suflare in varful unui deal, tintuindu-ma acolo pana la miez de noapte. Si ce friguroase ore au fost acelea, am simtit din plin stihiile naturii tomnatice, razvratite impotriva trestiei cugetatoare.

Lasand aceste considerente deoparte uitati cu ce m-am intors (pe langa o voce nazala si un frig culcusit in oase):

NUME: Toamna intr-un peisaj mioritic ori Toamna pe deal

Alte proiecte personale: Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),
Anunțuri

Toamna la campie

Pe la jumatatea saptamanii trecute, dupa cateva zile pline si foarte stresante (u know! Usual things: mai un T.I.R. care iti loveste masina in timp ce esti parcat, mai o noua intarziere a datei de incepere a muncii – nu ca mi-ar fi trebuit si mie un venit constant – mai un an pierdut din doritul meu proiectul numit doctorat, s.a.m.d.), mi-am luat „hamul si prastia” si am uschito la cativa kilometri de Ploiesti; la o gura de aer tomnatic si cateva lectii de fotografie date de Lucian.

Nu pot sa va spun decat ca: exista locuri foarte frumoase unde poti uita repede de vacarmul orasului (si nu trebuie sa alergi prea mult dupa ele) si ca toamna este superba in Campia Romana, mai ales daca prinzi o zi in care soarele straluceste nestingherit pe albastrul cerului – brazdat de nori albi si pufosi – in timp ce lumina calduta a astrului portocalui da o aura feerica intregului peisaj campenesc.

NUME: Toamna intr-un peisaj campenesc


Alte proiecte personale: Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),

Delta Dunarii, mai mult decat un loc…

Canal in Delta

Un monument al naturii… un spatiu al sublimului estetic incarcat de o poetica superioara… un loc al mediantei… o oicumena de o „tensiune” indescifrabila… o palma de pamant pierduta printre apele adanci ale Dunarii… un „ceva” prins in apanajul unei logici divine inexpugnabile, mecanism ce face ca spatiul si timpul sa-si piarda orice consistenta ontologica.

Asa as putea defini unul dintre cele mai frumoase locuri ale Romaniei. Un cuprins uitat de lume unde oamenii-peste isi duc viata intr-un ritm ancestral marcat de rasaritul si apusul soarelui, de miscarea pestelui in adancurile involburate ale Dunarii repezi ori in verdele opac al meandrelor molcome.

Am vizitat acest loc pentru a doua oara acum cateva saptamani insa am amanat sa va povestesc despre el caci nu am avut starea de spirit necesara sa va vorbesc despre un loc atat de mirific. Am pornit dis de dimineata din Tulcea, cu un mic vapor ce urma sa ne fie casa pentru urmatoarele 4 zile, spre  primul nostru popas: un canal dosit aflat putin inainte de Crisan; si dupa spusele capitanului nostru Radu (pe care noi l-am poreclit Ismail, caci nu prea tinea la bautura) „Loc bun de pescuit bre!” – nu de alta dar am plecat cu „pescari adevarati”, nu ca mine! nici macar initiat in aceasta arta milenara.

De cum am iesit din bratul Sulina ne-am afundat intr-o alta lume: desi pe alocuri ticsita de turisti, in rest Delta (vazuta de mine) si-a aratat o cu totul alta fata a ei: linistita si netulburata de prezenta omului. O lume tare ciudata da nastere Dunarea inainte „sa moara„, o lume a contrastelor: intre saracia lucie a oamenilor, a caselor (mai putin a celor de 5 stele ce aveau rolul de hotel) repectiv „ariditatea” peisajului campenesc si bogatia incomensurabila a acestui loc ( si aici nu vorbesc doar d.p.d.v. economic), intre simplitatea oamenilor-peste si complexitatea naturii inconjuratoare –  natura ce le ofera cu dificultate un trai, insa le poate lua totul, chiar si pe ei insisi,  intr-o clipire. Un spatiu la marginea civilizatiei ce-si tine oamenii, care s-au incumetat sa o numeasca casa, intr-o stare continua de cutremurare estetica si de lupta Bergsoniana coplesitoare, cu niste forte infinite; privandu-i in acelasi timp de un contact cu realitatile cotidiene, cu lumea in sine (asa cum o cunoastem noi)… si poate prin asta, Delta, le este mama protectoare! Eu m-am simtit foarte linistit si calm, fara telefon mobil, fara muzica data la maxim, fara sunetul motoarelor turate excesiv, fara praful si fumul inerent oricarei metropole – am fost doar eu cu propriile-mi ganduri si trairi!

O mare parte din prima zi ne-am petrecut-o acolo insa pe inserat ne-am indreptat spre un alt loc, si mai frumos decat primul, aflat putin mai jos de Mila 23, pe canalul Olguta. Acolo pescarii si-au incercat tehnicile la prinderea somnului si rezultatul nu a fost neglijabil 8  somotei in 3 insi, excelenti pentru   cina copioasa a 8 excursionisti flamanzi! Am mai petrecut o zi acolo insa pestele aflase, pare-se, de noi, caci refuza sa mai agate acele pregatite cu minutiozitate.

Ultima oprire si cea mai lunga am facut-o pana la urma pe canalul Sontea. Timp de 2 zile si jumatate o limba de pamant singuratica, umbrita strajnic de copaci, ne-a primit in poalele ei. Aici m-am putut bucura intradevar de Delta Dunarii, in toata splendoarea ei! Nici colegii mei de expeditie nu au fost nemultumiti, caci pestele mai ca sarea direct in juvelnice; pana si eu am reusit sa pescuiesc cate un peste!

M-am despartit cu greu de un asemenea spatiu, faurit in sute de mii de ani, ce isi pastreaza inca virginitatea si puritatea! La plecare am apucat sa vad cateva din locurile declarate rezervatie naturala precum lacul  Nebunu si Canalul Furtuna. M-am bucurat ca mai exista locuri in tara noastra ce nu au fost inca distruse, ori lasate complet in paragina; locuri unde, desi mai gasesti cateva pet-uri sau cutii de conserve, te simti liber si ai impresia unei intoarceri in timpuri arhaice. Ma bucur ca am putut sa revad acest monument al naturii, pe care ar trebui sa-l protejam si sa-l pastram pentru bucuria generatiilor viitoare! Merita sa renuntati la masina, ori la conditiile „exceptionale” pe care vi le poate oferi un hotel de pe litoralul romanesc, ori de pe Valea Prahovei, in schimbul catorva zile petrecute in „pustietate”, departe de civilizatie si ferit –  in acel spatiu sublim numit Delta Dunarii!

P.S. Intr-un post viitor am sa pun si cateva fotografii pe care le-am facut in aceasta scurta plimbare intr-un alt timp si spatiu!

P.S. O harta detalitat a Deltei click aici

Barcelone: the city of Gaudi

Va aduc la cunostinta, late as usual, ca nu am scris nimic pe blog nu de sila ori de prea multa treaba, ci pur si simplu pentru ca mi-am luat o scurta vacanta. O vacanta mai putin meritata, caci oricum nu a trecut prea mult de la mica excursie facuta in Paris si mare lucru nu am facut incat sa ma simt atat de surmenat, dar totusi binevenita.

Mi-am luat persoana draga pe scaunul din dreapta, rucsacul in portbagaj, motorina in rezervor, multa buna dispozitie si dusi am fost spre tari mai calde!!! Asa cum pasarile migratoare fug de frigul naprasnic al iernii, asa am fugit si noi de ploaia neintrerupta si umezeala infernala tipica Lyon-ului, nu de alta da nu mai vazusem soare de mai bine de o saptamana. To go where??? pai catre Spania, spre Barcelona mai exact. Tot imi propusesem eu sa ne vedem cu niste prieteni prin Barca’ asa ca am luat telefonul si mi-am anuntat rudele ca venim sa-i vizitam.

O zi ne-am petrecut-o pe drum, nu de alta dar am vrut sa vedem si sudul Frantei cu ocazia asta. Fain, merita, cum te indepartezi putin de Lyon totul se schimba, incepand cu peisajul si terminand cu oamenii – aerul mediteranean does all the magic.

Trei zile in Barcelona…hmm, mult prea putine pentru un asemenea oras. Cum ni s-a parut capitala Cataluniei? un oras excelent pentru turisti, foarte primitor si cald. Oamenii sunt ospitalieri, vivaci, dinamici si stiu in mod cert cum sa se distreze (tocmai se pregateau de Fiesta, in cazul in care va intrebati cum arata orasul per ansamblu).

Ce e de vazut?

Dupa parerea mea nu trebuie sa  ratati zona Gotica (barri Gotic) din partea veche a orasului pe care ei o  numesc Ciutat Vella, ne-a placut cel mai mult – stradutele mici si inghesuite ce ascund la fiecare colt un magazin, un muzeu, o casa mai speciala, o biserica gotica, mai o rufa pe sarma s.a.m.d. Toate aceste mici elemente, precum si starea de Indiana Jones pe care ti-o provoaca fac sarea si piperul acestei zone. Indiana Jones?!? da pentru ca acolo te simti ca un cautator de mici comori, de lucruri inedite si noi, nu stii ce poti descoperi la urmatorul pas, este un joc… un joc in care te afunzi voit pierzandu-te cu buna stiinta prin acel labirint de stradute.

Daca tot ajungeti acolo nu aveti cum sa nu vedeti faimoasa La Rambla (zona de promenada bordata de mimi, de baruri, de magazine, de vanzatori ambulanti etc.) si nici portul vechi al orasului strajuit majestuos de Columna lui Cristofor Columb. Merita de asemeni sa va abateti putin pana pe Montjuic unde se gaseste fostul Palat Regal (actualul Muzeu de Arta al Barcelonei), insa sunt de urcat ceva scari pana acolo.

Alte atractii turistice?? Ar mai fi de vazut: casele lui Gaudi si bineinteles, simbolul Barcelonei, Sagrada Familia. Catedrala a fost inceputa de acesta insa moartea lui (1923) a facut ca acest proiect monumental sa nu fie finalizat nici pana in prezent.

In ceea ce priveste vizitarea operelor lui Gaudi, am fost putin dezamagiti, cel mai deranjant este pretul prohibitiv te face sa te gandesti de doua ori inainte de a-ti plati biletul, alegand mai degraba sa privesti din exterior. Oricum Gaudi este „the man of the hour” pentru toti cei ce vin sa vada orasul, chiar si la mai mult de 80 de ani de la moartea sa, nu degeaba ramane prin opera sa un simbol al Barcelonei.

Bonus: catalanii ne sunt asemanatori, deci in mod cert te poti simti foarte bine printre ei. Am trait cumva cu impresia ca sunt la mine acasa si nicidecum la 3000 de km (asta poate fi si un punct slab, daca speri ca odata trecand granita si venind intr-o tara precum Spania sa intalnesti oameni altfel)

Acum, fiindca tot v-am obisnuit cu partea mea mai critica si acida, here i go, puncte slabe:

  • daca vi s-a acrit de mizeria de acasa, guess what, THERE’S MORE IN BARCELONE decat in Lyon+Paris+Bucuresti= DIRTY BARCELONE
  • romanii ca de obicei sunt prezenti, si da… da… da… nu avem o imagine buna nici prin aceste locuri. Era de asteptat mai ales in conditiile in care conationalii nostrii apar sunt cel mai activi in zona caselor de schimb, bancomatelor ori zonelor aglomerate. De cele mai multe ori sunt pasnici, nici nu-i observi, insa pe inserat te poftesc imbietor la „o alba neagra” in cel putin 3 limbi straine. Zica-se ca ar fi mana in mana cu soferii de autocare ca sa le aduca „clienti” (not yet verified)
  • fiindca am uitat sa scriu mai sus: Sagrada Familia, are un aer foarte kitsch, si nu ma refer la partea construita de Gaudi care atinge sublimul si sfideaza orice lege a fizicii. Combinarea maiestriei arhitecului catalan cu viziunile contemporane ale arhitectilor ce au incercat sa-i continuie opera da nastere unui amestec grotesc si greu digerabil.

P.S.: daca veniti vara nu uitati sa va aduceti slipul ori costumul de baie si nu in ultimul rand o umbrela de soare, o baie in Mediterana si o plaja pe un nisip fin nu strica deloc.