DA STIU!!! a trecut ceva vreme de cand am postat ultima data. Cam o saptamana dar „boier dumneavoastra” imi va ierta lenea caci nu-i asa unde ar mai fi farmecul unui blog daca ar doar o insiruire anosta de articole neinteresante. Ce critic sunt… Acum nu zic ca as putea fi iesit din comun de interesant, dar de ce sa scriu daca nu am ce spune? Sau poate am dar nu gasesc momentul oportun sa le pun pe „hartie virtuala”… cel mai probabil acesta este motivul intarzierii.
Trecand peste aceste considerente de inceput sa trecem la subiect. Dar care e acela?? recunosc, am cam fost in pana de idei… despre ce sa scriu oare? si brusc mi-am dat seama: Salonul International Auto Paris editia 2008. Cum asa? Este totusi un eveniment important despre care toata lumea a vorbit: la radio, in jurnalele televizate ori tiparite, la colt de strada, in magazinul de Presse-Tabac a lui Jean etc. Pe peste tot ceea ce s-a intamplat in aceste zile la Paris sta pe buzele oamenilor. Aproape 3 milioane de entuziasti au calcat pragul salonul. Printre acesti, sa recunoastem, in marea lor parte „coate goale, mate fripte” m-am aflat si eu doar nu era sa ratez o asemenea aventura.
A fost evident inca de la inceput ca avea sa fie o tevatura mare cu tot acest demers, incepand cu drumul lung Lyon-Paris ( care de aceasta data, desi nu era prima oara cand il faceam mi s-a parut infernal de lung, aproape interminabil). Sa gasesc salonul a fost floare la ureche; ce iti trebuie, pai voie buna, un bun copilot, si destula motorina (cazul meu). In mod cert Parisul nu s-a dezis: mii de masini, aglomeratie infernala, embuteillage (sper sa se scrie asa) sau cum le zic francezii „bouchons”, o adevarata metropola, un haos controlat si semaforizat dar tot un haos. Dupa o cursa de aproape 1h pe una din centurile parisiene am ajuns la Porte de Versailles acolo unde se tinea el magnifico.
Am gasit cu greu loc de parcare si la niste preturi fabuloase, dar normal nu era un catun de provincie, bucurosi ne-am luat biletele, planul salonului si aparatul foto and the way we went. Nici mai mult nici mai putin de 8 hale, frumos aranjate si decorate, isi asteptau vizitatorii.
Primul lucru care m-a uimit (intr-un mod placut): desi erau foarte multi pasionati ai cailor putere, atmosfera nu a fost nicidecum una sufocanta (cam cum se intampla la SIAB unde te joci in picioare cu cei veniti intocmai ca tine in vizita); aici simpla marime ajuta la fluidizarea traficului printre standurile firmelor cunoscute. Astfel nu am avut nici cea mai mica problema in a pierde timpul langa un exemplar magnific de Aston Martin ori Masserati, ori langa o martoaga mai putin rasata de Porsche GT 2. Oricum un mare bonus pentru organizare: expresia „we don’t take no for an answer” si-a etalat din plin puterea – cu exceptia Scuderiei Ferrari si a mai micului frate Lamborgini – toate autovehiculele puteau fi examinate in detaliu si, ca sa pastram tema, incalecate macar pe locul din dreapta.
Un alt bonus a fost acela ca tinerele domnisoare (desi mult mai putin stralucitoare „dupa vorba, dupa port” decat surorile lor de Romania) erau intradevar bine pregatite; nu exista intrebare referitoare la cele mai intime detalii ale masinilor, de bordul carora se rezemau, pe care ele sa nu incerce macar sa dea un raspuns bunicel. Unele dintre ele se lansau, precum un spadasin feroce, in comparatii complexe dintre marci de autovehicule, modele aparte din aceeasi gama, ori din game diferite s.a.m.d. Politetea a fost un al treilea punct forte: doreai sa ti se deschida o masina care tocmai fusese incuiata? nicio problema nu trebuia decat sa ceri acest lucru si negresit se intampla.
Acum probabil va asteptati sa va spun si minusuri, ei bine da… este adevarat au existat si cateva minusuri: spre exemplu dintr-o prea mare bunavointa tot aceste domnisoare hostesse te agresau incercand sa iti dea cat mai multe informatii – una dintre ele s-a aratat chiar jignita de faptul ca nu sunt interesat de brandul Chevrolet (mai exact de una din masinile lor ecologice) si mi-a retezato scurt si manios:
„- sa inteleg ca stiti totul despre ea??” (zise ea)
„- nu doamna pur si simplu nu sunt interesat” (zisei eu)
Cu un ras cinic mi-a dat de inteles caci sunt un plebeu, prost, si lipsit de bune maniere care si mai grav este lipsit de orice empatie fata de miscarea ecologista. Acum cei ce ma cunosc mai bine vor spune in mintea lor: „ohh da… numai tu puteai sa patesti asa ceva” stiu, stiu mi se-ntampla des.
Un alt minus a fost lipsa oricarui show dinamic, existau cativa MC lesinati pe ici pe colo care vroiau sa faca atmosfera insa nimic atractiv, nimic dinamic: nicio ambalare de motor, niciun bass sunand asurzitor, niciun concurs de tricouri ude, nimic – totul se incadra mai mult sau mai putin in liniile unui muzeu al autovehiculului pe 4 roti in care vizitatorii linistiti isi vedeau de vizita fara ca nimic sa-i scoata din aceasta monotonie. Totul se centra pe masini si numai pe masini.
Nu am sa incep acum sa va vorbesc despre marci de masini, fuziuni, noi aparitii, concept-car-uri, noutati, ca nu sunt capabil sa fac asa ceva si in plus ii las pe critici sa consume calimari de cerneala pe seama asta. Eu nu va pot spune decat ca: mi-a depasit orice asteptare prin numarul foarte mare de marci ce si-au etalata armasarii putere (bineinteles grupul Renault cu copilul sau mai mic Dacia, respectivCitroen, Peugeot si Nissan au ocupat o hala intreaga – ca doar toate masini nationale), precum si atentia data noutatilor. Fiecare grup a scos la iveala tot ce avea mai bun si mai nou, totul spre deliciul vizitatorilor, cumparatorilor, precum si criticilor. Concept-car-uri, peste 12, care mai de care mai iesita din comun.
Acum parerea mea generala este ca modele propuse in acest an nu exceleaza prin frumusete ori rafinament, am avut impresia unui regres in ceea ce priveste designul – nu vorbesc aici decat de brandurile si masinile de „larg consum”, modele si brandurile V.I.P. arata mai bine ca niciodata, Ferrari Fiorano si California sunt un deliciu, bijuterii rare – mai urate, mai ciuntite, mai din topor cum zice romanu.
Pe de alta parte exista si o veste buna. De fapt dorinta de a va spune acest lucru si de a divaga un pic pe seama acestuia m-a impins sa scriu acest articol: masinile ecologice au reprezentat targetul de piata pentru toate brandurile, fie ele sport, lux, common car, etc.
Se pare ca intr-un final aerul pe care-l respiram o sa fie intradevar mai curat, sau cel putin asa se doreste. Recunosc faptul ca nu sunt un ecologist radical, insa ador iesirile in natura, si animalele, fapt pentru care ma gandesc de cateva ori cand vad un TIR ori camion fumegand excesiv prin toba-i de esapament. Nu trebuie sa mai vorbim de raul pe care ni-l facem noua, este clar ca o schimbare trebuie sa aibe loc. Designerii, sau mai bine zis brand managerii au vazut aceasta bresa, si au exploatat-o din plin. Pana si the mighty Chevy avea o varianta nou nouta de masina sport ecologica (si eu dobitocu nu ma interesam de ea, sac!). Mercedes, cu a sa limuzina de lux care consuma cat un Colt desi are triplul cailor putere si dublu si jumatate greutatea, si care sa nu uitam polueaza cat o masina de talie mica s.a.m.d.
GREEN was the colour! Totul a trebuit sa fie verde, viitorul umanitatii asa cum si-l doresc multi il reprezinta energia verde, nepoluanta. Eu l-as numit Salonul Auto Verde 2008 Paris. Ma asteptam sa ii vad pe oameni reticenti, insa marea lor majoritate s-au dovedit deschisi si interesati de aceste gaselnite ale industriei automobilistice (sau cel putin din ce am vazut eu). Masinile ecologice au reprezentat un magnet, un melanj pestrit de oameni bordau fiecare masina verde interesandu-se de consum, de diferentele fata de acelasi model dar de serie, punand cu incapatanare entuziasm copilaresc faimoasa intrebare: „doamna da asta cu ce merge”.
Mi-am intitulat acest articol gandindu-ma la ce mi-a ramas mie in minte ca iesit din comun ori diferit la acest salon, si da! acest sentiment ca traiesti si vezi cu ochii tai ceea ce se poate arata ca fiind schimbarea, ori evolutia.
Plecand pe inserat, in drumul spre masina am avut pentru un moment imaginea inceputul de secol, atunci cand Gustave Eiffel prezenta la Salonul International de la Paris gaselnita ce avea sa fie cunoscuta cu numele de „Turnul Eiffel” – marcand de altfel evolutia spre constructiile din otel, ori cu cadru armat de otel la scara larga. Si cate alte mari salturi ale umanitatii s-au facut intocmai: de la o nebunie, ori lucru ciudat de al carui folosinta se puteau indoi la lucruri indispensabile in viata fiecarui om.
Periplul meu s-a incheiat odata cu caderea noptii peste Parisul forfotint mai tare ca niciodata si cu intoarcerea de cheie ce a adus la viata una dintre cele mai mari inventii ale ultimului secol si un pic: autovehiculul in multiplele sale forme
PS sper ca de aceasta data veti putea vedea mica galerie foto atasata acestui articol, caci am avut plangeri cum ca articolul despre Vercors nu avea atasat nicio fotografie