Ninsu-ma in urbea lui Caragiale

In vechii Ploiesti ninge cu incapatanare de vreo 3 zile si totusi ieri seara parca a nins mai frumos ca niciodata. Fulgii mici si desi coborau din vazduhul rosiatic ca niste maratonisti albi ce se intreceau unul pe celalalt in caderea lor lina peste orasul lui Caragiale.

Nu am stat prea mult pe ganduri si, cum drumurile oricum ma purtau spre intinderea de omat, nu am ezitat sa-mi afund pasii pasii pe drumurile troienite si aproape pustii. Bocancii imi scartaiau la fiecare arcuire a picioarelor. Inaintam cu greu, gafaind sub povara „subelor” pe care le purtam in carca, dar imi placea – imi amintea de copilarie: atunci cand petreceam ore intregi tavalindu-ma prin oceanul de nea, dandu-ma cu sania ori facand oameni de zapada – chiar am simtit nevoia sa ies, sa ma plimb, sa-mi ordonez gandurile, sa ma bucur de ninsoare.

Am cutreierat orasul in lung si in lat timp de mai bine de doua ore. La inceput frigul mi-a parut intepator (chiar aprig), respiratia imi era anevoioasa, iar aerul rece imi brazda cu nonsalanta fata – o simteam fierbinte si imbujorata. Dupa ceva timp toate aceste senzatii de disconfort au disparut, lasandu-ma sa contemplu linistit orasul.

Ploiestiul nu este (sau mai bine zis: nu mai este) un oras frumos – sau poate mi se pare mie – insa asa nins, carunt ca un batranel, are un farmec aparte. Parca nu mai este atat de poluat, atat de aglomerat, atat de plin de gropi si murdar. Este acel oras a lui Caragiale si Nichita, orasul cu bulevard bordat de castani.

Nu am putut sa ma abtin si am facut si cateva fotografii, in ciuda frigului:

NUME: Ploiestiul sub povara miilor de licurici albi

Alte proiecte personale: Toamna pe deal, Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),

Am pus graul la incoltit

De Sfantul Andrei am pus graul la incoltit, sper sa creasca mare si frumos! Cu ocazia asta vreau sa urez la multi ani tuturor Andreelor si Andreilor.

Un alt motiv de bucurie este ca „de la Sf. Andrei ziua creste cu un bob de mei!”  asa se zice din batrani. Deci poate maine ziua este cu un bob de mei mai lunga, spre fericirea tuturor!

In alta ordine de idei, daca va intrebati ce s-a intamplat cu prolificul dvs. blogger Zizzou, nu va faceti griji revine in scurt timp, cu noi articole si cu un raspuns pentru Zamolxis (datorie mai veche). A fost destul de ocupat in ultimele zile si acum sta sa-si incarce bateriile departe de casa, de net si de blog!

Ne vedem maine sau cel tarziu poimaine!

P.S. Voi ati pus graul la incoltit?

Toamna pe deal

Din seria de proiecte fotografice cu anotimpurile si locuri, pe care am inceput-o acum ceva vreme cu „Toamna intr-un peisaj campenesc„, voila partea a doua: Toamna intr-un peisaj mioritic – sau cum ar zice Blaga intr-un „spatiu ondulatoriu„ .

Acum ca sa fiu sincer cred ca mini-excursia de fotografie, prilejuita de anumite treburi prin satul strabunilor mei, s-ar putea foarte usor rezuma la poezia „Sara pe deal”; caci pura intamplare facute ca, intr-un act de deplina devotiune, masina mea sa-si dea ultima suflare in varful unui deal, tintuindu-ma acolo pana la miez de noapte. Si ce friguroase ore au fost acelea, am simtit din plin stihiile naturii tomnatice, razvratite impotriva trestiei cugetatoare.

Lasand aceste considerente deoparte uitati cu ce m-am intors (pe langa o voce nazala si un frig culcusit in oase):

NUME: Toamna intr-un peisaj mioritic ori Toamna pe deal

O Casa

Copacul Vietii

Apus

Brothers

Doi cai

Fructe de Padure

Stapanul Vaii

Alte proiecte personale: Toamna la campie, Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),

Toamna la campie

Pe la jumatatea saptamanii trecute, dupa cateva zile pline si foarte stresante (u know! Usual things: mai un T.I.R. care iti loveste masina in timp ce esti parcat, mai o noua intarziere a datei de incepere a muncii – nu ca mi-ar fi trebuit si mie un venit constant – mai un an pierdut din doritul meu proiectul numit doctorat, s.a.m.d.), mi-am luat „hamul si prastia” si am uschito la cativa kilometri de Ploiesti; la o gura de aer tomnatic si cateva lectii de fotografie date de Lucian.

Nu pot sa va spun decat ca: exista locuri foarte frumoase unde poti uita repede de vacarmul orasului (si nu trebuie sa alergi prea mult dupa ele) si ca toamna este superba in Campia Romana, mai ales daca prinzi o zi in care soarele straluceste nestingherit pe albastrul cerului – brazdat de nori albi si pufosi – in timp ce lumina calduta a astrului portocalui da o aura feerica intregului peisaj campenesc.

NUME: Toamna intr-un peisaj campenesc

Alte proiecte personale: Delta Dunarii mai mult decat un loc…, Hidden Lyon, Forme si Culoare, Oameni si Fete, Fetis pentru Felinare, Barcelone the City of Gaudi, Ther fridge’s Fruits Friends, Lyon Orasul Luminilor (part I), Lyon Orasul Luminilor (part II),