Portretul lui Dorian Gray

Un film bun şi o carte şi mai bună…

Am văzut de curând „Dorian Gray”, ecranizarea din 2009 a unei nuvele de Oscar Wilde intitulate „The picture of Dorian Gray”. Trebuie să recunosc că nu am avut nişte aşteptări ieşite din comun de la acest film, poate pentru că în ultimii anii ecranizările romanelor nu au fost punctul forte al Hollywood-ului. Ştiu, ştiu, Harry Potter este roman, precum şi o mulţime de filme horror, but still…

După cum spuneam, am fost plăcut surprins, filmul este bun şi merită văzut. Povestea se desfăşoară într-o Anglie victoriană de sfârşit de secol. Un pact diabolic îl transformă pe tânărul şi ingenuu Dorian (interpretat de Ben Barnes), moştenitorul provincial al unui unchi londonez, într-un libertin nemuritor, mereu tânăr şi frumos, dar cu un suflet putred şi corupt. Dorian duce o viaţă hedonistă şi depravată, uitând complet ce înseamnă a fi om şi a iubi. În tot acest timp portretul său, sursa energiei sale negative şi obiectul pământean simbol al pactului, devine oglinda fidelă a „realul” Dorian Gray – urât, hidos, macabru, putred, damnat.

Personajele sunt puternice şi bine interpretate, deşi dezvoltarea poveştii se bazează puţin pe replici ci mai mult pe interacţiunea non-verbală dintre personaje şi decoruri. Din acest punct de vedere mi-am amintit de un film ce mi-a creat aceeaşi stare atunci când l-am văzut: Le Pacte des Loups. „Dorian Gray” este bipolar, oscilând între perversiunea raţională şi calculată a lordului Henry – ce-i hrăneşte ego-ul lui Dorian – şi diabolismul hedonist sincer, pur şi iraţional al lui Dorian. Toată acţiunea, precum şi restul personajelor sunt concepute să potenţeze drama personajelor principale.

Filmul este gândit ca o alegorie omagială adusă fatalităţii. Singurul lucru ce îi poate aduce un minus este „lenevia” cu care evoluează personajele. Într-o încercare balzaciană de redare a detaliilor acelei epoci, de creionare fină a personajelor, acţiunea pierde teren, aşa că nu-l recomand după o zi obositoare de muncă – s-ar putea să-l găsiţi plictisitor.

Stil: dramă victoriană, grotească, libertină şi fantastică

Scenariu & story: leneş dar diabolic

Interpretare: demnă de Hades

Efecte speciale: par ci par la

TOTAL: 8,2 / 10