Off to see the wizard…

Dupa o gramada de nervi facuti saptamana trecuta, in mare parte pe la „locul de munca”. Uneori stau si ma intreb daca sunt eu tampit sau doar altii vor sa faca orice doar ca sa-si hraneasca orgoliul si sa isi etaleze emfatic „superioritatea”, traiesc cu impresia ca unii oameni sunt prea frustrati. O sa mai scriu despre asta da nu acum nu vreau sa-mi stric buna dispozitia

Am uschit-o prin urmare pana la Marseille. Nu fara mustrari de constiinta bineinteles…

O vreme superba ne-a acompaniat tot drumul, kinda’ of windy, dar nu asa de mult incat sa  ne faca sa ne zgribulim prea tare.

Half a stop:

Montelimar – mic oras aflat intre Valence si Orange cunoscut in toata Franta pentru zecile de tipuri de nuga ce pot satisface si cele mai „morocanoase” persoane. Ne-am oprit o fuga pana la Muzeul International al Bomboanelor si Nuga-i pentru a cumpara niste dulciuri (in special nuga) home-made.

Nu era prima oara cand ajungeam in Montelimar asa ca nu am pierdut prea mult vremea. Orasul nu merita in mod exceptional insa muzeul este destul de interesant si pentru cei mari (spre exemplu acolo puteti vedea cea mai mare nouga din lume, hihihi are 1 tona hihihih)

First stop:

Mornas – mai trecusem de cateva ori prin micul sat dar nu urcasem pana la fortareata construita prin secolul IX pe un platou stancos ce o face aproape inexpugnabila. Uitandu-te de la distanta ai impresia ca bastionul este o continuare a naturii insesi, impozant, rece, strajuind nemiscat intreaga regiune.

Second half a stop:

Hac!!! hic…hic…hiiic..Hac! Domnle eu cu cine votez… cine-i primar aici in Chateauneuf du Pape. Bun ii vinul ghirhiuliuuuu! Shaila-la-lala-laaaa!!! Raiul oricarui bautor… zeci de pivnite, crame, cramisoare, cramulete!

Am facut o pauza mica asa cat sa ne imbujoram cu o degustare de vinuri bune, rosii, vechi si in mod cert scumpe. Dupa asta atmosfera a fost mult mai relaxata si joviala.

Second stop:

Avignon„Sur le Pont d’Avignon, on y danse, on y danse tout en rond”. Si noi ca toata lumeane-am plimbat in cetatea veche care e HUGE (un intreg oras modern inconjurat de zidurile vechi de sute de ani). Am poposit ceva vreme asa ca am avut timp sa ne plimbam printre stradutele mici, sa vedem parcul aflat pe inaltimi (si de unde poti vedea intreaga cetate), sa admiram piata centrala bordata de Palatul Papilor (constructie in stil gotic ce poarta marcat in piatra toate evenimentele istorice la care a asistat inmarmurit) si de catre Micul Palat… pe scurt de aceasta data am avut timp din plin sa luam pulsul orasului si sa-l descoperim. Este un oras in care ne-ar placea sa locuim but the real estate there…vai mai bine sa nu vorbim despre asta

Third stop:

Aix-En-Provence – o mai veche cunostiinta, un oras curat care transpira prin toti porii aerul provencal. O imbinare reusita de vechi cu moderna; lume pepita, imbracata colorat bucurandu-se de o seara de sambata primavaratica. Agitatia era mare in ciuda orei tarzii la care am ajuns asa ca am stiut ca nu apropiem de Mediterana. Ni s-au parut ciudate grilajele imense, incastrate in piatra, ce protejau majoritatea geamurilor de la parterului blocurilor… o fi sigur?!? Pe de alta parte era targ de covoare orientale (discount-uri de 70%) asa ca aviz amatorilor

Fourth stop:

Marseille – tinta finala a calatoriei noastre. Dupa vreo 300 si ceva de kilometri de mers din Lyon ajunseram la Mediterana, in a doua zi a calatoriei noastre. Incercam sa-mi amintesc cum arata orasul acum 11 ani si sa-l compar cu cel de acum, mi-a fost aproape imposibil. Desi sentimentul ca este un oras frumos ma acompaniase tot drumul nu am reusit decat sa revad, in minte, imaginea vechiului port si a bisericii Notre Dame de la Garde simbolul orasului in rest nimic – si totusi nu aratau asa cum mi le aminteam.

Marseille seamana mult cu Bucurestiul, sau mai bine zis cu anumite zone ale lui: este la fel de murdar, cu oameni la fel de dubiosi si cu parti ale lui in care nu ti-ai dori sa calci. Chiar si in zona centrala am avut momente in care ne-am simtit urmariti de ochi ascunsi, vizati, tintuiti.

Zona portului vechi si cea deluroasa care duce spre catedrala Notre Dame au acelasi aer Mediteranean pe care l-am resimtit si in Barcelona. Casele albe, batute de soarele primavaratic faceau din acea parte a orasului un magnet pentru turisti (in plus parea mai burgeois si era in mod cert mult mai curata).

Si totusi…este cel mai frumos albastru pe care l-am vazut…

Desi majestuoasa din exterior Notre Dame de la Garde in realitate contrar asteptarilor in interior catedrala este mica, mult mai mica decat ce am mai vazut pana acum. Senzatia pe care am avut-o a fost aceea a micimii, a minuscului uman in fata infinitului naturii. Precum salcia pascaliana, Notre Dame de la Garde se apleaca in fata nesfarsitei puteri a marii, ea este un altar dedicat albastrului interminabil si a marinarilor ce si-au gasit sfarsitul in volbura ei. Din varful stancii unde constructorii sai au harazit-o scruteaza orizontul nemarginit luminand ca un far calea sufletelor pierdute.

Diametral opus se afla cea de-a 6-a biserica ca dimensiuni din lume: Catedrale Major, aflata langa portul nou la extremitatea vestica a cartierului vechi. Construita in stil bizantin cu puternice influente orientale catedrala uimeste prin simpla sa postura impozanta si frumusetea frescelor si decoratiunilor interioare.

Acestea fiind spuse… desi ar fi mai multe de spus va trebui sa ma opresc aici…

THE END

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s